Povestea diplomatului discret care l-a ajutat pe Cuza să devină domnitor: Callimachi, omul care a convins Europa să recunoscă unirea Principatelor
0
Priceperea unui diplomat român din secolul al XIX lea, Teodor Callimachi, văr al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost decisivă pentru unirea Principatelor Române. Din amintiri de familie şi din vechi documente, istoricii şi urmaşii familiei Callimachi au scos la lumină destinul unui as al diplomaţiei care a schimbat destinul unei naţiuni.
La mijlocul secolului al XIX lea, Teodor Callimachi un tânăr boier de numai 23 de ani a schimbat destinul unei naţiuni. Acesta a reuşit să câştige pe terenul diplomaţiei recunoaşterea Principatelor Române ca stat modern şi unitar, sub protecţia Marilor Puteri.
Tot acesta, la numai 25 de ani a uimit lumea întreagă, convingându-l prin talentul său diplomatic, până şi pe sultanul otoman să recunoască Unirea Principatelor sub un singur domn, a vărului său Alexandru Ioan Cuza, şi în condiţiile prezentate de acesta. Practic Teodor Callimachi este unul dintre artizanii Unirii, minunea din acel an 1859, decisiv pentru constituirea statului modern în România.
A preferat să stea în umbra lui Cuza
„Este momentul în care poporul român a dat dovadă de maturitate politică. Este un moment decisiv, prin care Principatele Române s-au desprins de medieval. Naţiunea română după acel moment putea sau nu să mai existe într-un stat de sine stătător. Şi a reuşit prin această unire şi mai ales prin alegerea aceluiaşi domnitor. Teodor Callimachi a fost unul dintre oamenii a căror contribuţie a fost decisivă. Talentul său diplomatic a făcut ca naţiunea română să existe, de fapt şi de drept, în ochii Marilor Puteri.“, spune istoricul Gheorghe Median.
Teodor Callimachi, ca de altfel mulţi alţi eroi implicaţi în momente de turnură ale istoriei, a evitat lumile rampei, lăsându-l pe vărul său, Alexandru Ioan Cuza să strălucească pe scena istoriei românilor. „Teodor Callimachi a făcut parte din categoria celor care realizează o operă de artă, dar nu o semnează. A dus o viaţă cumpătată şi nu a dorit să iasă în evidenţă“, spune Alexandrina Callimachi soţia lui Dimitrie Callimachi, strănepotul lui Teodor Callimachi.
Teodor Callimachi, primul ambasador român al Principatelor Unite FOTO: Cosmin Zamfirache
Boierul orfan de la Stânceşti
Povestea lui Teodor Callimachi începe în anul 1836, la conacul tatălui său Alexandru Callimachi de la Stânceşti, judeţul Botoşani. Familia Callimachi este un ilustru neam răzeşesc cu rădăcini în zona Orheiului, dar grecizat etimologic în timpul epocii fanariote.
„Teodor Callimachi vine dintr-o familie care a dat patru domnitori Principatelor Române şi un mitropolit. Este o familie ilustră, cu principii reformatoare, care a dat şi coduri de legi dar şi oameni care au contribuit decisiv la evoluţia României, printre aceştia s-a aflat şi Teodor Callimachi, fiul vornicului şi postelnicului Alexandru şi al Mariei Cuza, sora domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Teodor era văr cu viitorul domnitor“, spune Alexandrina Callimachi. Copilăria lui Teodor de la Stânceşti a fost umbrită de moartea părinţilor dar a fost îngrijit cu afecţiune de sora sa vitregă, din prima căsătorie a tatălui său cu Ileana Conachi.
„La doar un an şi jumătate a rămas orfan de tată, iar în 1843 a murit şi mama sa. Teodor şi sora sa mai mică, Smaranda, au fost crescuţi de către Ruxandra, fiica din prima căsătorie a lui Alexandru Callimachi“, spune specialistul în istorie şi heraldică Sorin Iftimi în lucrarea „Giovanni Schiavoni. Portretul copiilor din familiile Callimachi, Rosetti şi Catargi“ din publicaţia de specialitate „Cercetări istorice XXVII-XXIX (2008-2010)“, apărută la Iaşi.
Tabloul lui Giovanni Schiavoni având ca temă portretele copiilor din familia Callimachi. Teodor este primul din stânga
Teodor Callimachi a primit o educaţie aleasă, având, spun urmaşii familiei o înclinaţie aparte pentru limbi străine, literatură, istorie şi fiolosofie. Studiază la Paris mai întâi la liceul Saint Barbe iar apoi la Facultatea de Drept a Universităţii din Paris.
„Era un om cu o cultură deosebită. Avea o inteligenţă remarcabilă. A primit o educaţie deosebită din partea surorii sale vitrege şi apoi a fost trimis pe cheltuiala ei la Paris să înveţe. Citea enorm şi aici la Paris a luat legătura cu unioniştii. Aici şi-a definitivat crezul politic şi naţional“, spune Alexandrina Callimachi. Istoricii presupun că tânărul Callimachi, dintr-o familie de boieri naţionalişti, participa la întrunirea comitetelor unirii din diaspora şi chiar contribuia la articolele care apăreau în revistele unioniste. „Este cert că aici şi-a format aptitudinile dar aici şi-a însuşit şi crezul politic“, adaugă şi istoricul Gheorghe Median.
Membru al ”Partidei Naţionale”
La mijlocul secolului al XIX lea vântul schimbării bătea şi deasupra Principatelor Române. Tinerii intelectuali, şcoliţi ca şi Teodor Callimachi în marile centre universitare asistau la modernizarea Europei. „Totul a început cu emanciparea intelectualilor. Fii de boieri şi toţi tinerii care mergeau şi făceau studiile în străinătate au venit cu noile idei, cu viziunea unor Principate moderne şi unite.
Aceste idei au fost enunţate prima dată la 1848 când se milita pentru ieşirea de sub controlul zdrobitor al Imperiilor Ţarist şi Otoman, desprinderea de medieval şi croirea propriului destin. Se vehicula bineînţeles unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească, o idee prezentă încă din secolul al XVIII lea“, precizează istoricul Gheorghe Median.
Pentru Moldova şi Ţara Românească, naţiuni mici între vecini puternici aflaţi mereu pe picior de război, momentul însă nu a fost prielnic. Cu armate străine pe teritoriul ambelor Principate, greul a fost dus de intelectualii români şi studenţii refugiaţi după revoluţia de la 1848 prin ţările Europei, în special Austria, Anglia, Prusia dar mai ales Franţa. Unioniştii, grupaţi în aşa numita „Partidă Naţională“ au făcut lobby în toată Europa pentru necesitatea unirii Principatelor Române.
Sub tutela Marilor Puteri
Activitatea din diaspora era completată în ţară după 1856 de „comitetele Unirii“ şi ziarele lor de propagandă pro-unionistă precum „Steaua Dunării“ înfiinţat la Iaşi. Propaganda pro-unionistă a fost intesificată în 1856, momentul pe care românii nu doreau să-l rateze. Era anul în care se termina Războiul Crimeii (1853-1856), un conflict care secătuise Marile Puteri. Totodată, se căutau soluţii pentru limitarea puterii Imperiului Ţarist în Balcani şi creearea unei zone tampon între ruşi, turci, prusaci şi restul Europei.
„Obosite de luptă, toate puterile ce luaseră parte la ea doreau aşezarea păcii şi o doreau din toată inima. De aceea ea nu întârzia a se statornici“, arată şi A.D. Xenopol în lucrarea sa „Istoria românilor din Dacia traiană“, în volumul „Istoria contemporană“.
Adunările AD HOC FOTO Arhivă Adevărul
La Tratatul de Pace de la Paris de la 18/30 martie 1856 s-a pus problema înfiinţării unui stat tampon, format din Moldova şi Ţara Românească. Decizia unirii revenea însă locuitorilor celor două provincii, fiind înfiinţate prin hotărârea Marilor Puteri două adunări ad-hoc în Moldova şi Ţara Românească. Totodată, Moldova şi Ţara Românească intrau sub garanţia colectivă a Marilor Puteri. ;
„Îi învâluia şi îi impresiona cu intelectul şi cunoştiinţele sale“
În urma alegerilor care au arătat clar că locuitorii celor două ţări doreau să se unească, Marile Puterii au adoptat Convenţia de la Paris, în care se oferea Principatelor Române o unire trunchiată. Fiecare principat avea instituţii proprii cu doar trei structuri administrative comune. Totodată, fiecare Principat îşi alegea domnitorul.
„Marile Puteri se gândeau fireşte la doi domnitori diferiţi. Aici a fost însă priceperea extraordinară a unioniştilor. Au profitat că nu se stipula în textul convenţiei ca domnul Moldovei să nu fie aceeaşi persoană cu cel al Ţării Româneşti. L-au ales pe Cuza şi la Iaşi şi la Bucureşti şi i-au pus în faţa faptului împlinit“, spune Median.
Cu toate acestea urma momentul cel mai greu. Recunoaşterea acestui fapt împlinit. „Dacă Marile Puteri, nu recunoşteau alegerea lui Cuza, totul era în zadar. De atfel, au şi fost state precum Imperiul Otoman şi Austria care au văzut în această alegere o încălcare clară a Convenţie de la Paris. Era un moment decisiv în istoria românilor. Degeaba l-au ales pe Cuza dacă nu era recunoscut“, spune istoricul botoşănean.
Întâlniri cu puternicii Europei
Este momentul în care pe scena istoriei apare Teodor Callimachi. Era un tânăr de 23 de ani, absolvent al Universităţii din Paris. A fost trimis imediat de vărul său, Alexandru Ioan Cuza în capitalele Europei, să-i convingă pe marii lideri că el trebuie să fie domn.
„Era greu în aceea perioadă să găseşti oameni de încredere. Erau frustări cu această alegere a lui Cuza, nu se putea baza pe oricine. Era o misiune delicată şi în vărul său avea o încredere deplină. Totodată ştia că la vârsta lui avea un potenţial uriaş. L-a trimis să-i reprezinte interesele. Cu activitatea lui diplomatică, Teodor Callimachi, avea să scrie istorie“, spune Gheorghe Median.
Practic Teodor Callimachi era trimis în toată Europa, să-l facă pe Cuza domn. O singură greşeală diplomatică în acel moment delicat ar fi schimbat cursul istoriei pentru români. În orice clipă dubla alegerea lui Cuza putea fi anulată. Ar fi urmat imediat spun istoricii intervenţia armată a Austriei şi a Imperiului Otoman şi bineînţeles impunerea unui favorit care să le facă politica.
Alexandrina Callimachi
Marile Puterii se întâlneau într-o nouă conferinţă internaţională tot la Paris pentru a discuta problema ivită. În acest context, soarta lui Cuza stătea în mâinile unui diplomat de numai 23 de ani. A bătut toate capitalele europene, s-a întâlnit cu Napoleon al III lea, cu reprezentanţii lui Frederic Wilhelm al IV lea şi cu premierul britanic Lord Palmerston.
„I-a impresionat şi i-a uluit. Un tânăr cu alură de prinţ, era os domnesc până la urmă, venea să discute cu ei, oameni cu multă experienţă în chestiuni diplomatice. Şi a reuşit. Avea un talent aparte. Îi învâluia şi îi impresiona cu intelectul şi cunoştiinţele sale. Cunoştea mai multe limbi străine. Le căpăta încrederea şi devenea credibil. Le-a explicat clar şi concis importanţa unui stat unit în Balacani ca un garant al păcii. I-a convins“, spune Alexandrina Callimachi.
Şi într-adevăr absolventul de 23 de ani, alături de alţi diplomaţi români trimişi cu el în misiune, au convins majoritatea puterilor europene să sprijine cauza românească.
Misiune imposibilă la Istambul
Cu toate acestea Imperiul Otoman se opunea acestei uniri sub sceptrul unui singur voievod. „Ar fi însemnat o întărire a Principatelor. Ar fi devenit un stat vasal, mai mult cu numele. Un stat românesc puternic deranja bineînţeles puterea suzerană. Ei bănuiau că urma şi obţinerea independenţei. Era aproape o misiune imposibilă să-i convingi pe turci să aceepte totul cu condiţiile puse de tine“, spune istoricul Gheorghe Median.
A fost trimis bineîţeles omul de încredere a lui Cuza, Teodor Callimachi. Imediat după ce s-a întors din misiunea din Europa, Callimachi este trimis cu Costache Negri în Imperiul Otoman, la Istanbul. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza l-a numit pe vărul său, Teodor Callimachi, în 1859, secretar al Agenţiei diplomatice de la Istanbul, unde a depus eforturi, alături de Costache Negri, pentru recunoaşterea Unirii Principatelor Române“, precizează şi Sorin Iftimi.
Istoricul botoşănean Gheorghe Median FOTO Cosmin Zamfirache
În acestă calitate reuşeşte să-l convingă pe sultanul Abdul Medjid I să recunoască unirea şi pe Cuza ca domn. Delegaţia românească l-a convins în cele din urmă recunoscând unirea în a treia şedinţă a Conferinţei de la Paris de 7 septembrie 1859. Misiunea încă nu era îndeplinită, deoarece Cuza avea şi alte planuri.
„Acţiona treptat. Abia a fost recunoscută dubla alegere şi evitată intervenţia militară că domnitorul acţionează din nou. Trece la unificarea instituţiilor până la unirea deplină a celor două Principate. Bineînţeles, Imperiul Otoman şi Austria au fost scandalizate“, spune Median. Corpul diplomatic de la Istambul era intens solicitat, încercând să-l tempereze pe sultanul care ameninţa din nou cu invazia în cele două Principate. În Austria acţiona un alt corp diplomatic în paralel. A fost din nou convocată o conferinţă a Marilor Puteri la Constantinopol în 1861.
În cele din urmă, Teodor Callimachi a reuşit să-l facă pe sultan să acorde firmanul de numire a lui Alexandru Ioan Cuza şi să recunoască unirea necondiţionat. Era o strălucită victorie diplomatică. A fost evitată intervenţia armată iar turcii recunoşteau unirea în condiţiile impuse de români. Teodor Callimachi în cei trei ani petrecuţi la Istanbul căpătase încrederea sultanului. Teodor Callimachi se întoarce în ţară şi aduce personal firmanul de numire domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Unirea deplină era acceptată în urma unei uriaşe victorii pe tărâm diplomatic“, spune Alexandrina Callimachi. În acel moment, Teodor Callimachi avea doar 26 de ani.
Primul ambasador al Principatelor Române Unite
Misiunea lui Teodor Callimachi a fost o reuşită. Drept mulţumire este numit din iulie 1863, agent diplomatic al Principatelor Unite în Serbia. Era primul ambasador al noului stat într-o ţară străină. După abdicarea lui Cuza în februarie 1866, Teodor Callimachi, renunţă la misiunea sa diplomatică. Îşi prezintă demisia şi se retrage.
„Era un om de onoare. A fost omul lui Cuza, toată viaţa. Nu putea să mai îndeplinească această funcţie şi sub cel care îl înlocuia. Deşi era o pierdere pentru diplomaţia românească şi cu siguranţă a fost solicitat să-şi schimbe decizia. S-a retras la moşia sa de la Stânceşti din judeţul Botoşani“, spune Alexandrina Callimachi.
Deţinea o bibliotecă de peste 60.000 de volume
La Stânceşti, Teodor Callimachi s-a mutat cu soţia Zenaida Moruzii, fiica principelui Alexandru Moruzii fost minsitru de finanţe şi prim-ministru în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Urmaşii familiei spun că a avut o căsătorie fericită, fiind un tată şi un soţ bun. „A fost un familist. Cum s-a descurcat în diplomaţie aşa s-a descurcat şi în familie. Adică strălucit. A avut cinci copii, doi băieţi, Alexandru şi Ioan dar şi trei fete, Ralu, Zenaida şi Smaranda. La toţi copii le-a dat o educaţie aleasă“, spune Alexandrina Callimachi.
Capela familiei Callimachi de la Stânceşti FOTO wikipedia
Totodată spun istoricii, Teodor Callimachi a avut la conacul său de la Stânceşti o bibliotecă uriaşă. „La conacul său a strâns numeroas cărţi, multe titluri rare. Era cea mai mare bibliotecă din Moldova“, spune Median.
Se presupune că avea peste 60.000 de volume. Majoritatea au fost însă pierdute în perioada comunistă cînd conacul a fost dărâmat. A rămas doar capela familiei Callimachi, unde a fost înmormântat şi Teodor pe 7 aprilie 1894. Avea 58 de ani. Deşi unul dintre artizanii Unirii, numele său a fost pe nedrept uitat, spun istoricii şi fiindcă s-a retras de timpuriu din viaţa publică şi, mai ales, nu a vrut să facă politică.
A fost şi un boier atipic, iubind ţăranii şi tratându-i cu omenie. „Familia Callimachi a fost atât de iubită de ţărani, încât conacul lor a fost protejat de oamenii de pe domeniu la Răscoala din 1907. Revoltaţii l-au ocolit, fiindcă ştiau că toţi boierii Callimachi au fost omenoşi. Conacul nu a scăpat de comunişti însă“, conchide Alexandrina Callimachi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
