Ce nu vrea ONU să ştim: neregulile descoperite de un fost ofiţer american în timpul unei misiuni în Bosnia

În urmă cu 13 ani, înainte de a pleca într-o misiune de menţinere a păcii în Bosnia, Bolkova, în vârstă de 51 de ani, era ofiţer de poliţie în statul american Nebraska. FOTO GettyImages/ Gulliver

În 1999, Kathryn Bolkovac a luat parte la o misiune ONU din Bosnia, în timpul căreia a descoperit lucruri teribile despre care a refuzat să păstreze tăcerea. Povestea ei uluitoare, prezentată de „The Telegraph“ a devenit subiectul unui film care o are ca protagonistă pe actriţa Rachel Weisz.

În urmă cu 13 ani, înainte de a pleca într-o misiune de menţinere a păcii în Bosnia, Bolkova, în vârstă de 51 de ani, era ofiţer de poliţie în statul american Nebraska. Ea era specializată în infracţiuni privind viaţa sexuală şi era poreclită Xena, Prinţesa Războinică, având o rată de condamnare de 95%.

Dar, după zece ani de luptă împotriva infracţionalităţii şi după două mariaje eşuate, Bolkova a simţit nevoia unei schimbări. Aşa că a semnat un contract cu compania privată DynCorp, care se ocupa cu furnizarea de personal american pentru îndeplinirea misiunilor ONU din Bosnia. 

Bolkova a plecat cu ideea că va pregăti ofiţeri bosniaci şi că va restabili disciplina, însă surprizele au apărut încă de la început, scrie publicaţia britanică „The Telegraph“.

La scurt timp, ea a fost desemnată la conducerea unui proiect pilot privind violenţa împotriva femeilor.

Povestea s-a complicat când, într-o zi, pe râul Bosna a fost găsit plutind trupul unei tinere ucrainiene, iar la scurt timp după aceea, o moldoveancă rătăcea pe malurile aceleiaşi ape. Încercând să o intervieveze, Bolkova a înţeles de la tânără un singur cuvânt „Florida“, numele unui club de noapte, în parcarea căruia se găseau adesea maşini ale reprezentanţilor ONU.

Când s-a dus să investigheze, clubul era deja pustiu. Într-un seif, ea a găsit teancuri de dolari americani şi paşapoarte. În spatele unei uşi încuiate erau şapte fete înspăimântate. „Le era prea teamă să vorbească. Una a arătat spre râu şi a spus că nu vrea să ajungă acolo“, a relatat Bolkova.

Ulterior, la ea au apelat zeci de fete care aveau aceeaşi poveste. Au crezut că şi-au găsit un loc de muncă în străinătate, adesea pe post de ospătar, menajeră sau bonă, însă lucrurile stăteau diferit. Ele erau vândute, umilite, violate şi multe ajungeau în bordelurile din Bosnia.

Problema era atât de amplă, încât Kathryn nu s-a mai putut ocupa decât de traficul de carne vie.

Fetele care reuşeau să scape din bordeluri erau, uneori, găsite şi pedepsite brutal de proxenetul lor. Dar teama de traficanţii de carne vie nu a reprezentat singurul motiv pentru care ele au refuzat să depună mărturie: „nu se aşteptau ca poliţia să le ajute“, spune Bolkova.

Mai şocant este că a descoperit că numeroşi indivizi din cadrul poliţiei din Bosnia şi din cadrul ONU aveau legături cu proxeneţii. Ei erau plătiţi pentru a anunţa raziile, pentru a aduce înapoi fetele şi pentru a-i anunţa pe traficanţi unde le pot găsi atunci când ele erau salvate. În plus, ei puteau profita de serviciile tinerelor fără să plătească.

Bolkova a fost scandalizată de aceste descoperiri, dar, pe măsură ce investigaţiile ei săpau mai adânc, colegii se întorceau tot mai mult împotriva ei. Astfel au început să-i dispară dosarele, superiorii îi retrăgeau cazurile, iar oamenii o avertizau să renunţe la anchete.

În cele din urmă, ea a trimis un email la 50 de persoane cu experienţă din cadrul misiunii, cu subiectul „Nu citi dacă ai un stomac slab sau o conştiinţă încărcată“ şi în care a dezvăluit toate detaliile descoperite.

Patru zile mai târziu, ea a fost retrogradată din funcţie, iar după câteva luni cei de la DynCorp au concediat-o.

Dar ea şi-a păstrat copii după fiecare dosar şi i-a dat în judecată pentru concediere ilegală şi a câştigat în instanţă. Rezultatul însă a fost dezamăgitor pentru ea: câţiva bărbaţi au fost trimişi acasă, dar fără a fi pedepsiţi în vreun fel, şi niciun viitor angajator nu va şti cu ce s-au ocupat în trecut. În plus, DynCorp continuă să aibă contracte în valoare de milioane de dolari cu guvernul american pentru ţări precum Irak, Afganistan sau Haiti.

Spre deosebire de cei care au fost trimişi acasă fără mare zarvă, cariera Kathrynei a fost distrusă de această concediere, iar de atunci nu şi-a mai putut găsi de lucru în domeniu. Deşi misiunea ONU din Bosnia s-a terminat în 2003, abuzurile nu au luat sfârşit, spune ea. În ultimii ani au avut loc mai multe scandaluri privind acuzaţiile de abuzuri sexuale săvârşite de personalul ONU. Aceştia însă se bucură de imunitate diplomatică, ceea ce înseamnă că nu pot fi urmăriţi penal în ţara în care conduc misiunea, iar odată reîntorşi acasă, guvernele nu par a fi dispuse să semnaleze comportamentul neadecvat al trupelor. 

Filmul apărut pe această temă