Meşteşugul ţesutului, înviat la muzeu. „Recuperări - scoarţe din Bărăgan”, un proiect care dă viaţă obiectelor realizate manual

Meşteşugul ţesutului, îndeletnicire a gospodinelor din Bărăganul de odinioară, este înviat la muzeu. Macate, preşuri, cuverturi şi covoare se mai găsesc doar la colecţionari, în expoziţii şi în cuferele bunicilor.

Pentru că astăzi se pune prea puţin preţ pe tradiţie, muzeografii au adus laolaltă mai multe ţesătoare pe care le-au inclus într-un documentar realizat de  S.C. Aurora Independent Film S.R.L-D. Proiectul „Recuperări - scoarţe din Bărăgan” care aduce în prim-plan tainele realizării acestor comori naţionale. 

„Scopul acestui proiect, propus de S.C. Aurora Independent Film S.R.L.-D, realizat în colaborare cu partenerii săi, Muzeul Judeţean Ialomiţa şi Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, are ca scop documentarea, promovarea şi punerea în valoare a meşteşugului scoarţelor tradiţionale, a identificării unor ţesătoare active”, spune Daniela Fulga, muzeograf la Secţia Etnografie şi Artă populară a Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi.

Daniela Fulga, muzeograf la Secţia Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi

Vernisajul expoziţiei, precum şi proiectarea filmului documentar au avut loc la Muzeul Judeţean Ialomiţa în data de 27 octombrie, ora 12.00.

„Sunt tinere care nu au văzut în viaţa lor un război de ţesut”

Tanti Maria are 69 de ani şi locuieşte în comuna Nicolae Bălcescu, din judeţul Călăraşi. A învăţat meşteşugul ţesutului de la soacra sa, iar astăzi îşi aminteşte cu nostalgie cum lucra neîncetat zi şi noapte pentru a realiza o cuvertură ori un macat. Tot ce a lucrat a ajuns în Italia la fiul său, stabilit în străinătate de 12 ani. “Nu mai păstrez nimic acasă, copiii au luat tot în Italia pentru că acolo sunt foarte scumpe. Se pune preţ pe obiectele realizate manual, în culori vii, cu modele frumoase.

Scoarţă ţesută în Bărăgan FOTO MDJ

Şi-au decorat casa cu ele. Cred că am trimis vreo 6 metri de preş, cuverturi şi feţe de masă, toate lucrate cu migală şi cu mult drag”, spune pensionara. Deşi o viaţă întreagă a lucrat ca economist, lumea satului i-a fost dragă. A fost crescută în tradiţie şi şi-a dorit să înveţe meşteşugul cusutului şi al ţesutului. Astăzi, din păcate, spune femeia, fetele stau doar cu tableta şi telefonul în mână, sunt pe Facebook.

Tanti Maria Frâncu, din comuna Nicolae Bălcescu, a învăţat meşteşugul şesutului în tinereţte FOTO MDJ

“Noi, pe vremea noastră, dacă nu ştiam să ţesem nu eram considerate gospodine. Fata care ştia să lucreze era bine văzută în sat şi respectată. Avea casa încărcată numai cu lucruri minunate făcute cu dichis. Azi, altele sunt priorităţile. Cred că sunt tinere care nu au văzut în viaţa lor un război de ţesut”, povesteşte tanti Maria. Deşi nu mai are război acasă, Maria Frâncu ştie toate secretele meşteşugului tradiţional, de la cât trebuie să numeri la un model, cum combini culorile până la iţa cea mai rezistentă, dar mai presus de orice are în suflet dragostea pentru tradiţie.

În gospodăriile bunicilor din Bărăgan se mai găsesc piese lucrate manual FOTO MDJ

Şi-ar dori ca noua generaţie să afle despre valorilor satului, despre tradiţiile din Bărăgan, iar realizarea acestei expoziţii la Muzeul Judeţean Ialomiţa crede că este o iniţiativă lăudabilă care va aduce în prim-plan meşteşugul pierdut în negra vremurilor.

Tradiţia creează viitorul

“Tradiţia înseamnă simultan memorie şi interogaţie. Una fără alta nu funcţionează. Tradiţia creează viitorul şi ţine de trecut. Deşi uşile atelierelor de ţesătorie s-au închis de mult, în gospodăriile ţărăneşti se păstrează măcar amintirea tradiţiei de odinioară. Astfel, în satele din Bărăgan şi astăzi se regăsesc foarte multe locuinţe al căror decor de interior este amenajat cu scoarţe din lână, realizate la războiul de ţesut cu diferite motive geometrice, florale, avimorfe, zoomorfe sau antropomorfe.

Bătrâne din Bărăgan explicând tehnica ţesutului. Înainte de ţeserea propriu-zisă se lucra la urzoi.

Într-un trecut nu foarte îndepărtat, ţesăturile din lână erau apreciate ca fiind de foarte mare importanţă, atât în casele boiereşti, cât şi în cele ţărăneşti. Pentru frumuseţea lor, erau moştenite şi păstrate din generaţie în generaţie. Acestea se puneau pe pereţi, pe pat şi pe pardoseală pentru a încălzi interiorul casei. Dacă iniţial aveau cromatica şi ornamentica simple, mai târziu, compoziţiile au început să apară într-o diversitate neaşteptată”, povesteşte Daniela Fulga, muzeograf.

Casele bătrâneşti, mici muzee etnografice

În cercetarea pe teren pe care a realizat-o în cadrul proiectului, pe raza comunei Nicolae Bălcescu din judeţul Călăraşi alcătuită din satele Paicu, Nicolae Bălcescu şi Fântâna Doamnei, Daniela Fulga a întâlnit oameni care au povestit despre arta ţesutului la război, despre cum se urzea şi se năvădea înainte de începutul ţesutului propriu-zis.

Cuvertură ţesută în Bărăgan FOTO MDJ

Locuinţele lor semănau cu un mic muzeu etnografic, unde cu foarte mare grijă erau frumos aranjate mai multe tipuri de ţesături de interior, precum: macate, peretare, cergi, ştergare decorative sau ştergare de sărbătoare. Multe dintre aceste ţesături stau aranjate în lada de zestre, aşteptând parcă să fie descoperite şi admirate.

Scoarţe din Bărăgan lucrate cu migală şi multă trudă FOTO MDJ

Bătrânele satului au povestit că pentru obţinerea diferitelor culori se foloseau de plantele pe care le aveau la îndemână. Astfel, se foloseau cojile de nucă pentru negru, frunzele de salcie sau de gutui pentru maro, coaja de prun sau de urzică pentru verde. Din toate aceste plante şi nu numai erau obţinuţi coloranţi vegetali extrem de variaţi şi persistenţi.

Colecţie valoroasă de ţesături

La Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi există o colecţie valoroasă de ţesături, câteva dintre acestea (macate, peretare, foiţe de pat, aşternuturi de înmormântare, covoare ţesute) fiind donate de Doina Bobârcea, profesor în comuna Nicolae Bălcescu. „Toate constituie un adevărat tezaur, care se merită să fie valorificat şi cunoscut, nu doar pentru coloritul şi motivele sale, ci şi pentru a evidenţia priceperea şi bunul gust cu care au fost realizate. Majoritatea scoarţelor din colecţiile Muzeului Dunării de Jos Călăraşi sunt realizate din lână şi din bumbac şi nu din in sau cânepă.

Prof. Doina Bobârcea, din comuna Nicolae Bălcescu, pasionată de tradiţie. A donat muzeului din Călăraşi aproximativ 300 de scoarţe.

Ca şi tehnică principală de lucru întâlnim cel mai des scoarţele realizate la războiul de ţesut în două sau patru iţe. Referitor la ornamentică şi cromatică, predominante sunt nuanţele de roşu, negru şi verde, iar după dispunerea ornamentelor, scoarţele din zonă pot fi: vărgate pe întreaga suprafaţă, cu motive geometrice, cu motive florale, cu chenar şi câmpul acoperit cu motive geometrice, florale sau zoomorfe”, spune Daniela Fulga, muzeograf.

Piesă din patrimoniul MDJ FOTO MDJ