Necro-ideologii, de Moisés Naím

Necrofilia este atracţia sexuală pentru cadavre. Necrofilia ideologică înseamnă o iubire oarbă pentru nişte idei care au murit. Iubirea pentru ideologii care te ajută să te menţii la putere este şi foarte confortabilă. Necrofilii iubesc mai mult puterea decât ideile lor moarte.

Deschide televizorul şi ai să vezi imediat un politician care vinde idei deja epuizate sau credinţe a căror falsitate este neîndoielnică.  Uitaţi-vă la adepţii lui Mao, spre exemplu. „Comunismul este sistemul cel mai complet, mai progresist, mai revoluţionar şi mai raţional din istoria umanităţii. Doar sistemul ideologic şi social comunist este plin de vigoare şi vitalitate", scria Mao Zedong. Pentru mai bine de jumătate de secol, Revoluţia Culturală a fascinat milioane de oameni în întreaga lume. Rezultatele le cunoaştem.

Noii maoişti

În 1981, Partidul Comunist Chinez a dat publicităţii o radiografie asupra guvernării lui Mao. „A făcut greşeli de o magnitudine uriaşă şi de lungă durată şi departe de a face o evaluare corectă asupra multor probleme, el a confundat binele cu răul şi poporul cu duşmanul. În asta constă tragedia sa." 55 de milioane de chinezi au plătit cu viaţa greşelile lui Mao. În aceste condiţii, s-ar putea crede ca maoismul este o idee moartă. Nici pe departe. În timp ce China îl repudiază pe Mao, atingând succese de neimaginat, în alte ţări anumiti politicieni sunt tot mai îndrăgostiţi de maoism.

În Nepal, spre exemplu, Partidul Maoist este o forţă importantă. În India maoiştii sunt prezenţi în 20 din cele 28 de state indiene, controlând zone bogate în resurse minerale. Premierul Manmohan Singh îi consideră cea mai importantă ameninţare pentru securitatea internă. În Peru, o altă mişcare maoistă - Shining Path -, considerată dispărută şi care a produs zeci de mii de victime, revine în forţă.  

Cadavre economice

Dar nu este doar maoismul. Anumiţi lideri venerează idei economice deja testate în ţările lor cu rezultate dezastruoase: înapoiere, mizerie, corupţie. În Bolivia, Ecuador, Nicaragua şi Venezuela, de exemplu, se ştie că funcţionarii publici bine pregătiţi, eficienţi şi oneşti sunt o raritate. Cu toate acestea, preşedinţii acestor state sunt îndrăgostiţi de un model centrat în teorie pe competenţa funcţionarilor publici. De fiecare dată când sunt naţionalizate companii, acestea sunt plasate în mâinile birocraţilor care nu au nici cea mai mică idee despre cum să le conducă, astfel că foarte curând sunt distruse. Iubirea pentru ideile moarte este însă mai puternică decât dovada zilnică a dezastrului pe care acestea îl produc.

Necrofilia ideologică nu este doar o pasiune stângistă. Ea abundă şi printre fundamentaliştii pieţei libere. Nici chiar cataclismul economic din prezent nu a zguduit credinţa că pieţele sunt eficiente şi tind în mod natural spre echilibru şi că, în consecinţă, intervenţionismul guvernamental este astfel inutil şi contraproductiv. Sau că băncile se pot reglementa singure şi nu necesită control suplimentar din partea statului; sau că, prin ea însăşi, piaţa va genera imboldul necesar protejării mediului. 

Dar necrofilia ideologică nu se limitează doar la economie. Gândiţi-vă la cei care neagă teoria evoluţionistă, încercând să limiteze predarea ei, sau la apărătorii „burkăi".

Moisés Naím a fost redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.