De ce vrea NASA să ciocnească o navă de un asteroid. „De asta ar putea depinde cândva viitorul rasei umane“

Şefii NASA au dat undă verde unui experiment bizar care implică o provocare fără precedent. O navă spaţială va fi programată să intre în coliziune cu un asteroid, în viitorul apropiat.

Un asteroid enorm a trecut de curând în apropiere de Pământ, iar cei pasionaţi de astronomie au putut să-l admire. Obiectul, numit 1998 OR2, are cel puţin o milă lăţime, iar dacă acum nu a reprezentat o ameninţare pentru Terra, poate fi clasificat drept potenţial periculos, într-un viitor mai îndepărtat. 

„Este doar un asteroid extraordinar”, spune Amy Mainzer, de la Universitatea din Arizona, unul dintre oamenii de ştiinţă care se ocupă cu detectarea obiectelor din spaţiu şi cu strategia de apărare împotriva corpurilor cereşti posibil periculoase pentru Pământ.  „Este mai mic decât ceea ce se crede că a provocat stingerea dinozaurilor, dar este uşor capabil să provoace multe pagube”, a declarat expertul, pentru National Geographic.

O ameninţare surdă 

De altfel, asteroizii care se apropie de Terra nu reprezintă cazuri izolate. Anual, zeci de asteroizi  de mari dimensiuni se apropie de Pământ chiar la o distanţă de circa 8 kilometri. National Geographic scrie că mai devreme sau mai târziu planeta noastră se va confrunta cu un astfel de obiect spaţial. Mai grav este că în discuţie ar fi asteroizi capabili să şteargă de pe suprafaţa pământului un oraş întreg şi să pricinuiască mari distrugeri, ba chiar să pună sub semnul întrebării viitorul speciei umane. 

Din acest motiv, specialiştii atrag atenţia că este nevoie de un plan eficient pentru a proteja Terra. Acesta este motivul pentru care NASA lansează anul viitor o navă spaţială pentru a efectua primul test al unei strategii promiţătoare pentru oprirea unui asteroid ucigaş. Va fi vorba de o navă spaţială sau chiar de un satelit care va avea ca misiune să lovească obiectul suficient de puternic pentru a-i modifica cursul. 

Este vorba de ceea ce NASA a numit planul Double Redirection Asteroid (DART). Conform proiectului, un satelit ar urma să se ciocnească de asteroidul Didymoon, un obiect ceresc care orbiteaza în jurul unui asteroid mai mare. Dacă traiectoria acestuia va putea fi schimbată, întreg proiectul se va dovedi un mare succes, iar savanţii vor analiza în detaliu fiecare factor.

„Este un moment captivant”, spune Ed Lu, un fost astronaut NASA, fondator al Fundaţiei B612, o organizaţie non-profit dedicat detectării şi devierii asteroizilor. „Cred că DART va fi o demonstraţie extraordinară”, a mai spus el.

„Inflaţie” de asteroizi

Evident, primul pas pentru oprirea unui asteroid ucigaş este ca acesta să fie identificat cât mai devreme, pentru ca apoi să poată fi deviat sau distrus. „Există literalmente sute de mii de asteroizi şi vrem să îi separăm pe cei pe care ar trebui să îi supravegheăm şi să îi monitorizăm în timp”, spune Lindley Johnson, specialist în cadrul NASA. Până în prezent, mai spune el, există 2.078 de asteroizi potenţial periculoşi în catalog.

Călătorind cu aproape 20.000 de mile pe oră, 1998 OR2 a trecut deja pe lângă  Terra şi va continua pe orbita sa de 3,7 ani în jurul soarelui, aventurându-se în centura de asteroizi dincolo de Marte, după care se va roti înapoi pe orbita Pământului. Următoarea dată când va trece pe lângă Terra, în anul 2078, 1998 OR2 se va apropia şi mai mult, fără a fi însă cu adevărat periculos. Însă specialiştii NASA nu pot să calculeze cu exactitate dacă peste câteva sute de ani acest asteroid nu va lovi Pământul.

Însă mult mai curând, peste doar şapte ani, un alt asteroid uriaş, numit 1990 MU, având o dimensiune de aproape două mile, va trece la trei milioane de mile de Pământ. „Nu vrem să ne lovim de ceva atât de mare”, spune Johnson. „Cea mai importantă sarcină este să le găsim şi să realizăm un catalog mai complet cu tot ce este acolo, aşa că nu vom fi surprinşi”, a adăugat acesta.â

De unde vine pericolul

În 1998, Congresul SUA a îndrumat NASA să detecteze şi să analizeze cel puţin 90 la sută din asteroizii potenţial periculoşi. Câţiva ani mai târziu, experţilor de la NASA li s-a cerut identifice 90 la sută din asteroizii din apropiere care au o lăţime de 500 de metri sau mai mare.

Asteroizii mai mari, incluzând 1998 OR2 şi 1990 MU, ar putea devasta viaţa de pe planetă dacă ar lovi-o. „Se estimează că asteroizii de un kilometru sau mai mulţi ar devasta un continent întreg, iar praful trimis în atmosferă ar provoca răcirea drastică a climei, iar culturile agricole ar fi compromise timp de cel puţin câţiva ani, provocând foamete”, susţine Jay Melosh, un geofizician la Universitatea Purdue.

Însă chiar şi rocile spaţiale mai mici de 500 de metri pot fi extrem de periculoase. Unii meteori care travsersează cerul au potenţialul distructiv al unor bombe nucleare, cum a fost cel care a trecut peste oraşul rusesc Chelyabinsk, în 2013. Estimat a fi avut  doar 66 de metri, acest meteor s-a transformat într-o minge de foc şi a provocat un val de şoc care a lovit oraşul, spulberând geamurile clădirilor şi provocând aproximativ 1.500 de răniţi. Absolut nimeni, nici NASA, nici europenii sau ruşii nu l-au observat apropiindu-se de Terra.

DART îşi face intrarea în scenă

Pentru a evita pe viitor astfel de scenarii sumbre, specialiştii nu au prea mult timp la dispoziţie. De aceea este esenţial ca omenirea să-şi facă temele, să se pregătească încă de pe acum în cele mai mici detalii şi să găsească o metodă eficientă pentru a se apăra de astfel de corpuri cereşti. 

Misiunea DART a NASA, programată pentru lansare în iulie 2021, reprezintă un prim test important. Strategia este ca o navă spaţială de o jumătate de tonă, construită de laboratorul de fizică aplicată Johns Hopkins, să fie proiectată într-un asteroid. În octombrie 2022, la aproximativ şapte milioane de mile de Pământ, nava spaţială se va apropia de Didymos, un asteroid care este orbitat de un altul mai mic, o „lună”, un satelit de 500 de metri.

Impactul dintre navă şi asteroidul „Didymoon” ar trebui să modifice orbita acestuia. FOTO: Wikimedia.commons

„Didymoon”, aşa cum este numit corpul mai mic, este de dimensiunea asteroizilor care ar putea distruge lejer un întreg oraş, dacă ar intra în coliziune cu Terra. Telescoapele la sol vor putea detecta modificările duratei orbitei sale în jurul asteroidului mai mare pentru a măsura efectele impactului.

„Aceasta este o oportunitate remarcabilă de a testa eficacitatea tehnologiei de impact kinetic pe un asteroid real”, spune Megan Bruck Syal, de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore, care foloseşte un amestec de teste de laborator şi supercomputere pentru modelarea impactului asteroizilor. 

Cu puţin timp înainte ca DART să fie proiectat în Didymoon la aproximativ 14.700 de mile pe oră, nava spaţială va lansa o cameră de dimensiuniunea unei cutii de pantofi. Aparatul va filma în timp ce nava spaţială se va ciocni cu Didymoon şi va transmite detalii privind impactul. 

„Schimbând orbita «lunii», nu schimbăm şi orbita lui Didymos”, precizează Johnson. „Didymos este un asteroid potenţial periculos, aşa că nu vrem să-i afectăm orbita. Nu vrem să-l împingem din greşeală în direcţia greşită”, a adăugat acesta. Specialiştii au căzut de acord că omenirea are nevoie de soluţii în cazul în care un asteorid periculos se va apropia de Terra. Iar astfel de soluţii pot fi identificate doar în urma unor experimente precum acesta. „Cândva, de asta ar putea depinde viitorul rasei umane”, e mesajul experţilor NASA.

După DART urmează Hera

O altă navă spaţială, numită Hera, construită de Agenţia Spaţială Europeană (ESA), va ajunge la cei doi asteroizi în 2026 pentru a face măsurători detaliate şi pentru a analiza consecinţele impactului anterior, precum şi pentru a testa tehnologiile de navigaţie autonomă.

Şi totuşi, chiar dacă experimentul va fi încununat de succes, oamenii de ştiinţă mai au de găsit o serie de răspunsuri. Asta pentru că strategia DART ar putea să funcţioneze în cazul unui asteroid la fel de mic ca Didymoon, dar nu se ştie în ce măsură ar fi eficientă cu unul de dimensiunile OR2 din 1998. 

Ed Lu crede că o soluţie ar putea fi detonarea unei încărcături nucleare în faţa unui astfel de asteroid. Pe de altă parte, fragmentele rezultate în urma unei explozii nucleare fi proiectate spre Pământ, unde ar provoca daune, chiar dacă ceva mai mici.

Amy Mainzer, de la Universitatea din Arizona, responsabil cu identificarea unor astfel de asteroizi, crede că strategia ce ar urma să fie folosită într-un astfel de caz ar depinde de dimensiunile, viteza şi orbita asteroidului, dar şi de cât timp va avea omenirea pentru a reacţiona şi a evita un impact major. Însă, pentru a şti ce va funcţiona, trebuie exersăm şi să luăm măsuri din timp, spune el. 

„Vedem asta cu schimbările climatice, această pandemie, chiar şi această problemă (n.r.- de apărare planetară) – puţină pregătire face diferenţa”, concluzionează Mainzer.