„Opriţi abuzul! Copilul, în România secolului XXI, este şi va rămane o victimă”. Soluţia Fundaţiei „Părinţi din România” după cazul şocant de la Cluj
0
Cazul elevului de la Cluj jignit crunt de o învăţătoare de la Şcoala de Muzică "Sigismund Toduţă" a determinat reacţia Fundaţiei „Părinţi din România” care solicită Ministerului Educaţiei, autorităţilor publice şi ONG-urilor de specialitate un proces amplu de consultare şi iniţiativă legislativă care să nu mai permită abuzul şi violenţa asupra copilului.
„Constatăm cu regret că anumite comportamente specifice de abuz emoţional prezentate de către mass-media în aceste zile, întamplate la Cluj nu sunt nici singulare şi nici nu reprezintă o excepţie sau o raritate. Aceste compartamente abuzive atât în şcoală, cât şi în familie sunt tot mai numeroase, cu regret constatând ca se generalizeaza in societatea romanesca, chiar daca sunt in scadere sau pe alocuri consolidare”, se arată în scrisoarea deschisă a Fundaţiei "Părinţi din România" adresată parinţilor, cadrelor didactice, inspectoratelor şcolare, Ministerului Educaţiei, Guvernului Romaniei, autorităţilor publice locale şi Presedinţiei României.
Asociaţia face o invitaţie publică: parintilor din Romania, Ministerului Educatiei, specialistilor din educatie, psihologilor, psihiatrilor, psihopedagogilor, autoritatilor publice locale si nationale, precum si organizatiilor non guvernamentale nationale si internationale care au ca domeniu de activitate copilul,
.
”Interesul superior al copilului este legiferat, dar încalcăt”
Redăm în continuare scrisoarea deschisă a Fundaţiei Părinţi din România:
"Demersul public al Fundatiei Parinti din Romania are la baza:
Art. 49 – Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, Constitutia Romaniei
si
Art. 16
1. Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale în viata sa privatã, în familia sa, în domiciliul sãu ori în corespondenta sa, precum si nici unui fel de atac ilegal la onoarea si reputatia sa.
2. Copilul are dreptul la protectia garantatã de lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri, Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989, ratificata de Romania prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990.
Conform prevederilor Convenţiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure cele mai bune condiţii de dezvoltare, să respecte drepturile copilului şi normele de protecţie a copilului. Astfel, fiecare copil are dreptul la viaţă, la educaţie şi la o dezvoltare armonioasă.
In spiritul Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului si al Legii 272/2004 privind protecţia copilului şi activitatea de a promova drepturile copilului, unul din principiile fundamentale care ghideaza demersul este ”Interesul superior al copilului”, care, in Romania este legiferat, dar incalcat sau nu se aplica.
Raportul Organizaţiei Salvaţi Copiii
Conform Raportului Organizatiei Salvaţi Copiii- 2013 abuzul parintilor asupra copiilor, precum si al cadrelor didactice are urmatoarele coordonate:
1. Caracteristici ale abuzului asupra copilului săvârşit de către părinţi în mediul familial
! 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;
! 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor;
! Corecţiile precum „lovitul cu palma” /„urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor,
şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic;
! 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului;
! 18% dintre copii afirmă că au fot bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu
lingura de lemn.
2. Caracteristici ale abuzului asupra copilului săvârşit de către cadrele didactice în mediul şcolar
! 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc;
! 33% dintre copii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice;
! 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.
Stimati adulti, violenta asupra copiilor din Romania, in special si a copiilor din lume, in general, este o realitate, nu o excpetie.
Solicitam tuturor adultilor sa ia atitudine si sa promoveze public, prin actiuni specifice denuntarea impotriva violentei asupra copilului:
STOP ABUZULUI EMOŢIONAL ŞI FIZIC ASUPRA COPILULUI
ÎMPREUNĂ REDĂM DEMINITATEA COPILULUI !
COPILUL NU ARE FORŢA DE A SE APĂRA DE ADULŢI.
IMPLICĂ-TE! IA ATITUDINE! FII RESPONSABIL!
O natiune se dezvolta si progreseaza prin copii educati si sanatosi.
Romania doar declarativ asigura educatia gratuita a copiilor si accesul la un sistem medical pubic eficient si de calitate!
Conform studiului ”Abuzul si neglienta copiilor. Studiu sociologic national. 2013” . Acest studiu naţional a fost realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii cu sprijinul Direcţiei Protecţia Copilului – Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
Abuzul este definit în Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (art.89, alin.1) şi poate îmbrăca diferite forme, fiind clasificat ca abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic (HG nr 49/2011, anexa 1, cap. II.2.1. Definiţii operaţionale). Abuzul fizic constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii, singulare sau repetate, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau în relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţă copilului în prezent sau în viitor.
Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi umiliri verbale şi non-verbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil. Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut duce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului (de ex. structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia) devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave decât abuzul emoţional şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului. Copilul care este martor al violenţei în familie suferă indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic.
Consideram urmatoatele: copiii nu sunt adulti in miniatura, sunt personalitati individuale, in formare, profund afectate emotional de comportamente abuzive care pot iremediabil afecta dezvoltarea aromonioasa a copilului fapt ce va pune grave probeme de integrare si manifestare ale viitorului adult.
Argument psihologic
In argumentarea pozitiei noastre, redam extrase din Anexa1, ”Abuzul emotional si fizic asupra copilului” Psihoterapeut, Dr. Raluca Anton, careia ii multumim pentru proptitudine si implicare
” Abuzul indreptat catre copii este o problema sociala de importanta majora a sanatatii publice (Theodore et al., 2005). Inca din 1979, Dean defineste abuzul emotional ca fiind o atitudine sau un comportament cronic din partea unui parinte sau a unei persoane abilitate sa aiba grija de un copil (educator, invatator, profesor, bona, etc.). Acest comportament influenteaza negativ dezvoltarea copilului si are un impact negativ asupra imaginii propriei persoane. Comportamentul numit generic “abuz” este compus din actiuni active sau pasive pe care un adult le realizeaza asupra unui copil care i se afla in grija, aceste actiuni periclitand dezvoltarea emotionala si intelectuala a copilului, cat si adaptarea sociala a acestuia (Zois, 2006).
Abuzul emotional este forma de abuz cel mai frecvent intalnita, Organizatia Mondiala a Sanatatii (2002) sustinand ca pedeapsa verbala sau psihologica (de ex. ridicatul tonului, tipatul) se ridica la rate de 70 – 85 % la nivel international. Alte forme de pedeapsa verbala (de ex. insultele sau injuraturile) variaza intre 3 si 51%, depinzand de cultura.
Abuzul emotional din mediul scolar, realizat de catre cadrele didactice, este extrem de frecvent intalnit – de cele mai multe ori descoperit de catre parintii copiilor, dar din pacate i se acorda prea putina atentie. Copiii din clasele primare par a fi mai predispusi la aceasta forma de abuz (Mraovick & Wilson, 1999). Mai mult decat atat, nu exista diferente de gen in ceea ce le priveste pe cadrele didactice cand vine vorba de abuzul emotional (Theoklitou, Kabitsis & Kabitsi, 2012). Theoklitou et al. (2012) au investigat abuzul emotional realizat de catre cadrele didactice pe o populatie de 1339 de elevi din clasele a patra, a cincea si a sasea care studiaza in Cipru (nota: chiar daca studiul a fost realizat pe o populatie diferita de a noastra ne amintim ce spun rezultatele studiilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii cu privire la prevalenta abuzului emotional – vezi mai sus). Rezultatele lor scot in evidenta trei forme de abuz: neglijarea in proportie de 52.9%, abuzul emotional in proportie de 33.1% si abuzul fizic in proportie de 9.6%. Concluzia studiului subliniaza, insa, ca daca abuzul fizic este mai degraba raportat de catre copii, neglijarea si abuzul emotional pot fi foarte usor justificate si manipulate de catre cadrele didactice. Mai mult decat atat, este posibil ca un copil sa nu raporteze parintilor astfel de situatii gandindu-se ca poate nu vor fi luati in serios 9lucru care, de altfel, se intampla extreme de frecvent). Astfel, reactiile copiilor trebuie cu necesitate analizate de catre parinti pentru ca ele pot fi dovezi clare ale unei probleme in mediul scolar.
Cea mai frecventa reactie emotionala care apare in cazul copiilor intr-o astfel de situatie este frica (Slep, Heyman & Snarr, 2011). Pentru ca, asa cum mentionam si mai sus, copiii verbalizeaza destul de rar astfel de reactii emotionale este important ca adultii sa fie atenti la reactiile pe care acestia le-ar putea avea pe o perioada care depaseste 48 de ore:
• amintiri recurente ale unor incidente (acestea pot sa apara fie in timpul somnului sub forma viselor, fie in jocul copilului),
• reactii evidente emotionale atunci cand copilul se afla in preajma stimului care ii provoaca distres (copilul este dintr-o data tacut cand ajunge la scoala, ramane blocat, ii vine sa planga, se sperie mult mai repede la tot felul de stimuli care fac parte din mediul scolar, etc.)
• si/sau evitarea activa a mediului scolar (copilul, efectiv, refuza sa mai mearga la scoala fara sa spuna clar care sunt motivele acestei dorinte a lui),
• dificultati in ceea ce priveste somnul (fie adoarme foarte greu si/sau doarme agitat, fie are dificultati in a adormi din cazua anticiparii unor cosmaruri sau anticiparii venirii unei noi zile in care va trebui sa mearga la scoala),
• iritabilitate sau reactii de furie (copiii au dificultati de auto-reglare emotionala datorita varstei pe care o au; auto-reglarea emotionala se dezvolta in timp si se dezvolta folosindu-se exemple functionale in prezenta copilului. Daca exemplul adultului cu care copilul isi petrece intre 4 si 8 ore pe zi este unul de incapacitate de a-si regla propriile emotii atunci acest comportament poate fi modelat de catre copil),
• dificultati de concentrare (copilul, pur si simplu, datorita nivelului ridicat de hormoni de stres care se elibereaza in astfel de situatii de abuz emotional nu reuseste sa isi indrepte focusul inspre rezolvarea de probleme, inspre achizitionarea de cunostinte existand astfel riscul care el sa greseasca si, astfel, sa se continue abuzul emotional formandu-se un cerc vicios intre comportamentul adultului si reactiile emotionale si fiziologice ale copilului),
• hipervigilenta (copilul este foarte atent la tot ce se intampla in mediu crezand constant ca exista riscul ca ceva rau sa i se intample si se sperie frecvent de tot felul de stimuli din mediu care nu au un potential periculos),
• reactii somatice (copilul poate acuza dureri de burta, dureri de cap, stari de voma care de multe ori sunt interpretate de catre parinte ca motive pe care le foloseste pentru a nu merge la scoala, ori ele sunt reactii naturale ale organismului in situatii de pericol si incapacitate de auto-regalre emotionala).
Indiferent de intensitatea si frecventa acestor simptome este extrem de importanta interventia psihologica asupra copilului si familiei acestuia pentru ca istoricul de abuz emotional nesolutionat in copilarie poate duce la varsta adulta la rate crescute ale psihopatologiei (de ex. tulburari de anxietate, depresie), o stima de sine scazuta care il poate afecta pe individ atat din punct de vedere personal, cat si profesional si probleme interpersonale (dificultati in a stabili si mentine relatii pe termen lung) (Mullen et. al., 1996). ”
Dorim ca in Romania secolului XXI, copilul sa fie educat, ingrijit si tratat cu empatie, respect, iubire si atitudine pozitiva.
In acest sens, facem o invitatie publica: parintilor din Romania, Ministerului Educatiei, specialistilor din educatie, psihologilor, psihiatrilor, psihopedagogilor, autoritatilor publice locale si nationale, precum si organizatiilor non guvernamentale nationale si internationale care au ca domeniu de activitate copilul, sa initiem un proces amplu de consulare si initiativa legislativa care sa nu mai permita abuzul si violenta asupra copilului.
Solicitam parintior, cadrelor didactice, directorilor de scoli si gradinte, inspectorilor sa sesizeze faptele de abuz si violenta asupra copiilor, pentru a incepe un demers real, ”in interesul superior al copilului” care sa-i ofere: siguranta, respect si un mediu propice de dezvoltare psiho-emotionala si intelectuala armonioasa.
Fara un demers comun de identificare proactiva a solutiilor, prin consulatarea si implicarea tuturor factorilor interesati: parinti, cadre didactice, personal auxiliar, director, inspectorate scolare, institutii de invatamant superior public si privat de formare a personalului specializat, autoritati publice locale si nationale, precum si forurile legislative ale Romaniei, COPILUL, in Romania secolului XXI, este si va ramane O VICTIMA.
Incheiem demersul nostru cu credinta nestramutata, parafrazandu-l pe Constantin Brancusi ca:
” Cand nu mai esti copil, ai murit demult”
CAMPANIA
STOP ABUZULUI EMOŢIONAL ŞI FIZIC ASUPRA COPILULUI
ÎMPREUNĂ REDĂM DEMINITATEA COPILULUI !
COPILUL NU ARE FORŢA DE A SE APĂRA DE ADULŢI.
IMPLICĂ-TE! IA ATITUDINE! FII RESPONSABIL!
Este :Un demers de aparare si respectare a drepturilor copilului si a copilului, inititat de Fundatia Parinti din Romania sub sloganul ”Pretuieste (-ti) copilul”, se arată în scrisoarea deschisă a Fundaţiei Parinti din Romania.
Carte de vizită
„Misiunea Fundatiei Parinti din Romania este aceea de a coagula si cataliza interesele tuturor parintilor din Romania, interese legate de o viata mai buna pentru copiii si familiile lor.Astfel, fundatia va functiona ca suport pentru reprezentarea acestor interese si va tine cont de specificul zonal al manifestarii lor si al solutiilor propuse. De asemenea, Fundatiei Parinti din Romania va promova valorile care duc la o viata mai buna pentru familiile si copiii clujeni, cum ar fi responsabilitate, comunicare, implicare personala, munca, bucuria de a trai si respect fata de oamenii de langa noi, civism, onestitate si integritate”, se mai arată în scrisoarea deschisă.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
