De ce joacă Turcia periculos în problema ISIS

Terorişti ISIS (Statul islamic din Irak şi Levant)  FOTO Reuters

În primul rând, vă propun să cădem de acord asupra unui aspect prea puţin conştientizat, dar cât se poate de relevant. Avem o organizaţie teroristă numită la un moment dat ISIL – Istamic State of Irak and Levant (Levant cu referire la spaţiul care ar putea fi azi tradus geografic ca Siria cea Mare). Levant în limba arabă este tradus al-Sham şi de aici următorul acronim mai des folosit: ISIS – Islamic State of Irak and al-Sham.

Mai recent guparea teroristă a pretins numele de Statul Islamic (Islamic State – IS), care în limba arabă ar fi al-Dawlat al-Islāmīyah sau uneori doar Statul (al-Dawlah). Vă propun să nu intrăm în acest joc psihologic şi de marketing suveran propus de o organizaţie teroristă şi să îi numim pur şi simplu folosind acronimul: ISIS. În felul acesta nu vom cădea în capcana întinsă prin alegerea măiastră a acestui nume pentru al lor visat califat, respectiv aceea de a le da o anumită legitimitate şi prestanţă fie şi prin rostirea numelui grupării ca fiind: Statul Islamic. Acest nume crează fie şi doar în subconştientul spectatorului falsa iluzie că această entitate ar reprezenta interesele musulmanilor de pretutindeni şi că ar avea girul acestora. Numirea grupării lor drept ISIS însă va fi din start prea puţin asociată cu o legitimitate islamică, cel mult putând purta povara amintirii divinităţii egiptene care purta numele Isis şi care era printre altele zeiţa magiei şi a ceremonialului funerar (o asociere potrivită având în vedere ultimele decapitări executate cu o atenţie la detalii specifică marketingului de nivel înalt şi cu intenţia clară de a crea o anumită stare de spirit în Occident).

În locul unui tradiţional articol care să sintetizeze în cheie jurnalistică realităţile geopolitce vă propun o altfel de abordare. Una specifică culegerii de informaţii. Vom enumera o serie de informaţii care însă obligtoriu trebuie citite împreună. La final vom face un scurt rezumat şi vom încerca să tragem o concluzie. 

1. De ce este acuzată Turcia în aceste zile:

-  nu a acceptat să joace un rol important în războiul (aerian), pe care SUA l-au declarat în aceste zile organizaţiei, poate chiar de lider al forţelor NATO din regiune. Turcia este declarativ alături de SUA şi aliaţii săi împotriva organizaţiei ISIS, dar nu va angaja soldaţi în luptă şi, cel mai important, refuză să pună la dispoziţia avioanelor NATO (adică SUA), bazele şi aeroporturile de pe teritoriul său.

- este o zonă de tranzit pentru luptătorii care se alătură ISIS, mulţi dintre ei fiind inclusiv cetăţeni europeni care împărtăşesc viziuni fundamentalist islamice.

- a permis rebelilor şi inclusiv organizaţiilor acum teroriste care luptă contra regimului Assad să se refugieze pe teritoriul său în contextul luptelor cu armata guvernamentală siriană.

- companii private turce achiziţionează petrol brut de la organizaţia ISIS finanţând în acest fel terorismul (oficiali turci argumentează că aceasta este o acţiune de contrabandă la graniţa cu Siria şi Irak  imposibil de stăvilit în acest moment datorită instabilităţii zonei şi lungimii acestor graniţe).

- acum două săptămâni a refuzat să semneze un document emis de administraţia SUA prin care erau condamnate acţiunile ISIS şi se deschideau diplomatic uşile unui posibil război făţiş faţă de această organizaţie teroristă, document girat la momentul respectiv de statele Orientului Mijlociu.

2. Realităţi geopolitice:

- Turcia este cel mai puternic stat musulman din zonă

- ISIS are acum ostatici 49 de cetăţeni şi diplomaţi turci capturaţi la consulatul turc din Mosul, Irak.

- Turcia are peste 750 de mile de graniţă cu Siria şi Irak.

- Aliaţii Occidentali au tolerat tacit organizaţii care azi sunt socotite teroriste doar pentru că luptau contra regimului devenit al-Assad, regim devenit brusc dictatorial şi criminal în 2011 după reprimarea violentă a unor demonstraţii de protest.

- Regimurile: sirian al-Assad şi irakian al-Maliki au, prin acţiunile lor violente militar şi politic din ultimii ani, responsabilitate în radicalizarea şi dezvoltarea grupărilor sunite socotite acum teroriste.

- Rusia a folosit de 3 ori dreptul de veto în Consiliul de Securitate pentru a proteja regimul sirian al-Assad.

- Premierul irakian al-Maliki a avut suportul Statelor Unite ale Americii.

- în ultimele trei decenii de lupte civile cu organizaţia teroristă PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), Turcia a pretins că a pierdut peste 40.000 de civili şi soldaţi.

- Kurzii irakieni şi poporul kurd în general au parte în ultima perioadă de o atitudine favorabilă din partea mass-media occidentală şi din partea cancelariilor euroatlantice.

- În urma armistiţiului dintre autorităţile turce şi organizaţia PKK din 2013, aceasta a primit acceptul să se retragă cu tot cu arme în nordul Irakului.

- Kurzii irakieni sunt în aceste zile singurele forţe organizate care au reuşit să ţină piept în această perioadă asalturilor ISIS.

- În nordul Irak-ului există acum de facto un stat kurd independent.

- În Scoţia urmează în aceste zile un referendum care este privit cu interes de mioritatea kurdă din Turcia care reprezintă aproximativ 20% din totalul populaţiei.

- Atacatori mascaţi încă necunoscuţi au tras săptămâna trecută gloanţe şi rachete către o delegaţie guvernamentală turcă venită să inspecteze oraşul Yalaza unde existau deja zvonuri că PKK plănuia să deschidă ilegal o şcoală paralelă cu predare în limba kurdă.

- Într-o recentă conferinţă de presă preşedintele Kürdi-Der (Asociaţia Limbii Kurde), Sabahattin Gültekin, chema familiile kurde din Turcia la un boicot al şcolilor aflate sub jurisdicţia guvernamentală şi cu predare în limba turcă. Acesta a recunoscut statutul ilegitim al noilor instituţii de învăţământ privat propuse: „mi-aş dori să existe legi care să sprijine aceste şcoli”. Legea la care se referă însă acesta este Constituţia turcă (art. 42).

- Pe data de 11 septembrie 2014 au fost deschise (ilegal), în Turcia trei şcoli private cu predare în limba kurdă în proviciile Diyarbakır, Şırnak şi Hakkari.

- În 2012 comunitatea armeană din Turcia a solicitat aprobare pentru deschiderea unor grădiniţe cu predare în propria limbă, solicitare refuzată.

- Iranul şiit din postura lui de rival tradiţional al Turciei a trimis soldaţi care luptă în Irak şi posibil şi în Siria împotriva ISIS, în apropiere de graniţele Turciei.

- Turcia este un stat secular, dar de religie musulmană sunită, iar organizaţia teroristă ISIS  împărtăşeşte (la un nivel extremist), aceleaşi convingeri idelogice sunite.

- Secretarul de stat american John Kerry cât şi Secretarul Apărării Chuck Hagel au făcut repetate vizite la Ankara în încercarea de îl convinge pe noul preşedinte ales Recep Tayyip Erdogan de necesitatea strângerii rîndurilor aliaţilor NATO. Impresia generală a fost că aceste vizite nu şi-au atins scopul.

Concluzie

Citind informaţiile de ai sus putem înţelege cu uşurinţă impasul geopolitic în care se găseşte Turcia în acest moment, în timp ce nu se poate abţine să nu privească cu mare atenţie către referendumul din Scoţia. O adevărată isterie segregaţionistă  pare să cuprindă de altfel în aceste zile întreg continentul european în state cu mult mai puţine argumente comparativ cu minoritatea care acuză acum „un secol de politică de asimilare” forţată a poporului kurd.

Ceea ce administraţia turcă pretinde în aceste zile că nu poate stopa, adică contrabanda cu petrol ce finanţează terorismul ISIS, crează însă o reală problemă de percepţie faţă de Turcia. Pe bună dreptate toată lumea se întreabă dacă autorităţile turce nu dau cumva dovadă de exces de neimplicare în aceaste operaţiuni deloc minore ca anvergură atât din punct de vedere al cantităţilor de petrol cât şi al sumelor vehiculate (aproximativ 2 milioane USD zilnic).

Ca o concluzie a acestui articol îl vom cita pe Sinan Ulgen, preşedinte al Centrului pentru Studii Economice şi Politică Externă din Istanbul, care recunoştea că Turcia nu a fost deloc precoce în a recunoaşte pericolul ISIS, guvernul suferind în toată această perioadă de o adevărată „orbire strategică”.

Dincă Marius, autorul acestui articol, este dctorand în Relaţii Internaţionale SNSPA. În prezent acesta se află detaşat la Departamentul de Relaţii Internaţionale al Universităţii Sakarya din Turcia.