Norvegia, limitele unui regat

Norvegienii, aceşti copii ai mării, trăiesc ca pe o insulă în enclava scandinavă de la graniţele Europei.

Izolaţi în nordul continentului, ei au un picior în Uniunea Europeană, iar pe celălalt ancorat pe malurile Atlanticului. De două ori au fost invitaţi de către guvernele lor să intre în Comunitatea Economică Europeană. Şi tot de două ori, în 1972 şi în 1994, ei au refuzat. Atitudinea norvegienilor îşi are rădăcinile în organizarea socială. Această mică ţară, cu nici cinci milioane de locuitori, are o lungă tradiţie a democraţiei, care astăzi constituie baza unei forme de social-democraţie mult mai deschise decât în Europa de Vest sau de Sud.

Or, în acest ţinut cu un climat aspru, cu ierni lungi şi cu nopţi polare, petrolul a început, într-o bună zi, să joace un rol hotărâtor. El este la originea creşterii economice a ţării de la mijlocul secolului trecut. La începutul anilor 2000, producţia atingea 3,4 milioane de barili pe zi. Pentru a menaja rezervele, a fost redusă la 2,4 milioane de barili pe zi. 90% din această cantitate merge la export, ceea ce a făcut ca Norvegia să ajungă astfel în rândul exportatorilor însemnaţi de petrol, alături de ţări precum Arabia Saudită. Însă cultura norvegiană şi spiritul social-democrat care domneşte în regat permit ca dividendele obţinute din mana petrolieră şi gazieră să nu fie acaparate doar de câteva mari averi.

În aceste condiţii, de ce să rişti să le împarţi sau să cedezi o parte din ele instituţiilor comunitare? Aceasta a fost întrebarea pe care şi-au pus-o norvegienii când a venit vorba să adere la Uniunea Europeană, căreia i-au spus „nu" de două ori.

Iată de ce, chiar dacă are numeroase acorduri cu UE şi face parte din spaţiul economic european, Norvegia preferă să stea retrasă. Aşa cum a preferat să stea deoparte de Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol, deşi se înscrie pe aceeaşi linie ca membrii săi.

Totuşi, nu poate să nu ţină cont de fenomenul mondializării, pentru că este vizată de fluxurile migratoare. Ceea ce reprezintă o altă binefacere pentru Norvegia, care, instalată confortabil pe renta sa petrolieră, îşi vede populaţia îmbătrânind, dar nu are strângeri de inimă din acest motiv. 

Vezi pe forbes.ro dacă turiştii mai cumpără acum vacanţe în Norvegia sau Mexic?