„Doamna Adi“, învăţătoarea din Apuseni care predă, de 18 ani, simultan la patru clase: „Nu mi-am căutat împlinirea în a avea rezultate deosebite şi laude“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adriana Berindeie sau doamna Adi, cum este strigată de elevii săi de la Şcoala Primară din satul Valea Mică, oraşul Zlatna, este genul de dascăl dedicat cu tot sufletul meseriei pe care o practică. Predă la micuţa şcoală din Apuseni din anul 1989. Pentru dedicaţia în carieră a fost distinsă cu premiul ”Merito 2017” oferit de Fundaţia Romanian Business Leaders.

Adriana Berindeie este originară din oraşul Abrud, unde a făcut şcoala primară şi cea generală. În 1989 a absolvit Liceul Pedagogic ”Gheorghe Şincai” din Blaj şi nefiind posturi acasă, a luat repartiţie la Valea Mică, deşi nu ştia despre sat decât că e aproape de Zlatna. ”Când m-au văzut aşa mică şi pirpirie, educatoarea şi învăţătorul de la acea vreme credeau că o să mă bată copiii”, îşi aminteşte cu nostalgie Adriana începutul său la şcoala din Valea Mică. Oamenilor din sat nu prea le venea să creadă când o vedeau în curtea şcolii jucând fotbal cu copiii. 

Învăţătoarea are 46 de ani şi predă de aproape 27 de ani. În tot acest timp, un singur an a fost detaşată la şcoala din Gura Roşiei – un sat din comuna Roşia Montană, la câţiva kilometri de casă – şi un trimestru la fosta casă de copii din Abrud. În rest, un sfert de secol, la Valea Mică. Din 1989 şi până în 1997, cât timp în şcoală au fost doi învăţători, Adriana a predat simultan la două clase. De 18 ani, predă simultan la toate cele patru clase, o muncă titanică având în vedere diferenţele care există între materiile care sunt predate în şcoala primară. Locuieşte chiar în şcoală, într-o cameră, împreună cu Rafael, băiatul ei de nouă ani, care îi este şi elev în clasa a II-a. ”Cei care alegem, sau viaţa ne impune să rămânem dascăli la sat, trebuie să ne asumăm şi impresiile negative ale unora  faţă de acest statut de «dascăl de ţară». Am trecut uşor peste aceasta datorită caracterului meu şi a unei siguranţe impuse că ceea ce fac e bine”, spune învăţătoarea de la Valea Mică. 

Foto: Doria Drăguşin

image

Adriana Berindeie descrie într-un mod cu totul original modul său de lucru cu copiii: ”Nu am tipare de lucru cu copiii. Îl iau pe fiecare aşa cum este el cu bune şi cu rele. Mă comport cu ei aşa cum mi-am dorit să se comporte dascălii mei cu mine. Încerc să-mi amintesc cum eram şi eu când eram elevă pentru a le înţelege reacţiile, nedumeririle. Glumesc, îi fac să râdă pentru că lor le place să râdă. Putem face dintr-o problemă o curiozitate spunându-le simplu: «Să vedeţi ce rezultat frumos o să aflăm! Să vedeţi ce frumoasă e această problemă!». Le spun că peste tot e matematică. Să privească în jur. Avem atâtea bănci, până acasă au atâta de mers, merg la magazin şi dau tot peste matematică şi de aceea trebuie să înveţe măcar abecedarul matematicii. 

Încerc mereu să le explic la ce le foloseşte ceea ce învaţă pentru că şi eu îmi doream să mi se explice şi dacă profesorii nu-mi explicau încercam eu să găsesc răspunsul pentru a-mi fi mai uşor să învăţ. Îmi place să fie creativi, îi încurajez să scrie aşa cum pot şi am descoperit de-a lungul anilor chiar şi talente poetice. Încerc să-i învăţ să înveţe, să facă singuri schiţe, să caute răspunsuri şi informaţii. Le cer să-mi explice, să gândească. Nu le tai elanul explicaţiilor sau al ideilor chiar dacă sunt «pe lângă». Însă la final din toate facem o ciorbă bună, adică formulăm concluziile corecte”.

image

”Doamna Adi” are o relaţie specială cu copiii şi spune despre ea că nu este dascălul care face minuni. ”Sunt apropiată de elevi, dar şi categorică. Ne strângem în braţe, ne jucăm, discutăm orice, dar când e treabă serioasă, ne concentrăm la ce avem de făcut. Nu mi-am căutat împlinirea în a avea rezultate deosebite şi laude, ci în a face pentru fiecare copil cât mai mult, nu tot ceea ce pot căci nu ştiu măsura acestei putinţe. Mă bucură mai mult comportamentul civilizat, bunul simţ, latura morală a elevilor mei. Să-i văd curajoşi în ceea ce e bine şi reţinuţi în ceea ce rău. Atunci vor fi mereu respectaţi şi vor trece mai uşor peste greutăţile vieţii.

Fiind la sat şi mereu aproape de ei, i-am văzut pe unii pierzându-se pe parcurs şi m-a durut sufletul la început pentru că ştiam ce ar fi putut să facă, dar am înţeles că până la urmă fiecare are viaţa lui, deciziile lui, încercările lui şi toate trebuie trăite. Aceasta m-a făcut să insist şi mai mult pe partea sufletească căci echilibrul sufletesc este esenţial în viaţă indiferent cât de deştepţi sau de cultivaţi suntem. Şi trebuie să fim pe aceeaşi lungime de undă cu ei. Altfel îi pierdem. Nu procedez la fel cu nici o generaţie. Nu am fişe general valabile şi fac totul în funcţie de copii. Oricum la câte schimbări au fost de-a lungul anilor ne-am format fiecare o imagine la care ar trebui să ajungă elevul până în clasa a IV-a şi le facem pe toate cum putem. Nu sunt dascălul care face minuni. Minunile le face Dumnezeu”, afirmă învăţătoarea.

Pentru dedicaţia, vocaţia şi entuziasmul cu care îşi urmează cariera de dascăl, Adriana Berindeie a fost distinsă cu premiul ”Merito 2017” al Fundaţiei Romanian Business Leaders, de recunoaştere a excelenţei în educaţie.

Citiţi şi:

Ziarul britanic The Times a scris în 1785 despre Horea, conducătorul Răscoalei ţărăneşti: „Un desperado îndrăzneţ“

Peştera Dâmbău, grota din Apuseni unde se găseşte „laptele de munte“

Povestea constructorului din Sebeş pasionat de bucătărie: „După 10 ore pe şantier, schimb salopeta cu şorţul“

 

Cum să faci o excursie deosebită cu un buget minim. Sfaturile „Iuliei din Alba Iulia“, tânăra care-şi povesteşte aventurile din diverse colţuri ale lumii

 

Crucile de piatră monumentale ridicate de moţi în Munţii Apuseni în urmă cu peste 200 de ani. Cum se ajunge la ele

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite