Principalele puncte ale acordului de divorţ dintre UE şi Marea Britanie. Care vor fi drepturile cetăţenilor

FOTO 123 RF

Marea Britanie şi Uniunea Europeană au ajuns la un acord de principiu asupra condiţiilor divorţului lor, ceea ce le permite să înceapă faza a doua a negocierilor, axată pe stabilirea perioadei de tranziţie de după Brexit, prevăzut în martie 2019, şi pe cadrul viitoarei relaţii comerciale.

În acest context, Reuters prezintă principalele puncte ale acordului de principiu stabilit de Londra şi Bruxelles, un document ce reglementează principalele trei dosare.

Drepturile cetăţenilor expatriaţi

Acordul stipulează că cetăţenii UE instalaţi în Marea Britanie şi cetăţenii britanici instalaţi într-un stat membru UE îşi vor păstra drepturile actuale.

Cei care deţin un permis de şedere permanentă vor obţine gratuit un nou act de acest tip. Vor putea lipsi din statul gazdă chiar şi cinci ani fără a-şi pierde drepturile. De asemenea, acordul prevede echitate în privinţa securităţii sociale, sănătăţii, locului de muncă şi educaţiei.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) este ultima instanţă de adresare pentru cetăţenii europeni care locuiesc în Regatul Unit. Prin urmare, tribunalele Regatului Unit vor trebui „să ţină cont“ de jurisprudenţa CJUE.

Timp de opt ani după Brexit, judecătorii britanici vor putea solicita CJUE să se pronunţe dacă au îndoieli. După cei opt ani, justiţia britanică va fi total suverană şi independentă de CJUE.

Frontiera dintre Irlanda şi Irlanda de Nord

Nu va exista o „frontieră dură“ între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, în scopul de a evita controalele în cadrul viitoarei relaţii economice.

Dacă aceatsa nu este posibil, Marea Britanie va propune „soluţii specifice“ pentru a răspunde la această situaţie „unică“. Dacă acest lucru nu va fi posibil, Marea Britanie va propune soluţii specifice pentru a trata circumstanţe unice“.

În absenţa unor asemenea soluţii, Londra va „menţine o conformitate deplină cu acele reguli ale pieţei interne şi ale uniunii vamale care, acum sau în viitor, sprijină cooperarea Nord-Sud, economia în întreaga insulă (Irlanda) şi protecţia Acordului din Vinerea Mare din 1998“.

Cele două părţi admit că acordul din 1998 recunoaşte dreptul dobândit prin naştere al tuturor oamenilor din Irlanda de Nord de a fi irlandezi, britanici sau ambele.

Acordul garantează că nu va exista „o nouă barieră normativă“ pentru firmele nord-irlandeze, care vor avea „acces neîngrădit“ în restul Marii Britanii.

Problema datoriei britanice faţă de UE

Cele două părţi au convenit asupra unei metodologii de calcul pentru obligaţiile financiare, care vor fi plătite în euro.

Calculul se va face în baza unui procentaj reieşind din bugetul 2014-2020, Marea Britanie urmând să-şi plătească contribuţia ca şi acum ar face parte încă din UE în 2019 şi 2020.

Odată cu ieşirea din UE, Marea Britanie va continua să participe la programele UE finanţate de bugetul pentru 2014-2020 până la încheierea lor.

Apoi Marea Britanie va rămâne responsabilă pentru partea sa din obligaţiile neprevăzute asumate la nivelul UE, precum cele de asistenţă sau operaţiuni financiare gestionate de Banca Europeană de Investiţii. Totodată, conform acordului, capitalul plătit integral al Marii Britanii în cadrul Bîncii Centrale Europene (BCE) va fi rambursat Băncii Angliei după data retragerii.