VIDEO Andrei Pleşu: „Toţi suntem proşti din când în când. Ne purtăm prosteşte, facem prostii, votăm prosteşte“

Andrei Pleşu, la Universitatea Ovidius Constanţa

Prezent la Constanţa cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa pentru întreaga activitate în domeniul culturii, Andrei Pleşu a vorbit cu mult haz, întregii audienţe, despre prostie.

„Titlul de Doctor Honoris Causa are un avantaj: este un titlu care nu poate fi plagiat“. Gluma lui Andrei Pleşu a stârnit hohote de râs printre studenţii şi profesorii din sală.
 

„Toţi suntem proşti din când în când. Ne purtăm prosteşte, facem prostii, votăm prosteşte“, a spus omul de cultură, apoi a vorbit despre etimologia cuvântului. 
 

Cuvântul prost vine în limba română din spaţiul slav. În sursa lui slavă, cuvântul „prost“, fiind ceva ce defineşte o stare socială foarte joasă. 

Catedrala Mântuirii Neamului, cuvinte împrumutate

„M-a amuzat să constat că multe cuvinte importante din limba noastră nu le-am luat de la latini, le-am luat de la alte popoare. Mi se pare paradoxal faptul că pentru a numi Catedrala Mântuirii Neamului ne folosim de cuvinte care nu sunt româneşti: «mântuire» şi «neam», asta-i lovitura, sunt cuvinte de origine maghiară. A gândi vine tot din maghiară“, dezvăluie el. Cuvântul „catedrală“ vine din latinescul „cathedralis“. 

Ceardaş pe cuvinte româneşti

Într-o zi, cineva i-a cântat „Noi suntem români“ în maghiară. „E un ceardaş. Noi am luat melodia de la un ceardaş maghiar care are alte cuvinte. Dar nu înţeleg nici această declaraţie: «Noi suntem români». Ne crede cineva altceva? Ne cred coreeni? Turci?“.

El l-a parafrazat şi pe Feodor Dostoievski, care avea o vorbă:  „Omul e prost. Fenomenal de prost“, iar Albert Einstein spunea că două lucruri sunt infinite pe lume: prostia şi Universul. „Da de univers nu sunt sigur“, completa el. Andrei Pleşu a făcut referire şi la cromatica prostiei: de la „prost ca noaptea“, la încercări de la pozitiva cuvântul „prostuţ“, la defectul pe care îl consideră unii că îl au: „sunt prost de bun“.

Biologia, o materie de groază

Probleme mari sunt, în opinia lui, şi la modul în care profesorii educă noua generaţie. Spre exemplu, spune el, dacă la începutul unei cărţi de biologie elevii sunt învăţaţi că animalele trebuie ocrotite şi iubite, după câteva pagini li se explică cum se desprinde capul unui cărăbuş de torace, cum se toarnă acid azotic pe o râmă pentru a vedea cum se îngălbeneşte, dar şi ce se îmtâmplă dacă pui detergent într-un acvariu.

Dobrogea în amintirile copilului şi tânărului Andrei 

După acordarea titlului de Doctor Honoris Causa de către Universitatea Ovidius din Constanţa, Andrei Pleşu a spus că „Universitatea din Constanţa din acest moment este şi universitatea mea“, a spus scriitorul. El a spus că îl leagă foarte multe lucruri de sud-estul ţării. „Încă elev, am petrecut lungi perioade de vacanţă de-a lungul Dunării inferioare, alături de tatăl meu, pentru multă vreme chirurg la Tulcea.

M-am format, cu alte cuvinte, într-un peisaj dominat de prestigiul şi imprevizibilul apelor, între fluviu şi mare, între labirintul Deltei şi monumentalitatea originară a litoralului tomitan. Student în istoria artei, am făcut primele exerciţii de explorare arheologică la Capidava, Histria, Adamclisi şi Basarabi“. Pleşu spune că primele euforii bahice sunt legate tot de tărâmul dobrogean. 

Coleg de facultate cu Doina Păuleanu

Tot el a mărturisit că a fost coleg la Facultatea de Istoria artei cu Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă din Constanţa. „Când am început noi facultatea, în 1966, terminase Zoe Ceauşescu. şi se dăduse o lege prin care cei care au luat Bacalaureatul cu nota 10 să intre fără examen la facultate. La prima oră, un profesor a întrebat care-s ăia care au intrat fără concurs. Ne-am ridicat noi patru în picioare, la care el a spus «Staţi jos...»“, îşi aminteşte Andrei Pleşu. 

Volume publicate 

Andrei Plesu este autorul volumelor Călătorie în lumea formelor (Meridiane, 1974), Pitoresc şi melancolie (Editura Univers, 1980; reeditări ulterioare - Humanitas 2003, 2009), Francesco Guardi, (Meridiane, 1981), Ochiul şi lucrurile (Meridiane, 1986), Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului) (Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare - Humanitas 2002, 2005, 2013), Dialoguri de seară ( Harisma, 1991), Jurnalul de la Tescani (Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011), Limba păsărilor, (Humanitas, 1994, 1997, 2009), Chipuri şi măşti ale tranziţiei (Humanitas, 1996), Despre îngeri (Humanitas, 2003, 2005, 2012), Obscenitatea publică (Humanitas, 2004), Comèdii la porţile Orientului (Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012), Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri (Humanitas, 2006, 2007), Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare) (Humanitas, 2007), Note, stări, zile (1968 - 2009) (Editura Humanitas, 2010, 2012), Despre frumuseţea uitată a vieţii (reuneşte eseuri din "Dilema veche" şi "Adevărul") (Humanitas, 2011), Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete, (Humanitas, 2011) Parabolele lui Iisus (Humanitas, 2012), Din vorbă-n vorbă (Humanitas, 2013). 

VIDEO Radu Sima - Arhiepiscopia Tomisului