Alba: Serafim Armanca a scris în 2009 de pericolul unui dezastru la Ocna Mureş
0Serafim Armanca a trăit dezastrul provocat de surpările de teren de la Ocna Mureş. Familia lui a fost evacuată după ce locuinţa a fost afectată de alunecările de teren.
Profil
Născut: 19 ianuarie 1994, la Cluj-Napoca
Studii: Elev la Seminarul Teologic din Alba Iulia
Familei: două surori
Serafim Armanca are 17 ani şi este elev la Seminarul Teologic din Alba Iulia.
A locuit până nu demult lângă supermarketul Plus din Ocna Mureş, prăbuşit în 22 decembrie 2010 în craterul format ca urmare a alunecărilor de teren. Familia sa a fost evacuată din casa parohială, grav afectată de surparea terenului.
Construcţie în zona de risc
În 20 iulie 2009 a publicat pe blogul personal un articol în care scria despre posibilitatea producerii unui dezastru. La vremea respectivă era eliberată autorizaţia de construcţie, iar construcţia magazinului urma să fie demarată.
„Magazinul Plus îşi construieşte clădirea chiar în spatele casei mele, deci în zona de risc. Casa mea este chiar langă zona periculoasă. Zona periculoasă în acest caz înseamnă că, la orice cutremur, cei din şi de lângă zona aceea cad, se scufundă. Nu înţeleg cum unele persoane pot fi atât de iresponsabile încât să pună în pericol oraşul în acest mod. Vor veni experţi pentru a face studiul geotehnic pentru a vedea dacă în subsol nu există goluri de aer. Aproape sigur vor găsi“, scria Serafim Armanca pe blogul său.
„E adevărat că oraşul va primi anual 15.800 de euro din impozitele angajaţilor, dar oare merită pentru toţi aceşti bani să pui în pericol un întreg oraş?“, se mai întreba Serafim.
Din nefericire, peste aproximativ un an şi jumătate afirmaţiile acestuia aveau să se întâmple în realitate, iar una dintre cauze a fost un gol de aer format în galeriile de sare.
„Mi s-a părut normal să scriu despre acest lucru, având în vedere că aveam detalii, şi aici mă refer la harta zonelor de risc, care intrau în contradicţie cu ceea ce se întâmpla atunci. Ştiam şi pentru că tatăl meu este preot la una din parohiile din oraş.
Datorită acestui lucru am aflat de existenţa hărţii. Tatal meu a primit-o când a început construcţia bisericii, astfel că mi-a putut da detalii despre zonele de risc“, a afirmat Serafim Armanca cu referire la afirmaţiile sale din iulie 2009.
Harta respectivă este deţinută la instituţii, dar şi de persoane fizice din Ocna Mureş.
„Am ajuns în Ocna Mureş direct sinistrat“
Elevul nu s-a aflat la Ocna Mureş în momentul producerii surpării. Era la Alba Iulia, la şcoală.
„Am ajuns în Ocna Mureş direct sinistrat. Odată ajuns aici nu mi-am dat seama cu adevărat ce se întâmplă. Şi poate nici acum nu realizez că nu voi mai locui vreodată în casa natală. E un sentiment foarte ciudat, de dezrădăcinare. Asemeni unui copac ce-l scoţi din pământ şi-l plantezi în alt loc“, a completat Serafim Armanca.
El şi familia acestuia locuiesc acum într-un apartament oferit de primărie în blocul ANL din oraş.
Continuă, însă, să spere că oraşul natal îşi va recăpăta faţa de dinainte de alunecările de teren.
De ce ai ales seminarul teologic?
S.A.: Am ales seminarul teologic pentru că este una din cele mai bune şcoli ale judeţului nostru. Am crezut şi cred că acolo voi progresa mai mult decât aş fi făcut-o în alte locuri. După ce voi termina seminarul aş vrea să urmez facultatea de jurnalism. Vreau acest lucru pentru că îmi place să scriu, îmi place jurnalismul, îmi place să lucrez cu oamenii.
Îşi mai poate reveni oraşul Ocna Mureş?
S.A.: „Cred că ar fi necesare câteva studii pe suprafaţa oraşului pentru a vedea dacă mai poate fi dezvoltat în această zonă sau ar trebui mutat planul urbanistic pe una din localităţile aferente. E destul de greu să mai crezi în revirimentul oraşului în aceste momente“.
Ce-i place: Îmi place să-i am aproape pe prieteni, să scriu. Apreciez oamenii activi, care vor să lase ceva în urma lor, oamenii mereu tineri. Îmi place muzica şi fotbalul, sportul în general. Îmi place să citesc.
Ce nu-i place: Nu îmi place ipocrizia. Aş vrea să o ignor dar, încă, nu reuşesc acest lucru. Nu-mi place mediocritatea, scufundarea omului în ea. De asemenea, detest mitocănia, deşi cred că am făcut progrese în acceptarea ei.