Poveşti înfiorătoare din Fortul 13. Condiţii inumane şi meniu groaznic pentru deţinuţi: maţe şi dinţi de viţel
0
Datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Jilava a fost utilizată ca loc de detenţie politică încă din vremea regelui Carol al II-lea, dar numai ca închisoare de tranzit, condiţiile de trai fiind practic de nesuportat.
Regimul comunist a făcut din ea o închisoare de executare a pedepsei, numeroşi detinuţi petrecând mai mulţi ani, destinaţi unei morţi lente şi sigure. În acelaşi penitenciar al Jilavei aveau loc execuţiile, în locul numit “Valea Piersicilor”.
În afara torturilor fizice, deţinuţii erau supuşi şi unui regim cumplit de înfometare. Hrana zilnică, pe lângă faptul că era insuficientă, reprezenta o adevărată bătaie de joc: oamenii erau obligaţi să mânânce câţiva dumicaţi de pâine şi o supă în care pluteau câteva frunze de varză şi maţe de animale. Li se mai dădea şi un terci de mălai, uşor îndulcit, iar la masa de seară o fiertură din orz decorticat. Mărturiile cutremurătoare au fost cuprinse în Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967) de Andrei Muraru (coord.) Polirom, Iaşi, 2008, pp. 351-363.
Raţia zilnică de pâine era de 225 de grame. Pâinile din făină neagră erau primite şi împărţite de responsabilul celulei în patru bucăţi. Fiecare pâine era aşezată pe o batistă şi aliniată pe priciul de jos. Deţinuţii, repartizaţi în grupe de câte patru persoane, îşi trimiteau un delegat să aleagă o pâine. Pâinea aleasă era ruptă în patru bucăţi şi fiecare bucată era învelită într-o batistă, fiind înmânată unui membru al grupului, care se întorcea cu spatele şi decidea cui să-i fie oferită fiecare felie în parte.
Fortul 13 Jilava, închisoare unde moartea era lentă şi sigură FOTO Facebook/Fortul 13
Câteva linguri de mălai, amestecat cu apă
Dimineaţa, fiecare deţinut primea un terci care consta în 40 de grame de mălai (câteva linguri) amestecat cu apă şi cu 7 grame de zahăr. În unele perioade, terciul era înlocuit cu ceai cu miros de zahăr ars. La prânz, se servea o „zeamă” în care pluteau câteva boabe de orz şi frunze de varză. O dată pe săptămână se dădea o supă de maţe în care se mai găseau dinţi şi buze de miel sau de viţel de pe „care nici măcar nu se curăţase părul, ochi de animal, cu pupilă, cornee şi chiar sex de vacă sau de viţel sau alte animale”.
Fortul 13 Jilava, închisoare unde moartea era lentă şi sigură FOTO Facebook/Fortul 13
Masa de seară consta într-o fiertură de orz decorticat. Din toamna anului 1950 şi până în una ianuarie a anului 1951, deţinuţii au primit zilnic de mâncare morcovi pe jumătate stricaţi, astfel încât, la sfârşitul acestei perioade, toţi aveau pielea galbenă de la consumul neîntrerupt de carotină . Acest regim alimentar pe bază de terci şi „zeamă din maţe de burtă” şi alte resturi de animale a fost menţinut în majoritatea perioadei de detenţie de la Jilava, inclusiv în anii ’60. Cele două preparate au suferit mici variaţii între toamna anului 1954 şi vara anului 1956, când în mâncarea deţinuţilor se mai găseau ca supliment verdeţuri, salate şi ceapă .
Loc al ororilor
Fortul 13 Jilava a fost construit în perioada 1866 - 1893, iar din 1907 clădirea a fost folosită ca temniţă pentru ţăranii arestaţi în timpul Răscoalei. Ulterior, locul a devenit loc de tranzit pentru majoritatea deţinuţilor politici. Şi de atunci, Fortul 13 Jilava a funcţionat strict ca închisoare. Acesta era locul unde deţinuţii cunoşteau teroarea, violenţa, umilinţa şi foamea şi locul de unde unii nu au mai ieşit niciodată în viaţă, din cauza condiţiilor dure sau pentru că au fost executaţi.
Fortul 13 Jilava, închisoarea unde moartea era lentă şi sigură FOTO Facebook/Fortul 13
Despre Fortul 13 Jilava se ştie, în prezent, că este una dintre cele mai cumplite puşcării din perioada comunistă. Când au ajuns la putere „tovarăşii”, aici au fost aduşi intelectualii şi „duşmanii partidului”.
Deţinuţii erau bătuţi, schingiuiţi, chinuiţi şi lăsaţi în mod intenţionat să îndure chinuri cumplite, până se scurgea şi ultima fărâmă de viaţă din ei. Cine se împotrivea regimului era adus aici, pus să doarmă pe jos, pe nişte rogojini roase, printre ploşniţe şi alte insecte care se mai strecurau înăuntru.
Exista la Fortul 13 Jilava o cameră specială de tortură, unde erau băgaţi până la 120 de oameni. Cel nou venit se târa pe coate ca să îşi facă loc în vreun colţ liber. Oamenii dormeau în picioare, dacă se întorcea unul pe o parte, atunci se întorceau toţi.
„Dacă vrei să trăieşti bagă paie sub haine”
Supravieţuitorii acestui loc de coşmar au povestit că cel mai râvnit lucru era aerul curat. Când o muscă se strecura pe geamurile astupate cu lemne, zile multe nu mai avea, căci aerul dinăuntru o făcea să moară imediat, se arată în Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967) de Andrei Muraru (coord.) Polirom, Iaşi, 2008, pp. 351-363.
Conform acestor relatări, iarna se practica aceeaşi bătaie de joc la adresa deţinuţilor: geamurile erau sparte, iar cei închişi erau nevoiţi să suporte frigul şi chiar gerul, unii până la moarte. „Dacă vrei să trăieşti bagă paie sub haine”, este mesajul scrijelit de un deţinut, pentru ceilalţi.
Închisoarea de groază din timpul regimului comunist FOTO anp.gov.ro
De obicei, cei bătrâni sau bolnavi aveau grijă să-i menajeze şi să îşi dea hrana sau hainele celor tineri, cu mai multe şanse de viaţă. Uneori, ca să poată face faţă infecţiilor, deţinuţii de la Fortul 13 Jilava zgâriau cu unghiile pereţii din celule pentru a culege şi a mânca mucegaiul (care conţine substanţa din care se face ampicilina).
Tratament special la sosire
Fiecare deţinut era întâmpinat la Jilava cu un „tratament special” de la gardieni. La sosirea în penitenciarul Jilava, deţinuţii erau obligaţi să treacă printr-un „tunel” format din gardieni aşezaţi pe două rânduri şi înarmaţi cu bâte, cozi de topoare şi cazmale, mături, vâne de bou şi bastoane de cauciuc.
În timpul acestei treceri, gardienii îi loveau pe deţinuţi în cap şi în alte părţi ale corpului, astfel încât nici un deţinut nu scăpa nebătut. După această „primire”, deţinuţii erau duşi într-o cameră pentru percheziţii. În timp ce gardienii controlau „bucată cu bucată îmbrăcămintea, desfăcând tivurile şi căptuşeala”, deţinutul aştepta „gol puşcă pe pardoseala de ciment”.
Fortul 13 Jilava, închisoare unde moartea era lentă şi sigură FOTO Facebook/Fortul 13
După această verificare a îmbrăcămintei se trecea la percheziţia corporală, care era făcută de un gardian supervizat de un subofiţer. Deţinutul era controlat peste tot pentru a nu ascunde obiecte interzise de regulament. „Ni s-a cerut să deschidem gura, să desfacem degetele de la mâini şi de la picioare, să ridicăm braţele, ca nu cumva să fi ascuns ceva la subţiori”. După aceea, urma partea „intimă” a percheziţiei: „cu faţa la gardian trebuia să arăţi bine că acolo nu ai nimic de ascuns, apoi, cu spatele la gardian, cu picioarele depărtate, aplecat în unghi drept, trebuia să le desfaci în aşa fel încât gardianul şi şeful lui să se convingă că nici acolo nu se ascunde nimic de vigilenţa lor”.
Un deţinut avea 30 de centimetri pătraţi de spaţiu
În perioada 1949-1964, penitenciarul a fost, totodată, şi unul dintre cele mai aglomerate locuri de detenţie din cadrul DGP, numărul mediu al deţinuţilor fiind de 3.000. Din cauza acestei aglomerări, unui deţinut îi revenea, în medie, un spaţiu de doar 30 centimetri pătraţi.
Foarte multe din personalităţile istorice, politice, culturale interbelice (Mareşalul Antonescu, Corneliu Coposu, Mihai Antonescu, monseniorul Vladimir Ghika sau Radu Lecca) au trecut pe aici şi unii chiar şi-au aflat sfârşitul pe câmpul de execuţie Valea Piersicilor (Valea Plângerii), de lângă fort. Ultimii deţinuţi care au fost închişi aici au fost cei de la Revoluţia din 1989.
Fortul 13Jilava poate fi vizitat astăzi FOTO Facebook/Fortul 13
Fortul 13 Jilava se poate vizita astăzi de către oricine, cu anumite condiţii. Unii dintre profesorii de istorie aleg să facă inclusiv excursii aici, pentru a arăta elevilor că istoria este mai vie ca niciodată. În prezent, o parte dintre fostele celule sunt deja amenajate în scop muzeal comemorativ. Autorităţile au anunţat recent că locul va fi amenajat şi transformat în muzeu.
Fortul 13Jilava poate fi vizitat astăzi FOTO Facebook/Fortul 13
Fortul 13 Jilava, care face parte din centura de fortificaţii a Bucureştiului, a fost construit dupa planurile unui celebru arhitect militar belgian, generalul Henri Alexis Brialmont, începând cu anul 1884. La vremea ei, reţeaua formată din 18 forturi a costat 111,5 milioane lei aur, adică de trei ori bugetul anual alocat Armatei Române. Ridicarea centurii de fortificaţii a durat mai bine de două decenii, lucrările fiind deosebit de complexe. Construcţia însăşi a Fortului 13 este grandioasă. Sub acest aspect, arhitecţii au identificat-o ca opera arhitecturală demnă de epoca Renaşterii, chiar dacă Fortul a fost ridicat mai aproape de timpurile noastre. Ei au avizat că Fortul poate fi inclus fără nicio reticenţă printre monumentele arhitecturale româneşti.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Dorinţa neîmplinită a Corneliei Catanga, regina muzicii lăutăreşti. Ce planuri avea după pandemie
Se încarcă comentariile...
