Ce s-a întâmplat acolo unde nu se uită România?

Rusia a organizat cele mai ample manevre militare din 1981 încoace, totul în cadrul exerciţiului „Vostok 2018“ la care au fost invitate să participe mari unităţi din China şi Mongolia, transmiţând astfel un semnal imposibil de ignorat privind capacităţile militare pe care le poate reuni cooperarea dintre Statele Membre ale Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai. Iată trupele mobilizate de Rusia şi China:

Rusia:

• 300.000 de soldaţi
• 36.000 de tancuri şi vehicule blindate
• 1000 de avioane (bombardament, vânătoare, multirol, transport, aeronave dotate pentru război electronic, avioane de recunoaştere şi supraveghere)
• 80 de nave de luptă  

China:

• 3200 de soldaţi
• peste 900 vehicule de luptă
• 6 avioane de luptă
• 24 de elicoptere de luptă  

Ceea ce este foarte interesant pare să fie intenţia de bază a exerciţiului care nu mai urmează logica clasică a unor manevre anterioare şi de o amploare cu mult mai mică, adică angajarea unor mari unităţi sau a unuia sau a mai multor corpuri de armată pe o singură direcţie de acţiune şi răspunzând ameninţării directe din partea unui inamic bine definit. De data asta, aşa cum a reieşit din prezentarea susţinută de generalul Gherasimov, Şeful Marelui Stat Major (o puteţi urmări aici integral), exerciţiul presupune o viziune strategică asupra aceea a ceea ce poate fi un teatru de operaţiuni cu linii multiple de apărare, atac sau contra-atac şi folosind absolut toate armele din dotare, inclusiv forţele nucleare (cu un accent deosebit pe contribuţia celor două flote nucleare). Pentru a vă da o idee despre amplitudinea operaţiunilor, doar într-o singură zi (13 septembrie) în zona Ţugol (în apropiere de frontiera chino-mongolo-rusă), în condiţiile simulării apărării contra unui atac terestru şi aerian, au intrat în acţiune aproape 25.000 de militari, 7000 de vehicule şi 250 de avioane şi elicoptere de luptă de toate tipurile. Cu demonstrarea eficienţei eventuale a elementului cheie al manevrelor Vostok 2018: capacitatea de proiecţie a forţei la mare sau foarte mare distanţă precum şi gradul de pregătire de luptă al militarilor aparţinând din unităţile desantate ca parte a primului val ofensiv.

Desigur, dacă vă interesează, ar fi util de detaliat tipurile de unităţi angrenate în acţiunile fiecărei zile a exerciţiului, eventual pe ore şi pe zile, pe fiecare front.

Dar, dincolo de performanţele militare, ceea ce ar trebui analizat este dimensiunea politică cu totul nouă deschisă acum, cu confirmarea unor mesaje complexe care ar putea implica o reconfigurare relativ rapidă a hărţilor de putere în Extremul Orient şi, prin extensie directă, a celor din Asia Centrală şi din toată regiunea Asia-Pacific.

O redefinire de forţe pe care, prezent în Siberia pentru a asista la manevrele Vostock 2018, Preşedintele Putin o prezenta în aceşti termeni:

„Datoria noastră faţă de ţară este a fi gata să-i apărăm suveranitatea, securitatea şi interesele naţionale şi, dacă trebuie, să ne susţinem aliaţii... Iată de ce vom continua să ne întărim forţele militare, să le oferim arme şi echipamente de cea mai nouă generaţie şi, în acelaşi timp, să dezvoltăm parteneriatele noastre internaţionale.“

Atenţie la termenii folosiţi, deoarece aici se oferă mai multe chei posibile de interpretare pentru înţelegerea proceselor de profunzime demarate deja în acest moment.

În primul rând, este vorba despre semnalul dat privind ridicarea considerabilă, la nivel geostrategic, a cooperării militare directe ruso-chineze, asta deoarece chiar dacă au mai existat până acum exerciţii militare comune între cele două ţări, este pentru prima oară când unităţi ale Armatei populare chineze sunt invitate în Rusia la un exerciţiu de asemenea dimensiuni. Iar momentul ales se suprapune peste ceea ce este o ridicare semnificativă a nivelului de tensiuni în relaţiile celor două ţări cu SUA.

Preşedintele rus Vladimir Putin participă la exerciţiul militar Vostok 2018 FOTO EPA-EFE/ALEXEY NIKOLSKY / SPUTNIK / POOL

Cooperarea militară de acum are sens doar dacă o aşezăm în cadrul activităţilor pe care le poate presupune Organizaţia de Cooperare de la Shanghai în domeniul militar, potenţial ţinut cu mare grijă, cel puţin până în acest moment, doar la nivelul unei cooperări în acţiuni îndreptate împotriva traficului de droguri, terorismului, la posibila intervenţie în cazul unor evenimente care să destabilizeze ordinea internă constituţională. De data asta, se anunţă în clar o altă perspectivă.

Deocamdată, fireşte, doar perspectivă şi nimic mai mult. Dar îndeajuns de puternică şi credibilă deoarece se face prea puţin legătura între manevrele respective şi un eveniment internaţional excepţional de interesant care a avut loc în paralel, adică Formului economic al Extremului Orient orgaizat de Rusia la Vladivostok şi la care au participat preşedintele Federaţiei Ruse şi cel al Chinei, precum şi premierul Japoniei. Moment care deja a intrat în istorie datorită propunerii făcute de Putin de a demara discuţiile, fără nici un fel de condiţii prealabile, pentru un Tratat de pace cu Japonia, fixând statutul insulelor aflate în dispută, Ofertă senzaţională în sine şi care conţine şi perspectiva articulării unui spaţiu extins al Extremului Orient în care să se atenueze şi mai mult predominanta influenţă americană. S-ar încapsula astfel, de partea unei eventuale noi formule de alianţă regională, zona de vest a Pacificului, adăugată şi securizată, deloc simbolic, părţii estice a Organizaţiei de cooperare de la Şanghai.

Posibil, probabil, chiar dacă o asemenea mişcare nu poate fi realizată extrem de rapid. Ceea ce însă se poate face rapid este extinderea ofertei militare ruse care ocupă din ce în ce mai multe pieţe şi le fidelizează, odată cu promisiunea fermă de a le fi alături în caz de nevoie. Ceea ce Putin a făcut deja, autorizând, după o perioadă de aşteptare de câţiva ani, vânzarea către aliaţi, în condiţii financiare foarte interesante, a sistemelor de apărare antiaeriană S-400 (vezi cazul Turciei, game changer în ecuaţia de securitate din Marea Neagră şi Estul Mediteranei) sau a avioanelor Suhoi-35. În acest moment fiind în curs negociere cu Qatar şi India pentru S-400, puse acum, în cadrul manevrelor Vostok 2018, să-şi arate eficacitatea alături de sistemele S-300 şi Panţir S-1. 

În România, liderii politici nu au timp să fie atenţi la ce se întâmplă într-o lume în care totul se schimbă. Lucru valabil, după cum remarca recent dl. Jean Claude Juncker, chiar şi în cazul alianţelor. Ştie extrem de bine ce spune, căci ştie ce se pregăteşte.