Constanţa: Crăciun în largul Mării Negre
0
Lucrătorii de pe platformele petroliere împodobesc bradul în larg; de Sărbători, de pe masa lor nu lipsesc preparatele tradiţionale: sarmale, friptură şi cozonac.
Când toate casele se umplu de colinde, iar familiile se reunesc, ei sărbătoresc Crăciunul pe valuri, între cer şi mare. Fără copii,
fără soţii.
Stau la zeci de mile de ţărm, pe insule de oţel. Românii care lucrează pe platformele de foraj duc în fiecare an, de sărbători, dorul familiei. Acolo, în inima mării, au brad, masă de Crăciun şi colinde, dar nu-i au pe cei dragi aproape.
Colindători la minut
Aşa e în fiecare an, pe platformele răsărite din adâncurile mării. Valeriu Irimioiu, expert în operaţiuni petroliere, a lucrat timp de 18 ani pe platforme, iar acum e consilierul preşedintelui de la Grup Servicii Petroliere. Îşi aminteşte cum în fiecare an de Sărbători avea o strângere de inimă când pleca să muncească pe mare.
Zâmbeşte când povesteşte despre Crăciunul petrecut în larg. Dar se întristează când este întrebat ce i-a lipsit acolo. A dus în fiecare an dorul familiei. Înainte de ’89, în comunism, Crăciunul îşi pierduse semnificaţia. Nu se făceau pregătiri pentru masa tradiţională. În schimb, de Anul Nou, echipajul primea un brad şi câteva produse tradiţionale pentru a sărbători.
După Revoluţie, sărbătoarea creştină şi-a recăpătat valenţele, iar companiile care deţin platforme au încercat, pe cât posibil, să creeze atmosfera de sărbătoare şi pentru angajaţii plecaţi în larg.
Moldoveni, olteni, ardeleni sau lipoveni, toţi fac sărbătorile la un loc. În zilele de Crăciun, atmosfera de Sărbătoare e întreţinută de colinde. Alteori, membrii echipajului fac ei înşişi urări colegilor. Valeriu Irimioiu rememorează: „Îmi aduc aminte că uneori se înfiinţa ad-hoc un grup de colindători. Băieţii luau un butoi, puneau o frânghie de la parâmă şi făceau un fel de buhai. Aşa umblau din cabină în cabină şi făceau urări, ca să simtă şi ei că e sărbătoare“.
Furtuna le-a distrus bradul
La sărbătoarea de pe mare nu trebuie să lipsească mâncărurile tradiţionale - sarmalele, friptura, cozonacul, ouăle în aspic, purceluşul fript cu portocală în gură şi torturile.
„Într-un an, a fost un francez pe platformă. Bucătarii au dat tot ce-au avut mai bun. Francezul a rămas foarte surprins. După aceea mi-a spus că a fost uimit că după petrecere toată lumea a fost liniştită. Mi-a spus că a mai petrecut Anul Nou pe o platformă spaniolă, iar dimineaţa tot personalul căuta şeful de platformă să-l arunce în apă“, povesteşte zâmbind Valeriu Irimioiu.
De cele mai multe ori, bradul de pe platformă este doborât de vântul puternic. „Îmi amintesc că aşa s-a întâmplat prin 1993. Împodobisem un pom şi afară, dar ni l-a distrus furtuna“, mai spune Irimioiu.
Acolo, în mijlocul mării, bucuriile mărunte îi fac să zâmbească. Pe platformă rar vezi zăpadă. Vaporii de apă o topesc rapid. „Zăpada o vezi doar la ţărm, acolo mai puţin. Ţin minte că, într-un an, stratul de zăpadă de pe heliport avea 20 de centimetri“, povesteşte Valeriu Irimioiu.
Se încarcă comentariile...
