Craiova: Antoneta Cocoş-Andreescu, dascăl cu suflet de artist

Spune cu toată gura că este un om fericit şi cu seninătate mărturiseşte că stă în puterea fiecăruia să intre în armonie cu lumea, cu natura, cu viaţa. Îi place să descopere profunzimea din fiecare om.

Cu o eleganţă parcă decupată din modelele născute din imaginaţia lui Coco Chanel, cu ochii clătiţi într-o mare de sinceritate, pictoriţa Antoneta Cocoş-Andreescu a intrat în universul propriei poveşti cu paşi hotărâţi şi cu seninătate. Ne-am aşezat la vorbă în GaleriaVollard, printre zeci de picturi ce-i poartă semnătura, unde aştepta în tihna muzicii ascultată în surdină ca trecătorii iubitori de artă să-şi alinte privirea şi să se lase răsfăţaţi de altceva, poate mai frumos. Vernisase de curând expoziţia şi în fiecare zi de la acel moment petrecea câteva ore alături de lucrările trecutului şi prezentului personal.

Comunicarea face minuni

Un sfert de veac le-a fost dascăl copiilor surzi care învăţau la Regina Maria. Au fost cei care au inspirat-o. Participa cu ei la concursuri de pictură, de desen. „A fost o perioadă foarte frumoasă. Am aflat împreună cât de importantă este comunicarea, că face minuni indiferent de forma sub care se manifestă“, îşi aminteşte acum, la anii pensiei. În cele din urmă, ajutată şi de întâmplare, a ajuns la Şcoala Populară de Artă din Craiova, la clasa maestrului Victor Pârlac. A fost prima întâlnire cu şevaletul. Iar ea i-a adus în timp distincţii, toate dragi, dar parcă una mai specială: Diploma de onoare, primită la 90 de ani de existenţă ai Şcolii Cornetti.

Un nume, în galerii

Prima expoziţie personală prindea contur în 1985, în Sala Constantin Brâncuşi. De atunci s-au făcut şase, ultima fiind cea de la casa de Cultură Traian Demetrescu. I-au plăcut tare mult şi expoziţiile colective. „Găsesc subiecte de discuţie cu artiştii lângă ale căror lucrări aleg să le aşez şi pe ale mele, interacţionăm, cred că de aceea am acceptat cu bucurie să fiu împreună cu colegi de breaslă. Sunt oameni calzi, comunicativi, în prezenţa cărora grijile vieţii se estompează“, spune Antoneta Cocoş-Andreescu. Din 1985 până anul trecut a participat la Expoziţii Republicane,  la Naţionalele de Arte Plastice şi Decorative de la Piteşti, la saloane de pictură de la Craiova, Calafat , Câmpulung Muscel.

„Nu am niciun regret“

De când a ieşit din învăţământ, de la Şcoala Ilie Murgulescu, pentru că aşa a spus vârsta, pe care greu o intuieşti, poposeşte mai des în faţa şevaletului şi are mai mult timp pentru a descoperi lucruri, fapte, împrejurări noi. Priveşte în urmă şi îşi dă seama că nu are regrete, poate unul legat de plecarea de la Regina Maria, şi asta pentru că nu i-a lipsit nicicând curajul de a lua decizii în privinţa sa. Dacă ar da timpul înapoi, ar vrea să fie şi învăţătoare şi artist plastic, pentru că s-au îmbinat de minune.


Născută: 28 aprilie 1949, Câmpulung Muscel
Educaţie: Şcoala Populară de Artă Cornetti din Craiova, Liceul Pedagogic din Câmpulung Muscel
Experienţă: Cinci ani ca învăţătoare în judeţul Dâmboviţa, 32 de ani în Craiova
Familie: Căsătorită, are doi copii şi două nepoţele

Ce-i place
Ordinea. Îi sunt dragi oamenii calzi, care au ce spune şi de la care ai ce învăţa, oameni cu experienţă, nu neapărat cultivată, la care descoperi cu încântare profunzime şi respect de sine.

Ce nu-i place
Lăcomia, multul, abundenţa. Îi displace să se vorbească tare, îi creează disconfort manifestările excesiv de zgomotoase, oamenii care nu au simţul măsurii şi nu se gândesc niciodată la cei din jurul lor.

Aţi fost pentru elevi un fel de Domnul Trandafir?
A.C.A.: Tot ce ştiu este că le-am stat mereu aproape, i-am încurajat, le-am dat încredere în ei, i-am ajutat să viseze şi i-am învăţat lucruri care să-i ţină verticali întreaga lor viaţă. Ţin legătura cu copiii, mă caută şi azi.

Care-i sursa păcii pe care o simt toţi cei care ajung în preajma dumneavoastră?
A.C.A.: Armonia din familie, de care eu am avut parte din plin. Este răspunsul la toate întrebările. Şi dacă în cale mi-au ieşit uneori obstacole, le-am depăşit uşor. Am deseori impresia că ele n-au existat.