Este prima afirmaţie oficială în acest sens care ar putea să reprezinte o confirmare a datelor şi acuzaţiilor extrem de grave conţinute în documentul de 50 de pagini cerut personal de Preşedintele Obama: „Assesing Russian Activities and Intentions in Recent Elections” (realizat de analiştii de la CIA, FBI şi NSA). Schimbare radicală de atitudine după ce acelaşi Donald Trump acuza CIA de „concluzii ridicole” şi vorbeşte despre „o vânătoare de vrăjitoare

Destul de recent, China a piratat 20 de milioane de nume din administraţia americană... De ce nimeni nu vorbeşte despre asta? E vorba despre o vânătoare de vrăjitoare pe plan politic”.

Atitudine preluată şi susţinută cu tărie de Mike Pence, viitorul vicepreşedinte:

Preşedintele ales şi-a exprimat scepticismul sincer şi sănătos faţă de concluziile serviciilor de informaţii. Ţinând seama de anumite eşecuri înregistrate de serviciile de informaţii în ultimii ani, Preşedintele ales a lăsat cu claritate să se înţeleagă faptul că a adoptat o poziţie sceptică faţă de anumite dintre concluziile lor”.

În acest context, cred că este deosebit de interesant ca, în premieră pentru România, să vă oferim integral versiunea declasificată a documentului din 6 ianuarie. Atenţie la nota explicativă din preambul.

Este necesară pentru a înţelege care este diferenţa între documentul original (cu nivel foarte înalt de clasificare) şi ceea ce este oferit acum dumneavoastră spre lectură: e vorba despre acelaşi text, în principiu, dar din care, din motive evidente de securitate, lipsesc exemplele, sursele şi descoperirile făcute de analiştii agenţiilor de informaţii. Argumentul este că ar fi vorba despre date cu un grad foarte înalt de confidenţialitate a căror expunere publică ar putea genera probleme şi nu numai de ordin strict tehnic. Este extrem de posibil.

În momentul în care am primit documentul, am decis să aştept să văd care va fi poziţia şefilor agenţiilor de informaţii americane la audierea specială din Senat, organizată marţi dimineaţă la Washington. Un eveniment care trebuia să demonstreze dacă, public, şefii agenţiilor de informaţii americane îşi asumau raportul şi aveau să aducă aceleaşi acuzaţii extrem de grave ca cele formulate în textul documentului.

Patru personaje din vârful structurilor de informaţii (James Clapper, directorul Serviciilor secrete americane, John Brennan de la CIA, James Comey de la FBI şi amiralul Michael Rogers, şeful Agenţiei de Securitate Naţională) au repetat faptul că sunt convinşi şi că există foarte multe şi solide argumente în favoarea acuzaţiei că Rusia a dus o „campanie cu faţete multiple” pentru a interfera în desfăşurarea campaniei prezidenţiale americane.

Şi cred că cele spuse de ei, poziţia lor extrem de fermă şi lipsită de orice ambiguitate, a determinat schimbarea esenţială din acest moment.

Audierea din Senatul american, marţi 10 ianuarie 2017

Argumentele folosite de către cei patru şefi ai serviciilor americane de informaţii se regăsesc, dezvoltate pe larg, în textul Raportului în care se anunţă că operaţiunile de pirataj informatic nu erau decât o parte a complexului de acţiuni în care regăsim şi propaganda clasică, dezinformarea şi ştirile false”... iar tentativele de ingerenţă „nu se limitează doar la SUA. ci există încercări de a influenţa opinia publică în Europa şi în Eurasia... în scopul scăderii încrederii publicului în instituţii, dar şi a încrederii în informaţie, în servicii şi în instituţii...

Sumarul concluziilor din Raport

Eforturile ruşilor de a influenţa alegerile prezidenţiale americane reprezintă cea mai recentă expresie a dorinţei pe care Moscova o are de mai mult timp de a submina ordinea democratică liberală americană, numai că aceste activităţi au demonstrat, în raport cu operaţiuni anterioare, o escaladare semnificativă în orientare, nivel de activitate şi intenţie finală.

Considerăm că Preşedintele rus Vladimir Putin a ordonat o campanie de influenţare în 2016 având ca ţintă alegerile prezidenţiale americane. Scopurile Rusiei erau de a submina încrederea publică în procesul democratic american, de a denigra pe Hillary Clinton şi de a-i afecta şansele de a fi aleasă şi potenţiala ei preşedinţie. Mai mult, considerăm că Putin şi Guvernul Rusiei au avut o preferinţă clară pentru Preşedintele-ales Trump. Avem o foarte mare încredere în aceste estimări.

- Considerăm şi că Putin şi Guvernul rus şi-au dorit să sprijine şansele electorale ale Preşedintelui-ales Trump prin discreditarea atunci când a fost posibil a lui Hillary Cllinton şi punând-o într-o lumină contrastantă nefavorabilă în raport cu el. Toate trei agenţiile de informaţii sunt de acord asupra acestei informaţii. CIA şi FBI au o foarte mare încredere în această concluzie, iar NSA are o încredere moderată.

- Demersul Moscovei a evoluat în cursul campaniei, pe baza modului în care Rusia a înţeles şansele electorale ale celor doi principali candidaţi. Atunci când celor de la Moscova li s-a părut că Hillary Clinton părea gata să câştige competiţia, campania de influenţă rusească a început să se concentreze mai mult spre subminarea viitoarei ei preşedinţii.

- Mai multe informaţii au ieşit la lumină după ziua alegerilor şi care, atunci când sunt combinate cu comportamentul rusesc încă de la începutul lunii noiembrie 2016, face să crească încrederea pe care o avem în analizele pe care le-am făcut asupra motivaţiilor şi scopurilor ruşilor.

- Campania de influenţă a Moscovei a urmat uneia strategii ruseşti care combină actiităţi de informaţii specifice şi acoperite” - precum activitatea cibernetică - cu eforturi făcute public de agenţii ale statului, mass media publice, intermediari terţi sau oameni plătiţi să posteze pe reţelele de socializare, aşa-numiţii troli”.

(....) Rusia, asemeni predecesorului său sovietic, are o tradiţie în a duce campanii de influenţare „acoperite” centrate pe alegerile prezidenţiale americane, dispune de ofţeri de informaţii şi agenţi pentru a ataca pe acei candidaţi percepuţi ca ostili Kremlinului.

- Serviciile de informaţii ruseşti au organizat operaţiuni cibernetice împotriva unor ţinte asociate cu campania prezidenţială americană din 2016, inclusiv ţinte asociate cu ambele partide americane importante.

- Estimăm cu foarte multă acurateţă faptul că serviciul rusesc de informaţii militare (GRU) a folosit o persoană cu indicativul Guccifer 2.0 şi DCLeaks.com ca mijloc de a face publice datele... trimiţându-le ulterior către WikiLeaks.

- Spionajul rus a obţinut şi menţinut accesul către multiple comitete electorale americane la nivel naţional sau statal. DHS (Homeland Security) estimează că tipurile de sisteme ţintite sau compromise de actorii ruşi

Restul argumentelor le puteţi citi în Raport.

Putin nu ar trebui să se preteze la piraterie cibernetică... Rusia va avea un respect cu mult mai mare pentru SUA atunci când voi fi eu Preşedinte.”

Donald Trump, Preşedinte-ales al SUA, conferinţă de presă, 11 ianuarie 2016

Dar, spre deosebire de acest Raport oficial, zilele trecute a mai apărut un document care conţine afirmaţii neverificate şi neasumate, în esenţă referitoare la aventurile sexuale ale lui Trump cu prostituate la Moscova şi, în plus, dovezi care ar lega persoane din anturajul său de serviciile ruseşti. Document considerat drept exploziv, redactat, se spune, de un fost ofiţer de informaţii britanic şi despre care Trump afirmă că a fost lăsat intenţionat de către serviciile secrete americane „să se scurgă în presă”. Document sintetizate şi transmis ca notă de informare atât Preşedintelui Obama, cât şi mai multor responsabili din Congresul american. Am văzut şi acest document, dar, deocamdată - aici Trump are dreptate - fără o cercetare profesionistă a experţilor serviciilor de informaţii, rămâne la nivel de zvon. Şi spune Trump: „Cred că este o ruşine că acest tip de informaţie a ieşit în public... Toate sunt nişte ştiri false, poveşti neadevărate, asta nu s-a petrecut... Cred că este o ruşine ca agenţiile de informaţii să permită difuzarea de informaţii false, de parcă am fi în Germania nazistă”.

Asta spre deosebire de primul document, predat oficial Congresului american ca poziţie comună a serviciilor de informaţii.

Vă reamintesc însă că, cel puţin în acest stadiu, nimic nu este jucat definitiv. Atenţie la formularea folosită de Donald Trump: „Cred că a fost Rusia”. „Cred” şi nu „sunt convins”.

Este posibil ca asta să însemne, eventual, după preluarea funcţiei prezidenţiale, că urmează să apară un ordin executiv de reluare a anchetei şi de aprofundare a rezultatelor. Atunci, poate, acel „cred” se va transforma în convingere şi va fi urmat de deciziile care se impun. Sau, dimpotrivă, pot să apară elemente noi care să infirme concluziile iniţiale, mai ales că, începând cu Clapper, este previzibilă plecarea sau înlocuirea şefilor actuali ai agenţiilor de informaţii.

Dar, din foarte multe puncte de vedere, scandalul real declanşat de documentul pe care vă invit să-l citiţi a început de-abia azi. Reacţiile Kremlinului nu vor întârzia să vină... Iar politica lumii s-ar putea să se schimbe sau nu în funcţie de consecinţele acestui Raport ce va intra în istorie.