Ion Caramitru: „Mi-e dor să fac filme în România”

Ion Caramitru

Ion Caramitru, care este premiat pentru întreaga activitate la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, a declarat într-o conferinţă de presă, că îi este dor să joace în filme româneşti. Caramitru a povestit că, de-a lungul timpului, a jucat în 14 filme şi a dat probe pentru 30.

Caramitru va primi, sâmbătă seară, la gala TIFF, premiul pentru întreaga activitate decernat unei personalităţi din cinematografia românească, anual, în cadrul festivalului.

Despre rolurile din producţiile străine, Caramitru a spus că interpreta, de obicei, personaje din estul Europei. "Am jucat un turc, doi cehi, doi polonezi, un grec şi trei români", a precizat el. Directorul Teatrului Naţional Bucureşti a spus că a refuzat mereu orice rol de tip comunist, în perioada dinainte de 1989, unul dintre aceste roluri refuzate de el fiind acela al lui Vlad Ţepeş. "Era în perioada în care Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul erau variante ale lui Ceauşescu în costume de epocă", a spus el. "Noroc că nu eram membru de partid, să am sarcină de serviciu să îl joc pe Vlad Ţepeş", a mai declarat actorul.



Director al Teatrului Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti, fondator şi preşedinte al Uniunii Teatrale din România şi fost ministru al Culturii (1996 - 2000), Ion Caramitru, în vârstă de 70 de ani, şi-a legat numele de evenimente majore din cultura şi politica românească.

El a debutat pe marele ecran în "Comoara din Vadul Vechi" (1964), regizat de Victor Iliu. Au urmat roluri în peste 40 de producţii româneşti şi străine şi colaborări cu nume mari ale cinematografiei, precum Liviu Ciulei, Mircea Veroiu, Dan Piţa, Andrei Blaier, Alexandru Tatos, Steven Soderbergh, Brian De Palma şi Costa-Gavras.

Cariera sa include roluri în filme ca "Pădurea Spânzuraţilor" (regia Liviu Ciulei), "Dimineţile unui băiat cuminte" (regia Andrei Blaier), "Baladă pentru Măriuca" (regia Titel Constantinescu şi Constantin Neagu), "Dincolo de pod" şi "Între oglinzi paralele" (regia Mircea Veroiu), "Înainte de tăcere" (regia Alexa Visarion), "Bietul Ioanide" (regia Dan Piţa), "Ştefan Luchian" (r. Nicolae Mărgineanu), "Promisiuni" (regia Elisabeta Bostan), "Întunecare" (regia Alexandru Tatos), seria "Liceenii" (regia Nicolae Corjos). Câţiva ani mai târziu, începând cu "Declaraţie de dragoste" şi continuând cu "Liceenii" şi "Extemporal la dirigenţie", Ion Caramitru avea să devină îndrăgitul şi foarte popularul diriginte Socrate.

După 1989, numele său a apărut pe afişele unor producţii străine precum "Kafka" (1991), un thriller marca Steven Soderbergh inspirat de viaţa lui Franz Kafka, "Two Deaths" (regia Nicolas Roeg), "Misiune: Imposibilă/ Mission: Impossible" (regia Brian De Palma) şi "Amen" (regia Costa-Gavras), consolidându-şi reputaţia de actor talentat şi exigent şi dincolo de graniţele României.

Pe scenă, a debutat în spectacolul "Eminescu" de Mircea Ştefănescu, la Teatrul Naţional din Bucureşti, în 1964. De-a lungul carierei sale, a avut partituri importante în piese de teatru semnate de William Shakespeare, A.P. Cehov, Luigi Pirandello, Georg Büchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset şi Mihail Sebastian. În portofoliul său intră colaborări cu regizori de renume ai teatrului românesc, precum Liviu Ciulei, Andrei Şerban, Sică Alexandrescu, Moni Ghelerter, Vlad Mugur, Yuriy Kordonskiy, Radu Penciulescu, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu.

Ca actor şi regizor la Teatrul Bulandra din Bucureşti - al cărui directorat l-a deţinut între 1990 şi 1993 -, a pus în scenă piese ca "Amintiri" de Alexei Arbuzov şi "Neînsemnaţii" de Terry Johnson. Din 2005, este director al Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a montat spectacolele "Dineu cu proşti", de Francis Veber, şi "Şapte dintr-o lovitură", de Lia Bugnar.

În această perioadă, a fost şi profesor de arta actorului la UNATC (1976 - 1981), apoi profesor asociat al aceleiaşi instituţii, din 1997 până în 2001.
Ion Caramitru a fost onorat, de-a lungul timpului, cu numeroase distincţii. În 1995, regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii l-a decorat cu titlul de Ofiţer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic, pentru activitatea culturală româno-britanică iniţiată de acesta, iar doi ani mai târziu, statul francez i-a oferit medalia de Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor. În anul 2000, a fost recompensat şi cu Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce. Anul acesta, în aprilie, Caramitru a fost distins cu decoraţia "Nihil Sine Deo", a Casei Regale a României.