Arad: Adrian Dreghici creşte handbalişti de succes

De câteva decenii, e unul dintre numele importante ale sportului cu mingea pe semicerc din oraş. Are ambiţii mari şi visează la echipa naţională.

Profil
Născut - 17 mai 1973
Educaţie - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Timişoara
Experienţă - Handbalist, profesor de sport, antrenor
Familie - Căsătorit cu Laura, o fetiţă

Conduce Handbal Club Arad de pe banca tehnică, având în grijă şi pepiniera, adică formaţia compusă din juniorii de perspectivă.

A intrat în lumea handbalului destul de târziu. Avea 15 ani, era pe băncile şcolii. La una din orele de educaţie fizică, profesorul Adolf Frombach i-a remarcat forţa la proba de aruncare a mingii de oină. „Vino la handbal. Ai două zile să te gândeşti”, i-a spus profesorul. N-a stat pe gânduri şi a doua zi s-a prezentat la arena Constructorul.

Debut contra lui Omer

Un an mai târziu, debuta în prima ligă, în culorile echipei Strungul. Primul meci la nivel înalt i-a rămas printre amintirile frumoase. „Am marcat atunci şapte goluri şi l-am avut adversar pe Aihan Omer, actualul antrenor al reprezentativei României. Noi am fost câştigătorii acelui joc, ne-am impus la trei goluri diferenţă”, şi-a amintit Adi, parte atunci a unei echipe frumoase, în care mai jucau Ştefan Deacu şi Pavel Crivăţ.

Argint în anii 90

Jucător polivalent, Dreghici a intrat în atenţia echipelor importante din acei ani. A petrecut patru ani la Arad, activând la Strungul, Vagonul, Constructorul şi Arbema Mureşul, apoi a plecat la Fibrex Săvineşti. A fost coleg de echipă cu Leonard Bibirig sau Rică Pârâianu. Aici a lucrat sub comanda reputatului antrenor Otto Hell, implicat în ultimii ani la Centrul Naţional de Excelenţă de la Sighişoara, locul unde se rodează schimbul de mâine al handbalului românesc. Cu trupa din Săvineşti a debutat în Europa, evoluând în Cupa EHF.

A trecut apoi în curtea celor de la HC Minaur Baia Mare. Avea să-l reîntâlnească pe Aihan Omer. Cel care îi fusese adversar la debut, devenise antrenor. Şi cu formaţia din „Dealul Florilor” a jucat la nivel înalt, în Cupa Cupelor. A petrecut o perioadă şi la Poli Timişoara. Una din cele mai frumoase amintiri e legată de Selecţionata Naţională Universitară a anilor ‘90. A jucat pentru România la Campionatul Mondial Universitar. Turneul s-a ţinut în Ungaria, în oraşul Kiskunkfelegyhaza. Cu Adi Dreghici în echipă, „tricolorii” au cucerit medalia de argint.

Construcţia unei echipe noi

A revenit acasă în 1998. Echipa Aradului reuşea apoi promovarea în Liga Naţională, după mulţi ani petrecuţi departe de elită.

A rămas fără sponsori şi, la finalul stagiunii, era nevoită să o ia de la capăt. Adi Dreghici a făcut treptat pasul către banca tehnică, iar astăzi încearcă să pună bazele unei echipe solide. „Sunt perspective, acum putem ţine echipa cât să nu se destrame. Dorinţa mea cea mai fierbinte e să reuşim să asigurăm un viitor pe termen lung. N-aş vrea să fim nevoiţi să lucrăm ca şi până acum, cu bătaie scurtă, pe maxim şase luni”, a punctat Adi.


Întrebări şi răspunsuri
Ai fost un jucător polivalent?
Am început ca şi extremă stângă şi, pe măsură ce am înaintat în vârstă, am devenit un jolly-joker. Am jucat inter stânga, extremă dreaptă. Am trecut aproape pe toate posturile, mai puţin pivot, extremă dreaptă şi portar.

Ce se întâmplă acum cu handbalul arădean?
Suntem de atâta timp o echipă care rămâne fără sponsori. Dar eu nu voi renunţa niciodată, orice s-ar întâmpla.

Ce îţi doreşti, în plan profesional?
În următorii opt ani aş dori să ajung antrenorul naţionalei de handbal băieţi, seniori!


ce-i place
Adoră ceea ce face şi are ambiţii mari. „Nu voi renunţa, orice s-ar întâmpla”, a precizat arădeanul. Se declară un gurmand înrăit. „Îmi place orice fel de mâncare. Dacă e gratis, cu atât mai bine”, a glumit Adi.
ce nu-i place
Pune mult suflet în ceea ce face şi situaţia financiară precară a handbalului arădean nu îl poate lăsa indiferent. „Nu îmi place nici să fiu minţit”, a spus Adi.