Datele care te dau de gol

Aparatura modernă permite amprentarea electronică a persoanelor, imaginile urmând a fi introduse direct în sistem

Criminaliştii de la Serviciul de Identificări Judiciare au la dispoziţie baze de date cu ajutorul cărora, pornind de la un singur semnalment, pot da de urma infractorilor. Mai ţineţi minte cum detectivii din filmele vechi analizau amprentele cu lupa, încercând să identifice infractorul?

Până în 1996 aşa se lucra şi la noi. Experţii de la Institutul de Criminalistică, dar şi poliţiştii din ţară specializaţi în dactiloscopie (procedeul de identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale) aveau de făcut o muncă de Sisif.

Criminologul Tudorel Butoi: „Vor urma sechestrări de persoane cu răscumpărări”

PAUL MEDINCEANU - Un investigator expert în urmăriri

Comisarul şef de poliţie Ionel Necula, şeful Serviciului Identificări Judiciare de la Institutul de Criminalistică, lucrează de 26 de ani în domeniu şi a simţit pe pielea lui ce înseamnă clasica muncă de dactiloscopie. De 14 ani încoace, lucrurile s-au schimbat. Sarcina sa este ceva mai uşoară pentru că a fost implementat sistemul AFIS Morphotrack - un sistem informatic integrat, destinat examinării dactiloscopice în vederea identificării persoanelor care au comis fapte antisociale.

Din 2007, acest sistem există în toate Inspectoratele Judeţene de Poliţie. Acum, imaginea amprentei se introduce în sistem şi în câteva minute apare o listă de amprente asemănătoare, expertul urmând să spună cu care anume se potriveşte.

Înainte se lucra cu cartoteci. Vrafuri întregi de dosare de desene papilare în care trebuia căutat în vederea identificării. O meserie meticuloasă, dar, spun experţii, deloc plictisitoare.

O experienţă de neuitat

Ionel Necula vorbeşte cu pasiune despre activitatea lui. „Cu ajutorul lupei clasice priveam mii de desene papilare şi stabileam acele detalii caracteristice asemănătoare ca formă, mărime şi plasament. Pe cele de la cazurile deosebite le ţineam minte", îşi aminteşte specialistul.

„Acea experienţă acumulată în timp mă făcea să reţin, şi chiar nu vreau să fiu lipsit de modestie, 10-15 urme într-un an. Găseam şi aveam în minte urma care era prezentă la mai multe omoruri", continuă el. Era o muncă titanică. „Acum 14 ani, această muncă de Sisif a luat sfârşit în sensul că sistemul preia cu camera optică impresiunea sau urma, aceasta se codifică automat şi este căutată pe baza detaliilor caracteristice stabilite", explică agentul şef Mihaela Dumitru, care lucrează de 16 ani în domeniu.

Un enorm câştig de timp

Dacă înainte analiza unei amprente dura o săptămână, acum, în cel mult cinci minute, specialiştii au la dispoziţie o listă cu desene papilare asemănătoare. Numai că tot ei sunt cei care stabilesc care este amprenta cu care se potriveşte respectiva urmă. Sistemul doar îi ajută.

Ionel Necula povesteşte că i-a rămas în minte un caz în care erau la mijloc droguri. „A fost interesant din punct de vedere al vechimii. Drogurile fuseseră păstrate într-un anumit loc timp de cinci ani. Au fost trimise spre expertizare, dar nu neapărat ca substanţă. Ni se cerea să spunem dacă pe suprafaţa coletelor care erau lipite cu bandă adezivă se pot găsi amprente. Când te gândeşti la o perioadă mare de timp, prima impresie este că s-ar putea să nu le mai găseşti. Factorii de mediu - umiditatea, igrasia - pot contribui în doi ani la mutaţii la nivelul acelor urme. Dar prin metodele pe care le-am folosit am reuşit să găsim amprente chiar şi după cei cinci ani", spune acesta zâmbind.

Cartoteci adunate

În 1968, când s-a creat Institutul de Criminalistică, exista deja o cartotecă dactiloscopică. Dar acest fond de date a crescut de la an la an. Apoi a fost informatizat. Totuşi, numărul de identificări este de circa trei ori mai mic faţă de numărul solicitărilor.

30% din urmele ce se ridică de către cei care fac cercetare la faţa locului sunt reprezentate de amprente.

1,7 milioane de persoane se află în baza de date dactiloscopică a Poliţiei, aceasta putând fi accesată de către specialiştii din toată ţara.

10.000 de identificări au făcut anul trecut criminaliştii cu ajutorul sistemului AFIS Morphotrack.

2.000 de identificări au făcut anul trecut criminaliştii cu ajutorul sistemului IMAGETRAK.

Dă-mi un semnalment ca să-ţi spun cine eşti

Criminaliştii au la dispoziţie, în afară de AFIS, alte patru sisteme ce le sunt de folos pentru identificarea persoanelor, dar şi a armelor utilizate la comiterea de infracţiuni. Dintre acestea, cele care amintesc de serialele poliţiste sunt cel de recunoaştere facială - IMAGETRAK- şi sistemul C.D.N. (Cadavre Dispăruţi Necunoscuţi), cel din urmă fiind unic în Europa.

De la tatuaj la faţă

 Orice informaţie despre o persoană poate conduce la identificarea acesteia

„Sistemul IMAGETRAK funcţionează din 2004 ca o bază de date în care sunt înregistrate, verificate, stocate şi actualizate fotografii de semnalmente, semne particulare şi date cu caracter personal ale unor categorii de persoane suspecte sau condamnate", spune inginerul de sistem Mihai Ivanici.

Unul dintre primele cazuri cu care s-au confruntat experţii după implementarea sistemului a fost la Buzău. O persoană cu identitate necunoscută alerga în pielea goală prin ploaie pe şosea. A fost lovită de mai multe maşini.

Când poliţiştii au ajuns la faţa locului, aveau în faţă un cadavru gol puşcă. Dar avea un tatuaj. Căutându-l în baza de date, criminaliştii au găsit 16 persoane cu tatuaj asemănător, după care l-au găsit pe cel corespunzător. Aşa au ajuns la imaginea feţei persoanei, care avusese de-a face, în trecut, cu forţele de ordine.

În C.D.N. sunt implementate, începând cu 2006, fişele persoanelor dispărute, cele ale cadavrelor cu identitate necunoscută şi cele ale persoanelor cu identitate necunoscută.

„Avem date de interes operativ pentru poliţişti care să contribuie la identificarea persoanelor. Nu înseamnă că dacă o persoană e decedată şi neidentificată rămâne aşa. Se fac verificări periodice", spun criminaliştii.

Punct de conexiune

În momentul de faţă, cooperarea cu organele de poliţie din alte ţări se face prin intermediul Centrului de Cooperare Internaţională de la nivelul IGP-ului. Astfel, se poate solicita verificarea identităţii persoanelor pe baza fotografiilor. În baza Tratatului de la Prum, între ţările semnatare există un flux ce asigură schimbul automat de date dactiloscopice şi genetice.

Se simt ca în filme

La Serviciul de Identificări Judiciare din cadrul Institutului de Criminalistică nimeni nu stă o clipă. Fiecare specialist caută o informaţie ce poate fi esenţială pentru rezolvarea unui caz. Acelaşi dinamism şi aceleaşi probleme de rezolvat ce dau sarea şi piperul serialelor poliţiste gen CSI (Crime Scene Investigation). Iar specialiştii spun că se simt ca în filme.

Subinspectorul Gheorghe Valentin a lucrat ani la rând la Cercetare la Faţa Locului, dar munca de laborator i se pare extraordinară. „Fiecare caz este diferit, iar noi tratăm la fel toate cazurile, indiferent dacă e vorba de furt sau de omor", spune şi Maria Maxim, care lucrează în domeniul dactiloscopiei de 18 ani.

Tehnicianul criminalist Victor Constantinescu afirmă că nu vede nicio diferenţă între ceea ce se întâmplă în CSI şi activitatea celor de la Identificări Judiciare. „Criminalistica e aceeaşi peste tot. Numai că noi suntem pe un alt continent. Poate că tehnica nu e aceeaşi, dar stăm bine", spune el.

„Dactiloscopia este o ştiinţă în care nu ai cum să dai greş. E exactă ca matematica", spune cel mai nou membru al echipei, subinspectorul Mugurel Dogaru. A terminat anul trecut Academia de Poliţie şi şi-a făcut lucrarea de licenţă despre amprente, deşi nu visa să ajungă la Institutul de Criminalistică. A fost o întâmplare, dar acum se simte ca în filmele poliţiste.