Noile roluri: femeia-meşter şi bărbatul-gospodină

Bărbaţii care câştigă mai puţin decât soţiile aleg să stea acasă şi să aibă grijă de copii

Într-o societate tot mai dinamică, graniţele dintre îndeletnicirile pe care le au bărbaţii şi femeile sunt tot mai neclare, fiecare îndeplinind funcţii considerate până acum specifice celuilalt gen.

Rolul femeii şi cel al bărbatului nu mai sunt atât de bine conturate în societatea zilelor noastre, de multe ori fiind chiar inversate. Femeile au dovedit că sunt în stare să facă lucruri despre care se presupunea că doar bărbaţii le pot rezolva, iar ei au arătat că pot face cel puţin la fel de bine treburile gospodăreşti, considerate până nu de mult strict „femeieşti".

De asemenea, mitul conform căruia bărbaţii sunt cei care aduc cei mai mulţi bani în casă este pe cale să fie spulberat, numărul femeilor care au studii superioare şi ocupă posturi mai bune fiind într-o continuă creştere. Conform unui studiu publicat în presa britanică, o soţie din patru are salariul mai mare decât soţul ei.

„Bărbaţii-meşteri sunt supraevaluaţi"

Din ce în ce mai multe femei care locuiesc singure sau ai căror parteneri sunt plecaţi mult timp de acasă îndeplinesc zilnic sarcini considerate specifice bărbăteşti. Cristina Popa este o tânără de 26 de ani care locuieşte singură în Bucureşti de aproximativ trei ani, de când s-a despărţit de prietenul ei. Ea crede că bărbaţii sunt „supraevaluaţi atunci când vine vorba de meşterit prin casă". „Bărbaţii fac să pară că a schimba un neon în baie şi a da o gaură în perete sunt misiuni care necesită ani de pregătire.

Eventual mai sună un vecin ca să-i ajute, care vine negreşit cu o bere la PET şi, după ce se uită împreună la meci, amână treaba pentru a doua zi", explică tânăra. Ea spune că se descurcă mai bine decât un bărbat atunci când este nevoie să schimbe un bec, să dea o gaură în perete sau chiar să schimbe rezervorul wc-ului.

„Când s-a stricat rezervorul de la toaletă am sunat-o pe proprietara aparamentului în care locuiesc, am mers împreună cu ea să cumpărăm unul nou şi l-am schimbat tot cu ajutorul ei. L-am chemat pe administrator, care este şi instalator şi «omul bun la toate» al blocului, dar a zis că nu se bagă pentru că nu se potrivesc nişte ţevi. Atunci l-am schimbat eu cu proprietara, care are 65 de ani. Se potriveau toate ţevile", povesteşte mândră Cristina.  

Sunt adaptări la situaţii

Specialiştii spun însă că astfel de cazuri, precum cel al Cristinei, nu sunt atât de des întâlnite încât să poată fi catalogate drept noi reguli ale societăţii moderne.

Sociologul Alfred

Bulai este de părere că schimbul de roluri nu este un fenomen, ci o perspectivă de adaptare. „Mereu s-au completat aceste roluri. La noi, schimbările drastice s-au petrecut în comunism. Industrializarea a provocat apariţia unei serii de modificări fundamentale în viaţa femeii din România", crede specialistul. El mai spune că regulile impuse de comunişti au avut un impact mult mai mare decât acţiunile feministe din anii '70.

„Femeia din mediul rural, care stătea numai acasă şi avea grijă de gospodărie, a ajuns să sudeze, să lucreze la strung sau pe şantier, pe schele. Sunt adaptări la anumite situaţii. Oamenii au venit de la ţară la oraş şi au fost nevoiţi să-şi schimbe modul de viaţă. În ziua de azi, rolurile partenerilor sunt complementare şi, uneori, sarcinile din sânul unei familii se distribuie în funcţie de rentabilitate", mai spune Bulai.

El exemplifică prin cazurile bărbaţilor care aleg să-şi ia concediul paternal şi să aibă grijă de copil, în timp ce soţia reîncepe activitatea profesională la scurt timp după naştere. „Dacă ea câştigă mai bine decât el, aleg varianta mai profitabilă. Adică ea munceşte şi bărbatul stă cu copilul. Asta doar dacă este mai rentabil din punct de vedere economic", spune sociologul.

Un astfel de caz este şi cel al lui Gabi Stanciu, din Bucureşti. Bărbatul, în vârstă de 28 de ani, a ales să stea acasă şi să aibă grijă de copil, în timp ce soţia sa, Claudia, s-a întors la serviciu după naştere. „Eu lucrez ca agent comercial la o fabrică de îngheţată şi câştig binişor doar în perioada caldă. În restul anului nu iau mai mult de 1.000 de lei pe lună. Soţia mea este asistenta directorului unei firme şi câştigă peste 2.000 de lei şi de aceea am decis să stau eu acasă şi ea să mergă în continuare la muncă", explică tânărul, care, pe lângă faptul că are grijă de micuţul Rafael, mai şi găteşte, calcă şi face curat.

„Prepar mâncăruri simple şi calc rufele"

„Băiatul e cuminte, doarme destul de mult şi oricum stau toată ziua în casă, aşa că mai fac şi eu ce pot. Gătesc mâncăruri mai simple, paste sau pui la cuptor, calc rufe, mai bag la maşina de spălat, care mi-a dat destule bătăi de cap. La început mi-a fost mai greu, dar am început să mă obişnuiesc", povesteşte tânărul.

Cu toate că soţia lui câştigă mai bine decât el, în România acest lucru nu este unul obişnuit. „Femeile sunt în continuare mai prost plătite, chiar dacă sunt la fel de bine pregătite ca bărbaţii din punct de vedere al educaţiei. Evident că sunt şi cazuri în care femeile câştigă mai mult decât soţii lor, dar şi cupluri în care lucrează doar femeia, mai ales în contextul actual, iar bărbatul se ocupă de treburile casnice. Acesta este tot un mod de adaptare la împrejurări", încheie sociologul Alfred Bulai.  

"La noi, schimbările drastice s-au petrecut în comunism. Industrializarea a provocat apariţia unei serii de modificări fundamentale în viaţa femeilor din România.''
Alfred Bulai sociolog

Cum se pot evita certurile pe responsabilităţi

Specialiştii de la thera-psy.com sunt de părere că, în această evoluţie a identităţilor de rol, este bine să ţinem cont de câteva aspecte pentru a evita conflictele într-o relaţie:
- Este important ca amândoi să discute deschis rolurile în relaţie. Mai mult chiar, este esenţial ca ambii să aibă aceeaşi viziune în legătură cu parteneriatul şi trebuie să discute problemele aşa cum apar, fără a dezvolta resentimente. Timpul pentru o astfel de discuţie trebuie ales astfel încât niciunul dintre parteneri să nu fie stresat, obosit sau supărat.
- Orice cuplu ar trebui să înveţe să stabilească valoarea fiecărui partener, dar nu numai în funcţie de puterea financiară. Important este ca fiecare să vadă contribuţia celuilalt la relaţie ca fiind valoroasă, fie că aceasta înseamnă creşterea copiilor sau cariera.
- Relaţia trebuie văzută ca un teren comun, unde ambii parteneri au o poziţie egală şi formează o echipă. Este important să se perceapă unul pe celălalt ca pe nişte colaboratori, iar asta implică negociere.