Cum a ajuns România în zona de influenţă sovietică. În schimbul cărei ţări am fost daţi pe mâna ruşilor
0
În urma Conferinţei de la Yalta din 1945, România a intrat oficial în sfera de influenţă sovietică, cu acordul Marilor Puteri Occidentale, precum Anglia sau Statele Unite ale Americii. Aliaţii vestici au decis să salveze în locul României, Grecia, datorită intereselor britanice în Mediterana.
În perioada 4-11 februarie 1945, în Crimeea, la Yalta, a fost stabilită noua ordine mondială.
La masa tratativelor se aflau liderii celor mai puternice naţiuni la nivel mondial, cele care au decis soarta Celui de-al Doilea Război Mondial. Winston Churchil, premierul Marii Britanii, preşedintele SUA Franklin D. Roosevelt şi Iosif Visarionovici Stalin, liderul Uniunii Sovietice, au fost principalii actori ai Conferinţei de la Yalta. Aici a fost hotărâtă şi soarta ţărilor balcanice, inclusiv a României.
De fapt, soarta României fusese hotărâtă deja din ultimii ani ai războiului, dar la Yalta a fost consfinţită. Alături de alte state din Balcani şi Europa Centrală, România a fost lăsată, de Marile Puteri Occidentale, pe mâinile ruşilor.
Iar motivele au fost clare şi au ţinut de interesele fiecărui stat, dar şi de politica României în anii războiului. Unii istorici consideră chiar că soarta României a fost inevitabilă.
România, de la agonie, la agonie
România a suferit de la începutul şi până la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost unul dintre statele estice foarte afectate atât teritorial, cât şi social sau economic, de război.
Totul a început cu vara anului 1940, unul dintre cele mai negre momente din istoria românilor şi cel care va marca de fapt sfârşitul României Mari. Germania Nazistă şi-a dat mâna cu Rusia Stalinistă şi au făcut prima împărţire teritorială în zona est şi central europeană. Sovieticii au luat Basarabia şi Bucovina de Nord, iar ungurii lui Horthy, toată Transilvania de nord-est. La rândul lor, bulgarii au luat Cadrilaterul. Totul cu acordul Germaniei Naziste.
România monarhică, înconjurată de forţe ostile, nu a schiţat niciun gest de apărare sau de protest. Pe fondul nemulţumirii generale, la cârma României se va instala mareşalul Ion Antonescu, cel care va instaura dictatura antonesciană şi va schimba orientarea României, dinspre Anglia şi Franţa, către Germania.
Pe scurt, România a renunţat la aliaţii tradiţionali şi a ales să plece la război, pe frontul de est, contra Rusiei, alături de Germania Nazistă.
Războiul alături de Germania, pe frontul de est, început victorios, s-a terminat cu un dezastru total pentru armata română. În anul 1944, când era clar că Hitler pierde războiul, noi încă ne aflam în tabăra nazistă, adică în tabăra învinşilor. Antonescu spera însă că va putea încheia o pace convenabilă cu Marile Puteri Occidentale. A fost doar o iluzie. Pe 23 august 1944, cu acordul tânărului rege Mihai I, Antonescu este înlăturat de la putere şi arestat.
România întoarce armele împotriva aliatului său Germania şi schimbă taberele. Imediat, porneşte alături de ruşi în contraofensiva lor împotriva nemţilor. Sfârşitul războiului o găseşte pe România în tabăra învingătorilor.
Dar ţara noastră era departe de a fi privită ca o învingătoare sau un aliat cu drepturi egale, mai ales că şi-a petrecut aproape tot războiul luptând în tabăra cealaltă. În plus, Rusia Sovietică urmărea să-şi extindă dominaţia asupra unei părţi cât mai însemnate din Europa.
Procentajele, Grecia şi interesele Imperiului Britanic
Încă din anul 1943, Antonescu ştia că Germania va pierde războiul. Cu ajutorul diplomaţiei, românii încercau să găsească o formulă de a ieşi din război şi mai ales de a-şi păstra independenţa. Autorităţile române sperau ca englezii şi americanii să deschidă un front în Balcani tocmai cu speranţa că ţara noastră va intra în sfera de influenţă anglo-britanică şi nu sovietică.
În urma Conferinţei din 4 noiembrie 1943, Aliaţii decid însă debarcarea pe plajele Normandiei, lăsând afacerile estice pe mâna sovieticilor. Toată strădania diplomatică a românilor s-a dovedit iluzorie. Nici Statele Unite şi nici Imperiul Britanic nu aveau nevoie de România în noua ecuaţie mondială.
”Statele Unite nu se vor amesteca în treburile interne în Balcani, regiunea nefiind un obiectiv natural al Statelor Unite”, preciza Ministerul Apărării al SUA, în 1943, document prezentat în lucrarea ”Records of War”.
La rândul său, primul-ministru britanic, care apăra cum era de la sine înţeles interesele ţării sale, prefera să vadă Grecia scoasă de sub o eventuală influenţă sovietică. Motivul: poziţia strategică a Greciei la Marea Mediterană, favorabilă britanicilor. Ba chiar, încă din 1942, Churchill se gândea să ofere România, ruşilor, în schimbul Greciei.
”Este vorba despre decizia lui Churchill de a oferi zona de influenţă lui Stalin în Bulgaria şi România în schimbul unei zone de influenţă în Grecia, pentru asigurarea drumului Imperiului Britanic în Mediterana. Astfel, în timp ce România făcea eforturi disperate la Cairo şi la Stockholm să obţină un armistiţiu care să salveze independenţa şi suveranitatea ţării, tocmai în acel timp, aprilie-iunie 1944, Churchill îl manevra pe Roosevelt şi obţinea vânzarea României”, scria, în ”Agonia României”, Nicolae Baciu, un avocat contemporan cu acele evenimente.
Pe scurt, cărţile erau deja făcute între Marile Puteri. Această realitate a fost consfinţită la Yalta în 1945. În prealabil, la cea de-a patra conferinţă de la Moscova, din octombrie 1944, Churchill şi Stalin au decis soarta Europei de Est, bătând palma şi în cazul României. România intra în proporţie de 90% în sfera de influenţă sovietică şi 10% sub cea britanică.
De cealalată parte, aşa cum şi-a dorit Churchill, Grecia se afla în proporţie de 90% sub influenţă britanică. Bulgaria împărtăşea aproape soarta noastră, având 75% influenţă sovietică. Iugoslavia şi Ungaria, au intrat în proporţie de 50% sub influenţă sovietică. Totodată sub Cortina de Fier„ mai erau atrase şi Cehoslovacia, Germania de Est, dar şi Polonia, ţară pe care nici Churchill nu a mai putut-o salva de sovietici.
Păcăleala lui Stalin şi alegerile furate
La Yalta, Stalin se angajase să organizeze alegeri libere în ţările aflate sub control sovietic. Mai mult decât atât, trebuia să respecte procentajele de influenţă. Atât Roosevelt, cât şi Churchill au fost convinşi, în mod greşit, că Stalin se va ţine de cuvânt.
Având în vedere faptul că Rusia devenise o super-putere mondială, cu o forţă militară de temut, Stalin nici nu s-a sinchisit să se ţină de cuvânt. Alegerile organizate în ţări precum România, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia sau Ungaria, au fost falsificate grosolan în favoarea comuniştilor.
Pe scurt, ruşii au instalat rapid, în toate aceste ţări guverne pro-sovietice, comuniste. În România începea deja, după model sovietic, epurarea societăţii. Partidele politice au fost compromise, iar membrii lor - vânaţi şi închişi sau omorâţi. Intelectualii şi chiaburii au fost lăsaţi fără avere şi lichidaţi sau închişi în puşcăriii politice. Theodor Roosvelt, dar şi Winston Churchill au fost aspru criticaţi în mediile politice americane pentru concesiile făcute atunci ruşilor în Europa de Est - ceea ce a influenţat dramatic soarta a milioane de locuitori ai blocului comunist, pentru mai multe generaţii.
Vă recomandăm să citiţi şi :
Se încarcă comentariile...
