Preşedintele Obama trăieşte pe Elysium

Premiul Nobel pentru Pace l-a lăsat fără vlagă politică pe Barack Obama FOTO Reuters

Ca unul care mă aşteptam la un discurs convingător, al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, rod şi al trudei echipei sale de consilieri, recunosc că alocuţiunea lui Barack Obama nu mi-a produs decât un surâs. Asta pentru că limbajul corpului liderului de la Casa Albă îmi amintea de preşedintele staţiei spaţiale Elysium, din filmul american cu acelaşi nume, lansat pe 9 august.

 Pe ecran, actorul de culoare Faran Tahir interpretează rolul unui şef de stat dornic de a fi energic, dar debarcat, ulterior, de propria credulitate.

Filmul menţionat se desfăşoară pe un pământ devastat de sărăcie, mizerie, boli, ordine impusă de roboţi, întâmplător cu o gestică tipică forţelor de ordine americane, într-un cadru când urban, când deşertic, amintind de teatrul de operaţiuni militare din Irak.

Unde am fost. De aici şi uluirea mea faţă de reconstituirea multor realităţi existente acolo, pe timpul şi după campania coaliţiei celor ce au înlocuit un dictator, cu o sumă de lideri la fel de orgolioşi, ostili unii altora, apărându-şi şi azi feudele teritoriale, prin forţa armelor.

Concomitent, multe scene din noua producţie cinematografică au loc pe Elysium, care, în multe privinţe aminteşte de prosperitatea şi ordinea din Statele Unite ale Americii.

Ce aduce în discuţie filmul regizat de Neill Blomkamp?

Preşedintele Patel, de pe Elysium, interpretat de Faran Tahir.

_________________________________________________

Adversităţi generate de diferenţele vizibile între avantajaţii unei societăţi, care beneficiază de tehnologia de ultimă oră şi opresaţii dornici de evadare, din arealul devenit un lagăr al nimicniciei umane.

În anul 2154, când se derulează acţiunea filmului, cei bogaţi beneficiază, în fiecare casă, şi de dispozitive individuale, de vindecare a oricărei afecţiuni medicale, de refacere a oricărui organ distrus, de readucere la viaţă a celor aneantizaţi în confruntarea, inevitabilă, cu cei trăitori încă pe pământ. 

Ce a adus în atenţia opiniei publice internaţionale discursul lui Barack Obama? 

Recunoaşterea diferenţelor majore dintre o democraţie, precum cea de peste Ocean, şi o dictatură, cum este cea din Siria. 

Spre satisfacţia multor americani naivi le-a promis că vor beneficia de dispozitivul diplomatic al Casei Albe, mai nou şi al O.N.U. – ultima iluzie pe…Elysium -, pentru a evita intervenţia militară în deşertul... sirian. 

Efectul neaşteptat al acestui exerciţiu oratoric al preşedintelui Obama, intrat, evident, pe partea descendentă a evoluţiei sale prezidenţiale?

Nu puţini politicieni şi foarte mulţi simpli cetăţeni americani au afirmat:

1.Rusia şi Siria nu pot fi de încredere,

2.Putin şi Assad l-au păcălit pe Obama.

3.Scor momentan: 2-0. Pentru Moscova&Damasc versus Washington DC. 

Obama fiind primul preşedinte american care a luat un Premiu Nobel pentru Pace - chiar înainte de a face ceva semnificativ, pentru liniştea Planetei Albastre -, o adevărată piatră de moară, care l-a determinat să fie mai tot timpul concesiv, în relaţiile internaţionale.

Mai nou şi... insignifiant, în raport cu tenacitatea KGB-istului Putin şi viclenia alawitului Assad.

În filmul Elysium, Max Da Costa – interpretat de Matt Damon -, un ex- hoţ de maşini, eliberat condiţionat, devine cel ce încearcă să ajungă pe Elysium, pentru a avea acces la dispozitivul miraculos de vindecare, fiind afectat accidental de o doză letală de radiaţii.

Asta după ce imigranţi plecaţi, ca şi el, de pe tărâmul marcat de disperare, au încercat să devină beneficiari ai facilităţilor locuitorilor de pe Elysium. 

Dar navetele lor au fost distruse din ordinul unui personaj machiavelic, precum secretarul apărării, de pe Elysium, Jessica Delacourt, interpretată de Jodie Foster.

În Statele Unite, Barack Obama a dat o şansă diplomaţiei – ameţit de cântecul de sirenă al Moscovei – reafirmând, doar din orgoliul consecvenţei cu sine însuşi, menţinerea alternativei manu militari.

Ceea ce probabil că a generat... surâsuri, cu subînţeles, la aviatorii şi marinarii militari americani dislocaţi în apele internaţionale ale Mării Meditarane, în largul coastelor Siriei, cea văduvită de peste 100.000 de locuitori morţi şi peste 2.000.000 de cetăţeni refugiaţi în statele vecine.

De bine ce o duceau sub preşedintele Assad!

În filmul Elysium, datorită spiritului de sacrificiu al lui Max Da Costa, o copilă, Matilda, este vindecată, de dispozitivul miraculos, de leucemie.

Numai naivii din SUA pot crede că recursul la actualele negocieri americano-ruse, precum cele de joi, de la Geneva, dintre şefii diplomaţiilor de la Washington D.C. şi Moscova, ulterior la diligenţele teoretic revitalizate ale Consiliului de Securitate, pot vindeca Siria, de cancerul dictaturii vinovată de crime de război.

Sacrificiul personajului principal, din producţia cinematografică Elysium, asigură tuturor pământenilor accesul la dispozitivul miraculous de vindecare, anterior îngrădit de faptul că nu erau cetăţeni ai staţiei spaţiale marcată de bogăţie, confort, tehnologie ultramodernă şi capacitatea de a vindeca orice boală.

În lumea reală, chiar dacă azi se comemorează victimele atacurilor teroriste, de la 11 septembrie 2001 - circa 3000, despre care Obama nu a spus un singur cuvânt -, după care a urmat campania anti-teroristă a aliaţilor SUA, cele peste 1400 de victime ale atacului criminal cu gaze sunt uitate cu rapiditate, de cei interesaţi să le îngroape memoria cu înţelegeri la care iniţiatorii crimelor de război şi apărătorii lor răsăriteni sunt parte juridică! 

Acum, America pare a accepta o ieşire, deloc onorabilă, din clamatul angajament iniţial din Siria.

Mâine poate face la fel şi în Europa.

Doar preşedintele Obama trăieşte pe Elysium.

Elizeu fiind locul unde, conform credinţei vechilor greci, se duc, după moarte, sufletele oamenilor virtuoşi...