Povestea dramatică a navei româneşti răpite de arabi. Cum au scăpat marinarii din Egipt fugind sub o ploaie de gloanţe

Povestea dramatică a navei româneşti răpite de arabi. Cum au scăpat marinarii din Egipt fugind sub o ploaie de gloanţe

Nava Perseus, la cheu, la Galaţi FOTO C Crângan

Nava „Albatros” a ajuns în Egipt în baza unui contract internaţional, însă o serie de „oameni de afaceri” arabi au încercat pur şi simplu să o fure statului român. A fost recuperată de România după un episod de război, cu focuri de mitralieră. Acum se numeşte „Perseus”, iar destinul ei este din nou în cumpănă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Una dintre navele de referinţă ale flotei româneşti – vorbim aici despre „Perseus”, singurul spărgător de gheaţă de pe Dunărea maritimă – nu a purtat întotdeauna numele cu care este menţionată în zilele noastre. 

Da fapt, uriaşa ambarcaţiune (are 68 de metri lungime, 6.600 de cai putere şi aproape 3.800 de tone) s-a numit „Albatros”, a fost construită, acum 27 de ani, pentru operaţiuni de salvare complexe (inclusiv pentru stingerea de incendii, spargerea banchizelor şi crize umanitare), iar în primul deceniu de după Revoluţie era considerată una dintre cele mai importante nave de acest gen din lume.

Dat la apă în 1990, la Brăila, actualul „Perseus” a avut parte de numeroase misiuni speciale, fiind solicitată de o mulţime de companii străine (private sau de stat) pentru a interveni în operaţiuni delicate de salvare sau de ranfluare. Până în anul 2000, când lucrurile au luat-o razna, reuşea să aducă venituri consistente companiei Resalv SA, care o avea în administrare.

Amintita companie era pe atunci a statului (fusese desprinsă în 1992 din Administraţia Fluvială a Dunării  de Jos - AFDJ), fiind obiectul unei privatizări dubioase în anul 2002, despre care s-au format de-a lungul timpului mai multe dosare penale. Din fericire, „turbulenţele” naval-penale nu au afectat şi nava la care facem referire, aceasta fiind întoarsă în patrimoniul AFDJ cu puţin timp înainte de privatizare.

Bani frumoşi, afaceri tulburi

Ceea ce puţină lume ştie, este că „Albatros” a devenit „Perseus” în urma unui episod dramatic, care a presupus o încercare de deturnare aprope piraterească, focuri de mitralieră, dar şi o serie de afaceri tulburi, care n-au fost lămurite nici în zilele noastre, deşi au fost formate nu mai puţin de trei doare penale.

Pe scurt, din documentele instrumentate de procurori a rezultat că între statul român, reprezentat de Resalv, şi beneficiarii finali ai prestaţiilor se aflau mai multe firme intermediare care încasau mai bine de jumătate din bani. Deşi începute cu aplomb, dosarele penale au fost clasate ulterior, sub pretextul că şefii puşi de stat la compania românească nu ar fi ştiut de „cascada” de contracte de închiriere ulterioare, care i-au îmbogăţit pe o serie de intermediari. Era o vreme când licitaţiile publice nu era obligatorii în România, aşa că orice director putea face orice cu patrimoniul de stat, fără a putea fi tras la răspundere.

Una dintre aceste afaceri avea să rupă, însă, în anul 2000, lanţul afacerilor tulburi făcute pe seama navei „Albatros”. Teoretic, aceasta era închiriată societăţii româneşti VAV2015 SRL, însă beneficiarul serviciilor părea să fie un armator din Emiratele Arabe Unite, Zakher Marine Internaţional INC. Însă, după cum avea să se dovedească ulterior, firma arabă făcea doar o serie de prestaţii către alţii, printre care şi o companie egipteană, care a furnizat anchetatorilor acte care atestă că a plătit pentru prestaţii dublu faţă de cât primea statul român.

Cum să vinzi ceea ce nu îţi aparţine

Că lucrurile au fost de-a dreptul revoltătoare o demonstrează şi declaraţiile date pentru ziarul „Adevărul”, în 2012, de către Dorian Dumitru, fost responsabil de recuperarea navei, actual director general al AFDJ Galaţi. „Am intrat în posesia unor documente din care reiese clar că, de fapt, SC VAV 2015 a închiriat nava (N.R.: în 1999) pentru a o vinde. După ce a remorcat cu ea o macara plutitoare, din Israel până în Golful Persic, nava fost abandonată în portul Sharjah şi VAV a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu Zakher Marine International INC”, a declarat Dorian Dumitru.

Cum Resalv SA nu avea banii necesari pentru a aduce în ţară nava şi echipajul (care era format din români, cei mai mulţi din Galaţi) şi nici nu ştia – cel puţin aşa au declarat în faţa anchetatorilor - despre această înţelegere ilegală, a acceptat să închirieze remorcherul chiar către armatorul arab.

Ceea ce a urmat pare desprins dintr-un film cu piraţi moderni. „Timp de un an s-a lucrat corect, până când arabul, care nu renunţase la ideea de a deveni proprietarul remorcherului, l-a abandonat în portul egiptean Alexandria şi a început să facă presiuni asupra echipajului românesc ca acesta să părăsească nava. Această situaţie ar fi dus la situaţia că în care el ar fi luat-o în stăpânire legal, potrivit uzanţelor internaţionale privind navele abandonate”, ne-a povestit Călin Iamandi, comandantul din acea vreme al remorcherului.

În primă instanţă, armatorul arab a refuzat să plătească taxele portuare (determinându-i pe egipteni să o introducă sub sechestru) şi nu i-a mai plătit nici pe cei 14 membri ai echipajului, în speranţa că aceştia îşi vor lua lumea în cap şi vor lăsa „Albatrosul” în părăsire. Apoi, s-a trecut la ameninţări la adresa echipajului, după cum ne-a mărturisit fostul comandant al navei.

Fuga din Egipt, sub ploaie de gloanţe

Comandantul „Albatros”, Călin Iamandi a făcut numerose încercări pentru a convinge autorităţile egiptene că la mijloc este o neînţelegere şi o tentativă de fraudă a firmei arabe, însă fără efect. Tot fără efect au rămas şi intervenţiilor diplomatice al Ministerului de Externe al României, aşa că, pe fondul situaţiei tensionate, cei 14 marinari români, mânaţi de un amestec de patriotism şi de instinct de supravieţuire, au decis să fugă cu nava către apele internaţionale şi apoi către ţară.

În prealabil, în iunie 2000, reprezentantul AFDJ, Dorian Dumitru, a mai făcut o încercare de conciliere, la faţa locului, dar fără succes. Mai mult, marinarii gălăţeni au fost puşi sub acuzare de către autorităţile egiptene pentru „piraterie”, nava fiind apoi păzită permanent de trei poliţişti înarmaţi. „ În seara de 10 septembrie, am profitat de faptul că rămăsese pe cheu unul singur şi, deşi puteam fi prinşi şi arestaţi, am hotărât să fugim. Am pornit motoarele, au fost tăiate parâmele, şi ne-am îndepărtat de mal cu motoarele turate la maxim”, a rememorat Dorian Dumitru momentul fugii din Egipt.

Au urmat scene de război. Două vedete rapide au pornit pe urmele „Albatros” şi au început să tragă cu mitralierele, ploaie de gloanţe, dar pentru că remorcherul avea viteza maximă, din cauza siajului puternic nu s-au putut apropia pentru abordare. A fost adus chiar şi un elicopter de luptă, însă totul s-a liniştit brusc atunci când vasul a intrat în apele internaţionale.

Calvarul „Albastros” nu s-a încheiat însă aici. La scurt timp, motoarele navei au cedat şi a plutut în derivă aproape două zile. Apoi, cu un singur motor - şi acela cârpit -  a reuşit să ajungă înapoi, la Galaţi, cale de peste 800 de mile marine. Au fost primiţi ca nişte eroi şi cam atât. Nava a fost trasă la mal, i s-a schimbat numele în „Perseus” şi a  zăcut câţiva ani pradă ruginii. Apoi a trecut prin câteva reparaţii şi a devenit singurul spărgător de gheaţă performant de pe Dunăre.

Acum, la 27 de ani de la lansarea la apă şi la 17 ani de aventura ei egipteană, nava trece din nou prin momente de cumpănă. Depăşită moral şi fizic, ea are nevoie de urgentă de modernizare pentru a putea să mai fie folosită. Ministerul Transporturilor a alocat, după ani şi ani de tergiversări, fondurile necesare (8,2 milioane de euro), însă la licitaţia de la sfârşitul lunii septembrie nu s-a prezentat nimeni, aşa că, la iarnă, nu se ştie dacă şi cum va reuşi „Perseus” să facă faţă gheţurilor de pe Dunăre.

citeste totul despre: