Viorel Moldovan: „Românul câştigă mult, dar oferă puţin“

Fostul component al „Generaţiei de Aur“ susţine că străinii au ridicat nivelul campionatului, mai ales că fotbaliştii autohtoni au o problemă de mentalitate, care îi trage în jos în carieră.

Are în spate un palmares impresionant la echipa naţională şi la cluburile unde a jucat. Acum a început o nouă etapă şi păşeşte puternic în meseria de antrenor. E tânăr, ambiţios şi şi-a fixat nişte obiective clare: mai întâi trofee în România, dacă se poate, chiar în acest sezon, iar apoi o carieră în Franţa, la FC Nantes, echipă de care a rămas ataşat sufleteşte.

„Adevărul": Eşti un antrenor la început de drum. Ai vreun model?

Viorel Moldovan: Eu nu sunt nici Mourinho, nici Guardiola. Eu sunt Viorel Moldovan, am propria mea filozofie despre antrenorat, am stilul meu, nu mă interesează să copiez pe cineva anume. Simpatie am avut totuşi pentru un antrenor. Este vorba de Christian Gross, pe care l-am avut la Grasshopers. Pe teren era foarte dur, exigent, dar în esenţă avea grijă de noi ca de copiii lui. Ajunsese până acolo încât ne lua camere de fumători celor care fumam, iar şedinţele tehnice le ţinea în patru limbi, franceză, engleză, germană şi italiană.

Tu eşti tolerant cu jucătorii sau conduci echipă cu o mână de fier?

Vreau şi disciplină şi respect, dar nu sunt un tip rigid, nu vreau o echipă mohorâtă. Mie îmi place să vorbesc cu jucătorii. Le dau voie să bea o bere, un pahar de vin, chiar şi înainte de meci. Nu intru în camerele lor, nu îi controlez, nu le spun să se culce la nu ştiu ce oră. Ei au viaţa lor. E normal să meargă şi în cluburi, şi la un restaurant, dar le cer să aibă echilibru în tot ce fac.

Au devenit demodate cantonamentele în Poiana Braşov? Şi tu ai avut parte de o astfel de pregătire ca jucător, dar totuşi preferi să mergi acum în Antalya, unde sunt temperaturi ridicate.

În Poiană nu sunt condiţii. Eu nu sunt un antrenor care să-şi sufoce jucătorii. Nu sunt adeptul antrenamentelor care să înceapă la şapte dimineaţa cu zăpada până la genunchi. Pe vremea când eram fotbalist şi m-am transferat afară, mi-am zis: „Doamne. Am scăpat"! Antrenorii cu care am lucrat în străinătate nu ne forţau, ştiau de ce au nevoie jucătorii în anumite momente ale pregătirii de iarnă. Din punctul meu de vedere, cantonamentele montane nu au o relevanţă prea mare, sunt doar pentru testarea psihică a fotbaliştilor.

Criza a îndreptat cluburile noastre către jucători străini, liberi de contract. Crezi că fotbaliştii de-afară aduc un plus campionatului?

Jucători ca Wesley, Kapetanos, Brandan, Yssouf Kone, Lacina Traore, Rui Duarte şi Ezequias au ridicat nivelul fotbalului românesc. Este absurd să spunem că toţi străinii care au venit în Liga I sunt jucători fără valoare sau de mâna a doua. Ei vin cu o altă mentalitate în România. Şi asta ne-ajută.

Ai lucrat cu străini, dar şi cu români. Unde este diferenţa?

În primul rând pentru mine nu există străini sau români. Pe toţi îi tratez la fel la antrenamente. Limba fotbalului e internaţională. Mentalitatea jucătorului român e totuşi complicată. Mulţi câştigă bani relativ uşor şi se mulţumesc cu puţin. Nu prea ştiu să lupte pentru binele lor.

Vrea ca Braşovul să joace după modelul francez

Măldărăşanu (dreapta) este unul dintre cei mai experimentaţi fotbalişti ai „stegarilor“

Cum ai găsit Braşovul după plecarea lui Răzvan Lucescu?

Echipa e bună şi am fost plăcut surprins de modul în care s-a prezentat în turul campionatului. Practicăm un fotbal bun, de calitate, cu o dinamică bună de joc. Aş vrea doar să marcăm mai mult pentru că ne cam lipseşte golul. Ca supriză pentru mine, la reunire, după Sărbători, mai mulţi jucători au venit cu kilograme în minus, nu în plus!

Vrei mai multe goluri de la ei pentru că tu ai fost atacant?

Vreau să jucăm direct pe poartă şi cer agresivitate. Trebuie să marcăm mereu. Ăsta e fotbalul pe care mi-l doresc. Mie îmi place fotbalul francez, care e spectaculos.

Crezi că echipa ta se poate bate la titlu?

Obiectivul nostru numărul unu este câştigarea Cupei României. În ceea ce priveşte campionatul se pot îmtâmpla multe, pentru că între echipa de pe primul loc şi cea de pe locul opt sunt doar şapte puncte distanţă. Dacă Dinamo vrea să câştige campionatul, noi de ce nu am spera? Loturile sunt apropiate valoric.

În iarnă l-ai vrut pe Dayro Moreno. Unde crezi că a greşit Steaua cu el?

E un fotbalist valoros, cu multe calităţi. Poate să facă diferenţa într-un anumit moment al jocului, însă e un fotbalist tipic sud-american. E sensibil şi are nevoie de sprijin în permanenţă. Cred că la FC Braşov ar fi putut să revină pe linia de plutire. Nu ştiu ce au făcut alţi antrenori, dar ştiu că e un jucător sensibil, pe care trebuie să ţi-l apropii.

Sburlea era pregătit pentru o trecere la Steaua încă de acum?

E tânăr, trebuie să se coacă, are nevoie de mai multă experienţă. Poate dacă ar fi plecat acum la o echipă ca Steaua s-ar fi pierdut.

„Avem tineri fără experienţă, fiindcă am întârziat schimbul de generaţii"

Braşoveanul Mihai Roman încearcă să-şi câştige un loc în naţionala lui Lucescu jr  Foto: Marian Vilău

Cum vezi şicanele dintre Răzvan Lucescu şi Adi Mutu? Crezi într-o împăcare?

Mutu este un jucător valoros, dar la naţională sunt reguli care trebuie respectate. Selecţionerul ştie cel mai bine dacă trebuie să-l cheme pe Adi la lot. Dar Răzvan Lucescu nu a spus niciodată că nu are nevoie de Mutu. Cred că între cei doi există o lipsă de comunicare.

Făcând o paralelă între „Generaţia de Aur" şi cea care e acum la naţională, de ce crezi am luat-o în jos?

În primul rând, în momentul de faţă, aria de selecţie la echipa naţională este foarte redusă. Există probleme în toate compartimentele. Jucătorii tineri nu au experienţă. Schimbările de generaţii trebuiau făcute de mult. Nu azi, ci cu ani în urmă.

Ce s-ar fi întâmplat dacă România lui Hagi din care făceai parte şi tu ar fi pierdut cu 5-0 cu Serbia?

Este simplu să răspund. Noi nu am pierdut niciodată cu scorul ăsta!

Ai fi mers pe mâna lui Gică Popescu la alegerile FRF?

Îmi pare rău că Gică Popescu nu a candidat la alegerile pentru şefia federaţiei. Ar fi fost un concurent bun pentru Mircea Sandu. Îmi este indiferent cine e preşedinte la FRF, însă în acelaşi timp cred că Mircea Sandu este un şef foarte bun. Are rezultatele şi experienţa de partea lui.

Te-a surprins plecarea lui Dan Petrescu la Kuban?

Dan a demonstrat în România că este un antrenor valoros şi aşa a ajuns afară. Recunosc, nu mă aşteptam să meargă în liga a doua din Rusia. Mă gândeam că va alege o echipă de top. Dar poate şi avantajele financiare l-au făcut să ia această decizie.

Te gândeşti să antrenezi la un moment dat în Franţa?

Pentru următorii ani vreau să câştig un trofeu. Poate asta se va întâmpla chiar sezonul ăsta. Dacă voi duce echipa în Liga Europa va fi şi asta o realizare. După ce voi creşte în România îmi doresc să antrenez în străinătate, poate chiar în Franţa, la Nantes, unde am şi jucat. Echipa aia mi-a rămas la suflet. Ştiu însă că nu este deloc uşor. Dar sunt pregătit să construiesc, să muncesc, să rămân umil şi atunci voi ajunge acolo unde îmi doresc. Eu nu vreau să fiu doar un antrenor, ci un antrenor cu rezultate bune. N-am ales meseria asta doar pentru a avea o ocupaţie, ci pentru a face performanţă unde sunt.