Cât ar costa România renunţarea la gazul rusesc. Economist: „Ar fi un act moral, strategic, vizionar”
0
Economistul Sebastian Buhai, cercetător la Paris şi Stockholm, explică pentru „Adevărul” concluziile ultimelor studii privind renunţarea de către ţările UE la gazul rusesc. În opinia sa, pentru România costurile ar fi „minuscule”, iar liderii care ezită să ia astfel de decizii sunt „iresponsabili” şi lipsiţi de empatie.
Economistul Sebastian Buhai, cercetător ştiinţific asociat la Swedish Institute for Social Research (SOFI) al Universităţii din Stockholm şi cercetător ştiinţific invitat la Centre pour la Recherche Économique et ses Applications (CEPREMAP) în Paris, susţine că dacă în cazul Germaniei, motivul pentru care nu se renunţă la gazul rusesc ţine de presiunea din partea marilor companii, în cazul României vorbim despre o lipsă de viziune şi de empatie.
Adevărul: Concret, care ar fi costurile pentru renunţarea la gazul rusesc, conform celor mai relevante studii realizate până acum pe care le-aţi analizat?
Sebastian Buhai: Costurile estimate sunt substanţiale, dar nu catastrofale. Pentru Germania, ar fi în cel mai rău caz 3% din PIB la impact, pentru Franţa maximum 1%; statele cele mai afectate sunt Lituania, Bulgaria, Slovacia, Finlanda sau Republica Cehă, care ar putea înregistra scăderi ale venitului naţional între 1 şi 5%. Lituania - prima ţară care a anunţat embargo complet - ar fi cea mai afectată, cu o scădere de 5,3% din PIB. Pentru România, după un calcul al meu făcut rapid pe analiza realizată de cercetătorii francezi Langot şi Tripier (2022), costul ar fi, de fapt, minuscul, mai puţin de 80 de euro, în medie, pe rezident al României, pe an. De precizat că estimarea aceasta este peste tot conservatoare, deci în realitate ne putem aşteptă că impactul să fie mai mic.
Cum se explică efectul scăzut al unui embargo asupra gazului rusesc?
Impactul relativ scăzut al unui embargo (cu excepţia ţărilor menţionate mai sus ca fiind cele mai afectate - Lituania, Bulgaria, Slovacia, Finlanda sau Republica Cehă) e explicabil, în general, prin faptul că, chiar şi pe termen scurt, companiile şi economia în ansamblu pot înlocui (chiar şi foarte parţial) sursele de energie cu altele. De asemenea, bunurile intermediare sau finale a căror producţie ar suferi din cauza renunţării la gazul rusesc pot fi înlocuite. Analiza experienţelor istorice ale şocurilor foarte puternice (explozia centralei nucleare Fukushima în Japonia, COVID în unele economii mari) cu potenţiale efecte de-a lungul lanţurilor valorice de producţie arată, de asemenea, că companiile individuale şi economiile naţionale sunt capabile să minimizeze impactul şocului.
Ce credeţi că trebuie făcut în acest context în care unele economii din UE nu vor să renunţe la gazul rusesc?
Este important de precizat şi că, prin natura lor, dacă pentru petrol şi cărbune se poate impune un embargo total, piaţa pentru gaz este locală (este necesară infrastructură prin prezenţa conductelor de gaz sau a staţiilor de lichefiere etc), deci pentru gaze se poate aplica drept alternativă o taxă mare şi asta ar fi deja extrem de eficientă, de altfel acesta este mesajul pe care l-am semnat şi eu deja pe 15 martie.
Deci foarte pe scurt, ce ar trebui făcut (dar de fapt trebuia deja făcut cel puţin de la jumătatea lui martie): 1. oprirea completă a importului de petrol rusesc; 2. taxă enormă pe gazul rusesc; 3. asigurarea sprijinului pentru a atenua şocurile în cazul persoanelor cu venituri mici.
De unde credeţi că vine reticenta autorităţilor (germane mai ales) cu privire la oprirea robinetului cu gaz rusesc?
Pentru că nimeni nu poate crede că ministrul Economiei din Germania Habeck sau cancelarul german Scholz chiar nu au nicio viziune pe termen mediu sau lung, aş spune că e vorba de o capturare puternică a statului de către lobby-ul business-urilor prea obişnuite cu energia ieftină din Rusia. Greşeala enormă a aparţinut fostului cancelar Merkel - iar preşedintele german Frank-Walter Steinmeier a recunoscut că au fost toţi creduli când au aprobat conductele Nordstream pentru gazul rusesc şi că a fost e eroare completă - dar această greşeală produce impedimente privind renunţarea la gazul rusesc, chiar şi acum, cu toate că ororile făcute de ruşi în Ucraina sunt evidente.
Când marea majoritate a Parlamentului European (şi a unor lideri de state europeni, vezi deja statele care au întrerupt total sau în mare măsură importurile de energie din Rusia, chiar şi acolo unde sunt cel mai afectaţi, cum ar fi Lituania) s-a situat de partea corectă a istoriei şi vor imediat distrugerea Nordstream1 şi 2, nemţii sunt sub presiune politică domestică enormă şi nu au, se pare, nicio calitate de lideri atunci când e nevoie. Sunt extrem de dezamăgit de Cancelarul Scholz, pentru că aveam chiar speranţe mari după ce dumnealui a câştigat alegerile.
Evident, nu aveam nicio aşteptare diferită de la cineva cum e Viktor Orban sau, din păcate, Klaus Iohannis, vezi declaraţiile referitoare la sancţiuni, care ar trebui efectiv aruncaţi la groapa de gunoi a istoriei. Lideri fară empatie, fără viziune, fără viitor. Lideri care se hrănesc din credulitatea pe termen scurt a electoratului, lideri iresponsabili care ar putea să-şi piardă pe termen scurt/mediu electoratul.
Care credeţi că este preţul pentru neluarea acestor măsuri?
Preţul se plăteşte în crimele de război, masacrele, ororile de la Mariupol, Bucha, Borodyanka, Kramatorsk şi în restul Ucrainei, multe dintre ele despre care încă nu s-a aflat. Cei care trebuie să decidă şi nu au decis încă să facă tot ce le stă în putinţă să-i oprească pe ruşi sunt complici la aceste atrocităţi şi vor fi judecaţi ca atare de istorie.
Credeţi că România ar avea de câştigat dacă ar lua măsura independent de celelalte state europene?
Absolut. Ar fi un act moral, strategic, vizionar. Dar avem lideri cu aceste calităţi?....
Studiile analizate de Sebastian Buhai
Au fost publicate mai multe studii în care s-a analizat ce s-ar întâmpla dacă Germania/celelalte state din UE ar renunţa la gazul rusesc. Care sunt cele care v-au atras atenţia?
Studiul iniţial şi cel mai citat este cel al lui Bachmann et al (2022)- realizat de nu mai puţin de nouă economişti, toţi cu un renume excelent mai ales pe macroeconomie, din diverse universităţi ale lumi- care arată din punctul meu de vedere destul de convingător că, deşi costuri există (nu au cum să nu existe), un embargo al energiei ruseşti pentru Germania este mai mult decât justificat din punct de vedere economic, privind pe durată lungă, deci dincolo de imperativul moral. Am vorbit şi eu despre acest studiu într-un interviu anterior tot în Adevărul, chiar în momentul când a apărut.
În zilele/săptămânile următoare au scris mulţi alţii despre acest studiu, toţi apreciindu-l ca mai mult decât convingător din punct de vedere al metodologiei. Vedeţi aici mai multe link-uri ale altor materiale, apărute în New York Times, Der Spiegel, Project Syndicate etc.
Mai recent, au apărut şi studii care estimează impactul unui embargo şi pentru alte ţări din UE, vedeţi de exemplu Baqaee et al (2022), unde au participat şi doi dintre economiştii din studiul anterior din Germania, cu o notă pentru Consiliul de Analiză Economică al Franţei, deci cu focus pe Franţa, dar analizând şi pentru alte state UE. Concluziile sunt foarte asemănătoare cu Bachmann et al (2022).
Un alt studiu foarte proaspăt făcut independent de doi colegi ai mei de la CEPREMAP, Langot & Tripier (2022): pentru ţoată UE, deci şi pentru Romania, iarăşi ajunge la concluzii asemănătoare şi chiar cu implicaţii mai mici, în materie de costuri, decât Bachmann et al (2022) sau Baqaee et al (2022).
Ce este important de remarcat e faptul că inclusiv critici ai studiului iniţial pe Germania, Bachmann et al (2022)—cum ar fi de exemplu cei de la DIW Berlin sau cei din Consiliul german de expertiză economică au ajuns de fapt la concluzii foarte asemănătoare chiar dacă au folosit alte modele (după părerea mea şi a multor altora mai puţin convingătoare, dar nu mai contează prea mult dacă concluziile sunt aproape aceleaşi).
Acestea se numără printre cele mai vizibile studii, dar mai sunt şi altele, nu toate la fel de citate şi cunoscute ca acestea, deci nu vreau să spun că acestea sunt singurele. În genere, cele mai bune studii au aceleaşi concluzii, adică: există bineînţeles costuri, dar în niciun caz acestea nu sunt atât de enorme pe cât se pare, şi este inclusiv din punct de vedere al eficienţei economice pe termen lung indicat să stopezi orice relaţie cu Rusia acum, asta pe lângă imperativa morala imediata care ar trebui să primeze chiar şi cu costuri infinit mai mari!
Cine este Sebastian Buhai
Clujean de origine, Sebastian Buhai este în prezent cercetător ştiinţific asociat la Swedish Institute for Social Research (SOFI) al Universităţii din Stockholm şi cercetător ştiinţific invitat la Centre pour la Recherche Économique et ses Applications (CEPREMAP) în Paris. A efectuat anterior stagii de cercetare la alte universităţi şi instituţii de prim rang din Europa sau SUA, inter alia Einaudi Institute for Economics and Finance, Northwestern University, Chicago Federal Reserve Bank, Aarhus University, VU University Amsterdam, University College London.
Deţine un Doctorat în Economie (Ph.D. în Economics) de la Erasmus University Rotterdam/ Tinbergen Institute, un Masterat de Cercetare în Economie (M.Phil. în Economics) de la Tinbergen Institute, şi doua Licenţe obţinute simultan, în Ştiinţe Exacte - Matematică şi Fizică Teoretică (B.Sc. in Sciences), respectiv în Ştiinţe Sociale - Drept, Economie, Ştiinţe Politice (B.A. in Social Sciences), de la University College Utrecht, Utrecht University. Intre interesele de cercetare actuale se numără Economia Pieţei Muncii, Economia Industrială, Microeconometria. Rezultatele cercetării sale sunt publicate în reviste ştiinţifice de top mondial, precum Econometrica sau Journal of Business and Economic Statistics.
A câştigat prin competiţii internaţionale granturi de cercetare în valoare de peste 450.000 euro, inclusiv un "Marie Curie International Outgoing Fellowship" al Comisiei Europene la Northwestern University şi Aarhus University, avându-l ca mentor pe Dale Mortensen, Laureat al Premiului Nobel în Economie. Poate fi urmărit pe twitter şi/sau pe blogul său.
Se încarcă comentariile...
