Gustul amar al unei campanii groteşti

Când am crezut că retorica electorală americană a atins cel mai de jos nivel posibil, realitatea a demonstrat că întotdeauna este loc de „mai bine”. Iar când vine vorba despre Donald Trump, josnicia este „valoarea” de referinţă. Procesul electoral american, cândva parte a unei lecţii veritabile de democraţie, a ajuns, acum, un show de prost gust, foarte periculos.

Am asistat la cel mai dezamăgitor moment al campaniei electorale 2016. Un huligan fără moralitate a transformat ceea ce ar fi trebuit să fie o discuţie articulată, la obiect, despre viitorul naţiunii, într-un atac furibund la adresa oponentei sale, presărat cu ameninţări directe, minciuni şi cuvinte fără perdea. Din nou, Hillary Clinton a fost singurul adult de pe scenă, care a încercat să vorbească concret despre propunerile electorale şi planurile pentru bunăstarea Americii.

Nu susţin că Hillary Clinton este cel mai credibil candidat din istoria alegerilor americane. În comparaţie cu dezastrul pe nume Trump, însă, este singura soluţie pentru „salvarea” Statelor Unite, aşa cum le-am ştiut cândva.

Întrebarea de ce s-a ajuns la actuala situaţie şi cum de un individ care scuipă venin, călcând în picioare orice reguli de bun simţ, va figura pe buletinele de vot ale alegerilor prezidenţiale, e o cu totul altă discuţie.

90 de minute greu de suportat

Cele 90 de minute ale dezbaterii au fost un spectacol trist şi dezgustător. Trump a promis să-şi încarcereze oponenta dacă va ieşi preşedinte, o adevărată paradă a ideilor „democratice” pe care le promovează. Întrebat despre planurile concrete pentru ţară, Trump s-a împiedicat în atacuri personale la adresa lui Clinton şi şi-a pus în practică obişnuita tactică de a se victimiza. Din nou, a pretins că nu e tratat corect de moderatori, deşi, şi de această dată, el a fost candidatul care a vorbit cel mai mult.

Pus în situaţia de a comenta pe marginea cuvintelor sale obscene şi sexiste din 2005, ce dovedesc un comportament înveterat de agresor sexual, Trump a afirmat cu nonşalanţă că lucrurile nu stau chiar aşa, nici de această dată moderatorul nu a înţeles prea bine situaţia. Într-o totală lipsă de coerenţă, a continuat prin a spune că regretă şi că „respectă foarte mult femeile, mai mult decât oricine”. Până la urmă, dorinţa de a agresa sexual femei nu a fost altceva decât „o discuţie de vestiar", de care „nu este mândru".

Incapabil să exprime regret pentru propriile cuvinte, să încerce sentimentul de vină sau de ruşine, să-şi asume responsabilitatea pentru faptele sale, concluzia lui Trump a fost că, la finalul zilei, nu e „la fel de rău ca ISIS”. Şi că oricum vinovată este Hillary Clinton, iată ce soţ imoral are!!!

În lumea lui Trump, conceputul de părere de rău este inexistent, a-ţi cere scuze este ceva inimaginabil. Răspunsul lui la orice formă de critică este atacul, orice lucru reprobabil la adresa lui trebuie atribuit, neapărat, şi oponenţilor.

Perspective sumbre

Este înfricoşătoare perspectiva de a avea - în fruntea unei democraţii la care am privit, de-a lungul timpului, cu respect - un preşedinte nervos, răzbunător, cu un comportament de huligan care împarte pumni în stânga şi-n dreapta, care vorbeşte cu dispreţ despre femei, la urma urmei, doar nişte obiecte de care se poate folosi după bunul plac, care urăşte toţi musulmanii, fără a diferenţia între oamenii de bună-credinţă şi extremişti, care îi cataloghează pe toţi hispanici drept violatori - deşi el însuşi a admis că agresiunea sexuală la adresa femeilor este o practică în cazul lui, care tratează persoanele de culoare ca pe cetăţeni de mâna a treia, negându-le drepturile, care ia peste picior persoanele cu dizabilităţi, un individ care „le-o plăteşte” celor care îndrăznesc să-l contrazică.

Faptul că prezintă neadevăruri drept adevăruri, din nefericire, pare să nu mai şocheze pe nimeni (afirmaţia că nu a susţinut niciodată intervenţia americană în Irak este doar una dintre acestea). Oricum, nimeni nu-l trage la răspundere pentru ceea ce spune sau face.

O competiţie neconvenţională

Marea provocare căreia Hillary Clinton trebuie să-i facă faţă este confruntarea cu un adversar incompetent, nepregătit, suficient. Trump nu are un plan pentru reformarea sistemului de taxe- cum ar putea, tocmai a admis în faţa unei ţări întregi că a evitat plata taxelor federale-, nu are un plan coerent privind imigraţia, reforma sănătăţii sau crearea de locuri de muncă. Despre politică externă nici nu poate fi vorba, este un capitol ce-i este la fel de străin precum respectul pentru semeni. Modul în care Trump şi candidatul republican la vicepreşedinţie nu s-au pus de acord în legătură cu abordarea situaţiei din Siria ar fi amuzant dacă nu ar fi tragic.

Trump s-a obişnuit să-şi îmbrace lipsa de competenţă în fraze pompoase şi declaraţii care instigă la ură. Şi, din păcate, deocamdată, nimeni nu-l trage la răspundere pentru răul pe care-l provoacă.