Dragoş Tudor, expert în chitară clasică

Dragoş Tudor spune că a descoperit chitara clasică precum omul pofta când mănâncă şi speră ca fiul său să îi calce pe urme şi chiar să îl întreacă.

PROFIL: Data naşterii: 29 octombrie 1981, Alba Iulia
Educaţie: Academia de Muzică “Gheorghe Dima” Cluj Napoca
Starea civilă: căsătorit, un băiat

Era copil când a văzut la televizor prima chitară electrică şi, impresionat de instrumentul muzical, şi-a spus hotărât că el se va face chitarist. În clasa a V-a s-a înscris la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia. „Înainte de examen, am învăţat o lună de zile, împreună cu mama, că eram afon, nu prea puteam cânta mai nimic cu vocea. Am intrat la liceu şi am ales, bineînţeles, chitara“, îşi aminteşte tânărul albaiulian.

A înfiinţat în Sibiu catedra de chitară

După bacalaureat, a dat examen la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj Napoca, dar n-a intrat din prima. “Am fost opt candidaţi pe două locuri. Puteam intra pe loc cu taxă, dar nu aveam bani destui. Mi s-a oferit să urmez  teoria muzicală, dar am refuzat şi am hotărât să mă duc la Piatra Neamţ, la Colegiul de Muzică, instituţie care aparţine tot de academia clujeană. După trei ani de zile, m-am transferat la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj”, povesteşte Dragoş Tudor.

Afirmă că a descoperit chitara clasică la fel cum omului îi vine pofta mâncând. “Chitara clasică e mult mai complexă decât chitara electrică, mai bine definită în ceea ce priveşte muzica. Când cânţi la chitară clasică, ştii ce vrei să transmiţi, cum ştii că publicul trebuie să se manifeste într-un anumit fel”, precizează bărbatul.

De şase ani, este profesor de chitară clasică la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia. În urmă cu cinci ani, a predat o perioadă şi la Sibiu, unde a înfiinţat, în cadrul liceului de profil din municipiul de pe Cibin, catedra de chitară. “Timp de doi ani şi jumătate, am predat, în paralel, şi Alba Iulia,  şi la Sibiu”, precizează albaiulianul.

Interpreteză la chitară doar muzică clasică

Profesor de chitară clasică, Dragoş Tudor poate preda, însă, şi muzică folk, flamenco, chitară electrică sau bas. El, însă, cântă la chitară doar muzică clasică şi pe vremuri visa să ajungă să dea concerte în întreaga ţară, dar spune că nu a avut şansa aceasta. Îi place foarte mult să cânte  piesa Asturias, compoziţie de Isaac Albeniz (piesă transcrisă de la pian, la chitară), precum şi muzică flamenco. “Aş vrea să dau, cât de curând, un recital, în Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia”, ne destăinuie expertul în chitară clasică.

Trebuie spus că Dragoş Tudor a organizat la Alba Iulia, doi ani la rând (2008-2009), un festival internaţional de chitară clasică, întrerupt anul acesta din lipsă de fonduri, dar speră ca la anul să îşi reintre în drepturi acest eveniment muzical.

N-a ajuns un cunoscut interpret în domeniul chitarei clasice, dar nu regretă. Spune că predă cu drag chitara clasică şi că are pentru viitor două proiecte îndrăzneţe. Să îşi dea doctoratul în muzică şi să-şi vadă băieţelul, peste ani, laureat la concursuri şi festivaluri de chitară. “De curând, soţia mi-a dăruit un băieţel şi sunt foarte fericit. Are acum trei luni şi vreau să fac cu el mult mai multe decât am putut eu realiza. O să-i pun chitara în mână de la 2-3 ani şi sper să participăm împreună, cu succes, la festivaluri de gen”, afirmă Dragoş Tudor.

Aveţi elevi talentaţi, care promit ?
D.T.: „Am câţiva, dar, din păcate, cei mici, care vin din urmă, nu sunt prea pasionaţi, asta şi din cauza calculatorului, televizorului. Cred că la ora actuală se furnizează prea multă informaţie unui copil, care nu are caracterul format, nu ştie încă să aleagă între bine şi rău. Nu mai există la unii dintre elevi voinţa, pasiunea, plăcerea pe care le aveam eu şi alţi colegi de-ai mei, care studiam şi zece ore pe zi. Aşteaptă totul de-a gata. Vin la oră, le place o anumită piesă, le pun chitara în mână, dar când dau de greu, se blochează, nu mai studiază nimic.“

Ce-i place: „În afară de chitară, îmi place, mai nou, grădinăritul. Am o mică grădină, în care cultiv legume şi pomi fructiferi. La oameni apreciez sinceritatea, spiritul de luptă, combativitatea şi voinţa“.

Ce nu-i place: „Mă deranjează, în primul rând, minciuna. Pe de altă parte, observ cu regret că noi, românii, suntem tot mai comozi. Lăsăm totul de izbelişte, nu ne mai interesează nici măcar să facem curăţenie în faţa casei sau blocului în care locuim“.