Dependenţa americanilor de petrolul lui Chavez. Mizele economice ale conflictului SUA-Venezuela

Dependená energetică a SUA faţă de Venezuela a început să scadă abia în 2012

În ultimii săi ani, Chavez ameninţa cel puţin o dată pe lună SUA că va sista exporturile de petrol. De fiecare dată, Washingtonul lua ameninţările în serios, în contextul în care stocurile de energie ale americanilor erau la mâna venezuelenilor.

Situaţia s-a schimbat însă în 2012, când dependenţa energetică a SUA de resursele Venezuelei a scăzut dramatic. Anul trecut, importurile SUA de ţiţei şi produse petroliere din Venezuela au scăzut la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. 

Importurile SUA de ţiţei şi produse petroliere din Venezuela au intrat pe o pantă descendentă în ultimii cinci ani. Scăderea masivă a fost determinată de trei factori, se arată într-o analiză „Financial Times”. 

Volumul total al importurilor de ţiţei a scăzut în SUA datorită exploatării resurselor de gaze neconvenţionale. De asemenea, închiderea unei mari rafinării venezuelene din Insulele Virgine a dus la scăderea cantităţii de ţiţei pe care SUA o importă. În al treilea rând, Venezuela a început să importe cantităţi mari de benzină rafinată în SUA pentru a compensa un deficit local. 

În septembrie 2012 - cele mai recente date disponibile - rafinăriile americane au livrat zilnic 196.000 de barili de benzină şi alte produse către Caracas, reprezentând un maxim istoric. 

Agenţia Internaţională pentru Energie, arbitrul pieţei energetice din Vest, pune creşterea exporturilor SUA către Venezuela pe seama deficitelor înregistrate la rafinăriile Amuay şi El Palito. Prima, parte a complexului de rafinare Paraguana (care ocupă locul doi la nivel mondial, fiind depăşit doar de centrul Jamnagar din India), a fost grav afectată de o explozie în august 2012. 

50 de oameni au murit, iar alţi 150 au fost răniţi. Cu toate că liderii venezueleni au declarat în repetate rânduri că rafinăria este acum în regulă şi a revenit la capacitatea maximă de producţie, creşterea importurilor din SUA sugerează contrariul. 

Practic, schimbarea relaţiilor comerciale înseamnă că acum din fiecare 10 barili de ţiţei pe care SUA îi importă din Venezuela, doi se întorc în Venezuela sub formă de produse petroliere. În septembrie 2012, 20% din consumul intern al Venezuelei a fost asigurat de americani.