Portret/ Ecaterina Petrescu: „Am dat o mână de ajutor nevoiaşilor“

Gălăţeancă la origine, doctoriţa şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii la Botoşani, a tratat mii de pacienţi şi a încercat să-i şi ajute pe cei mai necăjiţi semeni.

Ecaterina, al patrulea copil dintr-o familie modestă din judeţul Galaţi, a făcut şcoala primară în satul în care s-a născut, în comuna Independenţa. Liceul l-a urmat în oraş, unde s-a mutat cu familia când avea 10 ani. A trecut atunci printr-o perioadă de care nu-i face plăcere să-şi amintească pentru că a trăit o copilărie plină de lipsuri şi de tristeţe.

„Când toţi trăiesc cu bucurie Sărbătoarea Crăciunului şi-şi aduc aminte de bradul împodobit eu nu pot să trăiesc aceleaşi sentimente pentru că nu am avut niciodată aşa ceva. De cadouri de la Moş Crăciun nici nu mai vorbesc. A fost greu“, îşi spune femeia.

Nu i-a plăcut chirurgia

La sfârşitul liceului, după o scurtă întrunire de familie, a ales să dea la Facultatea de Medicină. Nu simţea însă o mare tragere de inimă către chirurgie sau ortopedie, şi asta pentru că nu i-a plăcut niciodată să vadă sânge. În anul doi de facultate, când a asistat la prima operaţie, i s-a făcut chiar rău şi a leşinat. Şi-a dat seama că nu poate face carieră în chirurgie şi a decis să urmeze o specializare care să nu implice traumatisme.

După câţiva ani în care a consultat pacienţii de la două dispensare din Botoşani, unde a ajuns după ce s-a căsătorit, medicul a decis să-şi dea secundariatul în balneo-fizioterapie.  „Toată lumea se întreba atunci de ce nu plec să profesez la Herculane sau în alte staţiuni balneoclimaterice. Am rămas la Botoşani pentru că aici era şi soţul meu“, spune doctoriţa.

Din 1983 şi până în 1999, Ecaterina Petrescu a consultat şi îngrijit bolnavi cu afecţiuni reumatismale, inflamatorii, ortopedice şi neurologice care se adresau cabinetului de balneofizioterapie din Policlinica Judeţeană. „Nu era căldură în apartamente şi oamenii sufereau din cauza asta. Iarna îi dezbrăcam pe săracii oameni într-o încăpere în care nu erau mai mult de 6 grade Celsius. Dar eu zic că mi-am făcut treaba bine, indiferent de condiţii“, povesteşte femeia.

„Mi-am împlinit datoria faţă de botoşăneni“

Din 1999 s-a mutat la munca de birou, într-o direcţie absolut nouă pe vremea aceea. A devenit şef serviciu contractări şi ulterior medic şef al Casei Asigurărilor de Sănătate, unde a rămas timp de aproape 11 ani.

Acum, după 22 de ani de activitate ca medic şi alţi peste 10 ca funcţionar public, doctoriţa Petrescu se simte împlinită. „Cred că le-am făcut pe toate fără rabat şi fără jumătăţi de măsură. Nu ştiu dacă puteam face mai mult, însă, dacă aş fi putut, fără doar şi poate nu m-aş fi dat în lături de la asta“, spune Ecaterina Petrescu.

Profil
Născută. 13 mai 1951, Independenţa, la Galaţi.
Studii. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, Facultatea de Medicină.
Familie. Căsătorită, nu are copii.

Întrebări şi răspunsuri
Acum, când aţi ajuns în pragul pensiei, aveţi regrete faţă de activitatea profesională sau personală?
Mereu am pus pe primul loc activitatea profesională în detrimentul celei personale. Este adevărat că acum îmi pare oarecum rău că nu am avut mai mult timp pentru viaţa de familie, pentru părinţii mei care rămăseseră departe, poate şi pentru lucruri mai mărunte, dar care fac parte din frumuseţea vieţii.
Aţi reuşit să-i ajutaţi pe botoşăneni în măsura în care v-aţi dorit?
Împreună cu Asociaţia Doamnelor Române am oferit o mână de ajutor familiilor nevoiaşe pe care le-am sprijinit cu alimente, medicamente sau bani.

Ce-i place
Îi place să facă totul cu responsabilitate, chiar dacă este vorba numai de un sfat pe care i-l cere cineva. Adoră să călătorească şi să vadă locuri noi în care nu a avut ocazia să ajungă în tinereţe. În plac parfumurile, bijuteriile şi rochiile frumoase.

Ce nu-i place
Nu a pus niciodată câştigul material pe primul loc. Nu-i place linguşeala şi consideră că a avut chiar de pierdut pe această temă, dar nu s-a schimbat. Sărbătoarea de Crăciun îi dau o stare de tristeţe pentru că îi evocă amintiri neplăcute din perioada copilăriei.