Primul vieţaş al României democratice, în libertate

Valentin Pascariu, acuzat de moartea a doi vecini, a fost închis pe viaţă în 1990. El a fost eliberat, condiţionat, înainte de Crăciun, după 21 de ani după gratii. La 21 de ani, Valentin Pascariu a fost primul român condamnat după Revoluţie la închisoare pe viaţă. Acum, la 42 de ani, învaţă din nou să trăiască liber. 

„Ce o să faci de-acum, domnule Pascariu, dacă o să fii pus în libertate?", îl întreabă pe condamnat un membru al Comisiei de Liberări Condiţionate din Penitenciarul Botoşani. Cuvântul „acum" îi sună obsesiv în minte.Îi vine greu să creadă că „de-acum" va fi liber.

Mai citeşte şi:

Mărturie: „Covali a luat viaţa din mine"

Exclusiv: Vieţaş cu patru crime la un pas de libertate

„Nu o să mai ajung aici", răspunde scurt Valentin Pascariu (42 de ani), ieşeanul din Bogdăneşti, comuna Horleşti, condamnat pe viaţă în urmă cu 21 de ani pentru crimă. După câteva minute de deliberare, experţii închisorii decid că deţinutul îndeplineşte condiţiile pentru a fi pus în libertate. Valentin nu-şi mai aminteşte cum a ajuns înapoi în cameră, ci doar că nu-şi mai simţea picioarele.

„Aveam emoţii la instanţă. Dacă nu-mi dădeau drumul... Nici nu mă aşteptam să fiu eliberat decât după alţi vreo cinci ani. Nu mă aşteptam ca lumea să fie îngăduitoare, dar judecătorul a admis cererea", a povestit ieşeanul eliberat la 8 decembrie 2010.

Averea lui: cărţi şi haine

Preocupat să lase totul în ordine în locul unde îşi petrecuse exact jumătate din viaţă, Valentin Pascariu a început să-şi facă bagajul cu două zile înainte de a ieşi pe porţile penitenciarului. A împărţit altor deţinuţi pernele şi o parte dintre haine, precum şi DEX-ul pe care şi l-a cumpărat în urmă cu câţiva ani. Restul „averii", câteva cărţi şi haine, şi-a îndesat-o într-o geantă. La 8 decembrie, după aproape 21 de ani în care fiecare privire i s-a lovit de gratii, Valentin Pascariu a făcut primul pas în libertate. 

A fost aşteptat de oameni care în urmă cu 20 de ani îi erau prieteni şi care acum s-au oferit să-l aducă acasă, la Iaşi. Drumul i s-a părut lung şi parcă maşina în care mergea devenea şi ea o cuşcă. S-a oprit în Hârlău, de unde a cumpărat un buchet de crizanteme pentru mama sa, cea care l-a aşteptat zi de zi acasă. „Am lucrat în penitenciar şi am avut grijă să-mi păstrez în cont o parte din banii agonisiţi. Am fost chibzuit şi am strâns 400 de lei, ca să nu fiu o povară pentru cei din jur când o să ies", a spus Valentin Pascariu.

A ajuns în Iaşi spre seară, iar oraşul i s-a părut trist şi mohorât. Singurele pete de culoare erau luminiţele de la geamurile firmelor. Prima oprire a făcut-o la biserică. „În închisoare trebuie să te agăţi cu ceva, iar eu m-am refugiat în religie. La început mi-a spus un preot că timp de şapte ani nu sunt vrednic să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc, dar apoi au venit în închisoare cei din religia adventistă", a povestit fostul deţinut.

Valentin Pascariu a vrut să vadă Piaţa Unirii Foto: Florin Chirica

Cerul văzut fără gratii

Apoi s-a dus acasă, unde mama l-a aşteptat cu mâncarea pe care a rugat-o să i-o pregătească: ochiuri, brânză şi mămăligă. „Ai venit băiete? Te mai duci înapoi?", l-a întrebat printre lacrimi femeia de 72 de ani. După ce au stat la poveşti până noaptea târziu, Valentin Pascariu a ieşit din casă pentru a privi cerul. „Timp de 21 de ani seara am văzut cerul doar printre gratii, pentru că la penitenciar nu puteam ieşi afară când se întuneca. De-acum, o să stau în fiecare seară să mă uit la stele", a mai spus vieţaşul. Alegerile din 1990, aderarea României la Uniunea Europeană, schimbarea preşedinţilor, trecerea la moneda nouă sau criza economică au fost pentru Valentin Pascariu doar simple ştiri văzute la televizor.

După 21 de ani în care viaţa a însemnat patru pereţi, câteva cărţi, goblenuri, clubul închisorii şi curtea de plimbare, bărbatul s-a decis să nu irosească nicio clipă de libertate. Şi-a vizitat rudele şi, de la eliberare, a mers în fiecare seară la biserică.

„O să am serviciu"

În a doua zi de libertate s-a dus la Forţele de Muncă decis să-şi găsească un serviciu pe măsura calificării pe care a obţinut-o în Penitenciarul Botoşani, aceea de croitor-operator confecţioner. Reprezentanţii instituţiei l-au sfătuit însă să-şi aducă actele necesare şi să revină în ianuarie.

„O să am şi serviciu. Am aşa o pace în inima mea şi am încredere că voi reuşi să găsesc şi un loc de muncă. Indiferent că voi găsi ceva ca sudor, croitor, muncitor necalificat şi orice salariu mi-ar da, am să accept. Îmi voi scoate diploma de la Botoşani şi voi reveni. Înainte am lucrat la Giurgiu ca sudor", a declarat convins Valentin Pascariu. După vizita la Forţele de Muncă şi-a mai făcut o poftă pe care a păstrat-o ani în şir răbdător în suflet: a cumpărat un telefon mobil. Apoi a luat oraşul la pas, să treacă prin locurile pe care şi le amintea. Şi-a lustruit pantofii scofâlciţi pe care-i avea din tinereţe, s-a îmbrăcat cu cămaşă, şi-a pus o cravată şi a împrumutat o geacă de iarnă de la fratele său.

S-a plimbat ore în şir, dar la final a simţit doar dezamăgire. S-a rătăcit de mai multe ori, iar câteodată a avut impresia că furnicarul de pe stradă îl sufocă. „Sunt atât de multe maşini. S-a schimbat Iaşiul, pot spune că şi în bine. Sunt multe blocuri, vitrine frumoase, oglinzi. Totuşi, s-a schimbat prea puţin. Mă gândeam că după 21 de ani o să fie blocuri cu zeci de etaje şi că toate construcţiile făcute pe vremea lui Ceauşescu vor fi renovate", a mai explicat ieşeanul.

La un moment dat s-a ciocnit cu două persoane care se certau. Şi-a întors însă repede privirea şi a grăbit pasul. „Îmi era frică. Dacă se întâmplă ceva? Dacă mă bagă la o complicitate? Nu vreau să mă amestec în scandaluri, să ajung înapoi", a spus fostul deţinut.

Prima scară rulantă

După o săptămână de libertate, s-a decis să vadă cum arată mallul. „Merg prima dată pe o scară rulantă, după 21 de ani", au fost primele cuvinte ale fostului deţinut la intrarea în clădire. Vitrinele colorate l-au fascinat şi s-a plimbat prin complexul comercial ca într-un muzeu. Preţurile i s-au părut imense, iar oamenii prea superficiali. Şi-a cumpărat totuşi un stilou cu rezerve, pentru a scrie materiale pentru revistele religioase, în care mai publică ca şi colaborator. „La bani nu mă încurc. Acum 21 de ani, tot zeci şi sute de lei erau. Eu chiar aveam salariu de 2.500 de lei. Acum sunt mai scumpe toate", adaugă Valentin Pascariu. 

Acasă s-a apucat de treabă pentru a o răsplăti pe mama pentru timpul în care nu i-a fost alături. Înainte de Sărbători i-a cumpărat un rezervor pentru apă şi a făcut un trotuar în curtea părintească. „Ştiam că mama trăieşte ca să mă vadă liber. Eu nu ştiu cum să o mai bucur. Dacă cineva iese pe poarta penitenciarului şi nu are un sprijin, sunt şanse foarte mari să clacheze", a explicat fostul deţinut. Sărbătorile şi le-a petrecut în familie. După aceea a vizitat câteva oraşe din ţară alături de membrii bisericii de care aparţine. „În urmă cu 21 de ani mergeam doar cu trenul. Acum sunt şi autobuze şi maxi-taxi, la care biletul costă mai puţin ca la tren", a adăugat fostul vieţaş, Valetin Pascariu.

Nu ştie sigur ce îi va rezerva viitorul, dar fostul puşcăriaş este convins că nu va mai ajunge în penitenciar. „Au mai fost puşi în libertate în România oameni condamnaţi pe viaţă, dar aceştia au ieşit pe criteriul că împliniseră 60 de ani, vârstă la care pedeapsa se comută în condamnare la 25 de ani. Eu sunt primul căruia comisia de liberare a acceptat să-l scutească de pedeapsă după 20 de ani, conform unei prevederi din Codul Penal. O să demonstrez că am meritat. Voi realiza ceva în viaţă şi n-o să mai ajung niciodată înapoi", a conchis Valentin Pascariu.

"Acum, oamenii sunt reticenţi, e şi normal, dar o să demonstrez în timp că o să realizez ceva. Acum sunt liber şi pot munci."
Valentin Pascariu fost deţinut

"A fost, de departe, cel mai cuminte dintre condamnaţii pe viaţă. A avut chiar permisie pentru a ieşi din închisoare."
Marius Vulpe director Penitenciarul Iaşi

„Şi-a echilibrat scorul cu societatea"

Psihologul criminalist Tudorel Butoi este de părere că fostul deţinut Valentin Pascariu are şanse să se reintegreze în societate. „În opinia mea, suntem obligaţi să sperăm în recuperarea celor care au fost condamnaţi pentru o faptă antisocială. Eu plec de la premisa că deţinutul respectiv şi-a echilibrat scorul cu societatea, adică a făcut o faptă şi a plătit pentru ea. El îşi păstrează însă povara acţiunilor sale, ştie în sufletul lui ce a făcut", susţine profesorul universitar doctor Tudorel Butoi. În schimb, psihologul criminalist crede că societatea nu este pregătită să-i accepte pe foştii deţinuţi. „România nu are politici de reintegrare socială. Nu avem programe, o linie de muncă pentru cei ieşiţi din închisoare. Eu nu mă fac apărătorul infractorilor, dar nu pot să nu văd că există marginalizare. Faptul că nu există un algoritm coerent de reprimire în societate este o poliţă în alb că o parte dintre ei vor reveni în puşcărie", a adăguat psihologul criminalist Tudorel Butoi.

Psihologul criminalist Tudorel Butoi

Trei vieţaşi ar putea fi liberi anul acesta

Ioan Chifan (48 de ani) a fost condamnat pe viaţă pentru că la 5 ianuarie 1990, împreună cu doi complici a răpit un inginer din Iaşi, iar după ce l-au bătut, l-au aruncat într-o cisternă şi i-au dat foc. Acesta va intra în Comisia de liberări condiţionate din Penitenciarul Botoşani în iunie 2011.

Liberarea condiţionată a suceveanului Toader Covali, care fost condamnat pe viaţă pentru că a comis patru crime, va fi analizată de reprezentanţii Penitenciarului Iaşi la 5 mai 2011.Brăileanul Remus Tudor, care şi-a ucis o colegă de serviciu, are şi el şanse să iasă din închisoare în aprilie.

Legat cu lanţuri grele de 18 kilograme

Ieşeanul condamnat la închisoare pe viaţă, pentru prima dată în vizită la un mall Foto: Florin Chirică

Valentin Pascariu (42 de ani) a ajuns la închisoare la 27 aprilie 1990, acuzat de moartea a doi vecini din satul natal, Bogdăneşti. Vieţaşul spune că a ajuns în casa vecinilor cu care era în conflict de mulţi ani după ce fratele său mai mic, băut, a vrut să-i jefuiască din răzbunare. Mezinul ar fi fost surprins şi luat la bătaie de bătrân. Valentin, şi el băut, a intervenit şi l-a ucis cu o lovitură de par. O săptămână mai târziu, la spital, a murit şi soţia bătrânului.

Fostul deţinut, conştient de ce a făcut, a fugit la Iaşi. Aici a hoinărit pe străzi câteva zile, după care a fost prins de poliţişti. Şi-a recunoscut fapta şi a spus că se căieşte. În 1992 a fost condamnat definitiv la închisoare pe viaţă fiind primul român care a primit această pedeapsă după Revoluţie. Pascariu a fost încarcerat la Craiova. În primele trei luni de detenţie, vieţaşul a fost legat cu lanţuri de 18 kilograme.„Mergeam peste tot cu lanţuri, la baie, la plimbare, dormeam cu ele. Mi se spunea că în închisoare o să-mi putrezească oasele", şi-a amintit Valentin Pascariu. Toată tinereţea şi-a petrecut-o în închisoare, iar când este întrebat cum au trecut pentru ei acei ani ieşeanul spune că: „foarte greu, nici nu am cuvinte să spun". Îşi aminteşte mai ales coşmarurile din primul an care îl apăsau mai ales din cauza vinovăţiei.

Valentin Pascariu  în 2008 la Penitenciarul Iaşi

A cusut goblenuri

„Mă gândeam că cel care a făcut o crimă este un om de nimic. Plângeam din orice. Am crezut că am să înnebunesc. Ţin minte că se făceau sondaje printre condamnaţii pe viaţă şi ne întrebau ce alegem: moartea sau să stăm în închisoare până la final şi majoritatea alegeam pedeapsa cu  moartea", a spus Valentin Pascariu.  În 1999 a aflat însă că mai are o şansă. „De abia în anul 1999 am aflat că este posibil să fim eliberaţi după 20 de ani. Până atunci, nici cadavrele noastre nu le dădeau familiei să le îngroape. Ţin minte că ziarul în care scria a fost plimbat la toate camerele", a precizat condamnatul pe viaţă. Cei 21 de ani i-a petrecut în penitenciarele de la Craiova, Iaşi şi Botoşani.

Citiţi şi:

2010, anul de graţie al „vieţaşilor"

UPDATE: Condamnatul pe viaţă care a comis patru crime rămâne după gratii

A citit zeci de cărţi, a cusut goblenuri şi a făcut semne de carte şi felicitări, totul pentru ca timpul să treacă mai uşor. Pentru bună purtare, Valentin Pascariu a avut dreptul să muncească la cluburile unităţilor şi dreptul la permisie, reuşind să-şi vadă familia în apropierea Crăciunului din 2007. „Valentin Pascariu nu a avut abateri disciplinare cât timp a fost încarcerat la Penitenciarul Iaşi. A fost, de departe, cel mai cuminte dintre condamnaţii pe viaţă. A avut chiar permisie pentru a ieşi din închisoare", a precizat Marius Vulpe, directorul Penitenciarului Iaşi, loc în care Pascariu a fost închis în perioada 2006-2008.Potrivit Codului Penal, un condamnat pe viaţă poate fi liberat condiţionat dacă a executat minimum 20 de ani de închisoare şi dacă a avut un comportament exemplar după gratii.

"Vreau să-mi găsesc serviciu şi să mă înscriu pe lista voluntarilor care merg în penitenciar şi să-i ajut pe ceilalţi deţinuţi."
Valentin Pascariu fost deţinut