Sindromul scuzelor şi cum le folosim ca să ne justificăm eşecul. Creează reflexe necondiţionate toxice
0
Mulţi dintre noi sunt nevoiţi să îşi ceară scuze cel puţin o dată pe zi pentru lucrurile greşite pe care le fac. Este un lucru firesc, dar dacă exagerăm cu scuzele, ajungem la cealaltă extremă, cerşind iertare şi refuzând să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile acţiuni.
Unii dintre noi folosesc scuzele în diverse ocazii, iar de cele mai multe ori ele nu se justifică. Avem pe de o parte scuzele exagerate, care crează impresia că suntem slabi şi fără încredere în sine. Există şi scuzele care sunt folosite ca justificare a eşecurilor repetate, iar ele conduc în timp la o blocare a evoluţiei personale.
”Scuzele repetate ascund în spatele lor vinovăţie, neseriozitate, teamă şi neîncredere în sine. Am avut un pacient care îşi cerea scuze de două ori când rostea câteva cuvinte. Când ne cerem scuze o dată, ne acceptăm responsabilitatea pentru comportamentul pe care l-am avut şi căutăm să reparăm ceea ce am făcut”, explică psihologul Stelian Chivu.
Specialiştii au stabilit că se crează practic un act reflex la nivel de creier, ce determină o persoană să îşi ceară scuze în orice situaţie s-ar găsi, indiferent că acestea se justifică sau nu. Una peste alta, scuzele sunt binevenite când există un motiv ca să fie oferite, iar ele deschid calea către iertare şi dezamorsarea conflictelor.
Ce ascund, de fapt, scuzele
”Cei care îşi cer scuze exagerat oferă o politeţe teatrală, chiar impusă aş putea spune, care le crează un deserviciu serios şi îi pun într-o postură jenantă şi pe cei cu care interacţionează. Mesajul pe care îl transmit este unul de ruşine, chiar şi atunci când nu este cazul”, spune psihologul Stelian Chivu.
Persoanele care se folosesc de scuzele repetate caută, de multe ori inconştient, aprobarea celor din jurul lor. Se creează ceea ce specialiştii numesc „sinapse ale scuzelor“, care crează reflexe necondiţionate la nivelul creierului, ce îi determină pe cei în cauză să îşi ceară scuze aproape obsesiv: ”Scuză-mă”, ”Îmi pare rău”, Te rog să mă ierţi”.
Şi postura celor afectaţi de sindromul scuzelor are de suferit. Aceştia au tendinţa să meargă puţin aplecat, iar când interacţionează cu alte persoane, adoptă o postură umilă, ce trezeşte de multe ori compasiune.
În loc de scuze, mulţumiri
Vindecarea presupune câţiva paşi simpli. În primul rând, persoanele care suferă de acest sindrom trebuie să conştientizeze că au o problemă şi apoi să îşi dorească să o elimine. E necesar, de asemenea, să fie perseverenţi, pentru că este un proces ce poate dura câteva luni, şi fermi în scopul pe care şi l-au propus.
Scuzele apar când respectivii nu reuşesc să controleze o situaţie sau sunt copleşiţi de emoţii.
Recomandarea specialiştilor este să zâmbim cât mai des, astfel încât emisferele cerebrale să se echilibreze, iar organismul să se detensioneze.
”Foarte importantă este monitorizarea propriilor reacţii, mai exact de câte ori ne cerem scuze. Şi asta pentru că aceste persoane inserează scuzele printre alte cuvinte şi este destul de dificil să realizeze asta când încep să se autoanalizeze. Scuzele repetate este de dorit să fie înlocuite cu mulţumiri pentru că cel în cauză a fost iertat şi pentru că a acţionat să repare răul pe care l-a făcut”, enumeră psihologul Stelian Chivu câteva căi prin care putem scăpa de sindromul scuzelor, dacă ne dorim cu adevărat asta.
Se încarcă comentariile...
