FOTO VIDEO Ruinele unei biserici creştine vechi de 1000 de ani, descoperite întâmplător la Alba Iulia, au devenit în mod oficial monument istoric
0Ruinele celei mai vechi biserici de rit răsăritean din Transilvania au fost declarate, în mod oficial, monument istoric. Ordinul care atestă includerea ruinelor pe lista monumentelor istorice a fost publicat în Monitorul Oficial.
”Se clasează ca monument istoric Biserica de secol X-XI, de influenţă bizantină, imobil situat în cetatea Vauban, pe platoul din faţa catedralei Sf. Mihail, municipiul Alba Iulia, judeţul Alba, în categoria m - monument, I - arheologie, grupa A, cu codul în Lista monumentelor istorice LMI AB-I-m-A-21174”, se precizează în ordinul ministrului Culturii emis în 23 decembrie 2009 şi publicat în Monitorul Oficial, în 26 mai 2020.
Demersul a fost realizat la socilitarea asociaţiei Fundaţia “Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României” din Alba Iulia, ai cărei reprezentanţi au adresat o solicitare oficială Ministerului Culturii.
În cursul lucrărior de restaurare a Cetăţii Alba Carolina din aprilie 2011 au fost descoperite ruinele celei mai vechi biserici creştine bizantine din Transilvania. Ruinele găsite în faţa Catedralei Romano-Catolice au fost acoperite cu pământ după finalizarea cercetărilor. Terenul se află în proprietatea Arhiepiscopiei Romano-Catolice, ai cărei reprezentanţi au fost foarte rezervaţi în a conserva ”in situ” ruinele spectaculoase.
”Această descoperire, după peste 1000 de ani, este de o importanţă crucială pentru Istoria României, în special pentru românii din Transilvania, confirmând existenţa şi continuitatea neamului românesc, precum şi existenţa creştinismului răsăritean organizat prin Episcopia de Alba Iulia a Sfântului Ierotei, de la sfârşitul mileniului I. În anul 2012, din cauza lipsei unui proiect de conservare şi punere în valoare a vestigiilor descoperite, acestea au fost îngropate la loc, în pământ, aspect ce a condus la exprimarea multor nemulţumiri ale cetăţenilor albaiulieni şi nu numai”, au precizat reprezentanţii organizaţiei din Alba Iulia.
Demersul de clasare pe lista monumentelor istorice se doreşte a fi un prim pas în direcţia redeschiderii şantierului arheologic şi punerea în valoare a vestigiilor descoperite, chiar sub patronajul UNESCO. Ruinele au fost găsite în timpul lucrărilor de modernizare şi restaurare din interiorul Cetăţii, pe un teren din apropierea Catedralei şi Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Zidul bisericii (absida) a fost descoperit întâmplător în luna aprilie 2011, când s-au efectuat săpături pentru înlocuirea conductei de apă potabilă. Săpăturile au fost reluate ulterior şi au scos la iveală ruinele bisericii, de tradiţie bizantină. Cercetările au fost realizate de o echipă de specialişti coordonată de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate.
”Săpăturile din anul 2011 de la Alba Iulia au scos la iveală ruina unei biserici cu plan în cruce înscrisă, de tradiţie bizantină, care a funcţionat în intervalul dintre mijlocul sec. X şi mijlocul sec. XI. Această datare destul de exactă, foarte rară în arheologie, se datorează unui context arheologic cu numeroşi indicatori, dar totodată îşi găseşte locul în evoluţia istorică a sitului, în particular, şi în evoluţia istorică a sudului Transilvaniei, în general. Fără îndoială, ne aflăm în faţa celei mai vechi biserici de influenţă bizantină de la nordul Dunării, şi chiar raportat la teritoriul propriu-zis imperial aceasta este una dintre foarte puţinele biserici datate din context în sec. X. Din acest motiv poate fi un reper important nu doar în cercetarea istoriei Transilvaniei şi a Ungariei, ci şi în studierea influenţelor arhitecturii bizantine”, susţine arheologul Daniela Marcu Istrate în lucrarea ”Biserica din secolele X-XI, de influenţă bizantină, de la Alba Iulia”.
Dimensiunile bisericii sunt 20,7 m pe axa est-vest, respectiv 12 m pe axa nord-sud, grosimea medie a zidurilor fiind de 1,2 m. Nava bisericii este un pătrat cu latura de 12 metri, iar în zona centrală se află fundaţiile a patru stâlpi care susţineau o cupolă. Biserica a avut o „viaţă“ de maxim 100 de ani, fiind demolată în jurul anului 1050. Ruinele sunt suprapuse de cimitirul dezvoltat în jurul primei catedrale romano-catolice, care a debutat la mijlocul secolului XI. Au fost cercetate aproximativ 400 de morminte, din care circa 200 se află în conexiune directă cu ruinele. Cercetătorii au găsit peste 100 de monezi, majoritatea din secolul XIV. Cea mai veche datează de la sfârşitul secolului XI. Inventarul descoperirilor mai cuprinde obiecte ceramice, cercei, piese din bronz şi argint. Cercetarea a fost finanţată de Arhiepiscopia Romano-Catolică, iar obiectele descoperite sunt în colecţia unui muzeu deschis în incinta instituţiei religioase.
Se încarcă comentariile...
