Problema Italiei cu Nordul

0
Publicat:
Ultima actualizare:
 Liga Nordului ţinteşte federalismul, care, printre altele, este necesar şi reprezintă unicul mod prin care se pot rezolva unele probleme istorice ale Italiei.
Liga Nordului ţinteşte federalismul, care, printre altele, este necesar şi reprezintă unicul mod prin care se pot rezolva unele probleme istorice ale Italiei.

Cum cifrele dezvoltării, dar şi ale evaziunii fiscale diferă între nordul şi sudul ţării, curente politice italiene pe care Liga Nordului le-a adus acum chiar la guvernare cer susţinut federalizarea Italiei. Într-o discuţie cu FP România, fostul ministru de externe Gianni de Michelis a subliniat că nu mai e vorba de separatism, dar că o separare este necesară – mai ales pentru Nord.

FP România: Ce tip de federalism ar dori să pună în practică italienii din Nord? Modelul „german“ sau unul „rusesc“, să zicem?
Gianni De Michelis: Cred că inspiraţia vine din modelul „german“. Desigur, problema cea mai complicată este decizia privind, să spunem aşa, cantitatea de solidaritate de inserat în acest model. Pentru că noi, spre deosebire de Germania, avem o situaţie caracterizată de un puternic dezechilibru teritorial, economic şi social între Nord şi Sud. Şi atunci, în mod evident, problema unui transfer parţial de resurse din partea cea mai bogată a ţării către cea mai săracă, rămasă mai în urmă, cu scopul coeziunii ţării, devine decisivă. Problema ar fi uşor de rezolvat dacă ar fi vorba doar de o chestiune de diferenţe de capacitate de producţie şi de venituri. Dar există, în plus, o diferenţă între Centru-Nord şi Sud şi din punctul de vedere al „fidelităţii fiscale“ a cetăţenilor. Evaziunea fiscală este mai puternică în Sud, pe lângă faptul că este mai sărac. Drept urmare, pentru a putea echilibra aceste diferenţe, transferul de resurse ar trebui să acopere şi evaziunea fiscală, ceea ce, în mod clar, nu este acceptat de cetăţenii din Nord. Aceasta este prima dificultate majoră. Cealaltă este trecerea de la aşa-numita „cheltuială istorică“ a anumitor regiuni la „cheltuiala standard“. Adică identificarea unei serii de costuri-standard pentru diverse servicii către cetăţeni, în aşa fel încât acestea să fie egale pe tot teritoriul ţării şi să nu se bazeze pe „cheltuiala istorică“, care a presupus costuri mai ridicate pentru prestările de servicii publice în Sud faţă de cele din Centru-Nord.

Politica federalistă a padanilor, a Nordului, este împărtăşită de mulţi italieni? În cazul unui referendum privind separarea Nord-Sud, câţi italieni ar vota „da“?
În primul rând, trebuie să facem o distincţie între secesionism şi federalism. Eu cred că, în prezent, nici măcar Liga Nordului nu mai este adepta secesionismului. Cred că o eventuală poziţie secesionistă ar reprezenta o minoritate chiar şi printre cetăţenii din Centru-Nord. Aşa că Liga Nordului mai ţinteşte doar federalismul, care, printre altele, este necesar şi reprezintă unicul mod prin care se pot rezolva unele probleme istorice ale Italiei.   
Ipoteza separării presupune o stare de spirit care ar fi legată de consecinţele negative ale modului în care sunt administrate instituţiile regionale şi municipale din Sud. Dar nu se mai poate spune că Liga Nordului vrea Padania. A fost doar un slogan publicitar, electoral. În mod clar, aici e vorba de o problemă de reprezentare a intereselor sociale şi economice ale Nordului, asupra cărora Liga s-a concentrat mult.

Crede Nordul că ar fi şi ar rămâne la acelaşi nivel de prosperitate dacă s-ar separa de Sud?
Teoretic, ne-am putea gândi că separarea între Nord şi Sud ar aduce un avantaj primului, spunând că, în mod clar, Nordul ar putea deveni una dintre zonele cele mai dinamice ale Europei. Totuşi, în acelaşi timp, nu trebuie să glumim cu faptul că o divizare a Italiei ar presupune costuri foarte ridicate şi, la sfârşit, avantajul s-ar dovedi un dezavantaj.

Ce crede Nordul că s-ar întâmpla cu Sudul în cazul unei separări?

Aşa cum am spus, această separare nu va exista. Va exista doar federalismul fiscal, al deciziilor luate de fiecare Regiune în parte referitoare la multitudinea de probleme, referitoare la cetăţeni, la modul în care trebuie să funcţioneze statul.

Membru al Partidului Socialist Italian, Gianni de Michelis a fost ministru de Externe al Italiei între 1989-1992 – perioadă în care Italia a deţinut preşedinţia semestrială a UE, iar Roma a semmat Tratatul de la Maastricht. După 2001 a fost europarlamentar.



Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite