Ce efecte geopolitice are criza euro

Economia zonei euro a reintrat în recesiune

„Eurocriza nu este doar una bancară. Este o criză politică serioasă care ar putea schimba în mod dramatic balanţa geopolitică din Europa şi Asia”, avertizează profesorul american Walter Russell Mead, într-un articol din Wall Street Journal. Rusia şi Turcia se vor îndepărta de Vest, speculând slăbiciunea sa. Declinul fiscal al NATO se va accentua, punând sub semnul întrebării viitorul Alianţei. Instabilitatea ar putea

Pentru profesorul de la prestigiosul Bard College, criza europeană nu are numai consecinţe economice, ci şi geopolitice, condamnând UE la o formă de izolaţionism. Influenţa internaţională şi capitalul de putere soft al Europei se vor contracta, căpătând tot mult conturul unei Italii mari - “un loc fermecător, cu arhitectură frumoasă, trecut cultural glorios, mâncare delicioasă, dar fără a conta semnificativ în politica globală”. Capitalul său de atracţie normativă se va estompa cât timp modelul său de integrare nu mai este perceput ca fiind unul de succes.

Nu sunt însă excluse efectele colaterale. Dezordinea şi problemele europene pot fi percepute ca o mare oportunitate strategică de către Rusia. Moscova ar putea să redevină mult mai activă geopolitic în străinătatea sa apropiată. Ucraina, Moldova şi Belarusul şi-ar putea reorienta interesele strategice dinspre Vest către Est.

Rusiei îi va fi mult mai uşor să-şi reafirme interesele comerciale şi politice în ţările lovite de griparea motorului economic european. Reformele şi monitorizarea justiţiei în state ca Bulgaria şi România vor aluneca treptat de pe radarul unui Bruxelles consumat tot mai mult de viitorul euro.

Instabilitatea revine în Balcani

Un alt posibil efect semnalat de Walter Russell Mead este acela că eurocriza ar putea să îndepărteze şi mai mult Turcia de Europa. Pentru turci, Europa instituţionalizată de astăzi pare să fie mai puţin un model de imitat, cât un destin de evitat. Însă retragerea Europei spre interior este o ocazie pentru Turcia de a se afirma ca principală forţă economică şi politică a lumii arabe. Totodată, Turcia va avea multe de spus în ceea ce priveşte stabilitatea Balcanilor unde menţine o  influenţă decisivă asupra comunităţilor turce răspândite în Bosnia şi Kosovo.

Însă, pe fondul reemergenţei geopolitice a Rusiei şi a rupturii Turciei de Europa, situaţia din Balcani ar putea să devină mai confuză şi mai instabilă. Dacă Grecia se rupe de eurozonă, atunci, atât Grecia cât şi Ciprul vor pivota spre sfera de influenţa a Rusiei. Şi Serbia ar putea să privească tot mai mult spre Rusia devenind tot mai puţin interesată de modelul occidental.

NATO în derivă

În opinia profesorului Walter Russell Mead, recesiunea economică, disciplina fiscală, presiunea de a menţine cheltuielile asistenţiale la cote generoase vor reduce şi mai mult bugetele europene destinate apărării. Viabilitatea şi funcţionalitatea NATO vor fi puse la îndoială.  Până şi Franţa, forţată să-şi echilibreze balanţa bugetară va alege să-şi reducă cheltuielile de apărare pentru a conserva statul social.

Deja pe malul celălalt al Atlanticului prinde contur o tendinţă tot mai îngrijorătoare: popularitatea alianţei cu Europa pare să fie în cădere liberă. Un sondaj Rasmussen arăta recent că 51% dintre cei intervievaţi erau favorabili unei retrageri totale a trupelor americane din Europa. Oare cât timp vor mai putea politicienii americani să convingă opinia publică de relevanţa unei Alianţe în care europenii investesc tot mai puţin?

Este o întrebare pe care Robert Gates, fostul şef al Pentagonului, o ridica în discursul său de adio de anul trecut de la Bruxelles: „dacă actualele tendinţe se menţin, viitorii lideri ai Statelor Unite - pentru care Războiul Rece nu a fost o experienţă formativă aşa cum a fost pentru mine - s-ar putea să considere că beneficiile investiţiilor în NATO nu justifică costurile”.