Istoria zbuciumată a Donbasului, aflat din nou sub asaltul ruşilor: „Există toate şansele ca Putin să acţioneze acum pentru a rupe Ucraina în două”

FOTO ARHIVĂ

Donbas, o regiune întinsă şi asediată, care acoperă o mare parte din estul Ucrainei, a fost prima linie a conflictului dintre Ucraina şi Rusia, iar acum a ajuns din nou epicentrul luptelor.

O victorie rusă în regiunea Donbas ar provoca stupoare în Occident, dar ar salva obiectivele de război ale lui Putin în timp ce o înfrângere ar transforma invazia într-un eşec istoric, scrie CNN.

După ce a fost devastată de ani de conflict, Donbas, o regiune importantă cultural şi istoric şi un miez  al industriei ucrainene, va suferi probabil şi mai mari distrugeri. Proximitatea de Rusia a dictat marea parte a existenţei sale tulburate - cei care au locuit şi studiat aici o descriu ca independentă şi curajoasă, dar şi suspicioasă faţă de forţe exterioare de decenii.

Valurile de conflict din 2014 încoace au remodelat şi au răvăşit oraşele, în timp ce pe linia de contact s-au instalat poziţii militare ucrainene şi ruse, astfel că pentru cei de aici războiul este familiar. Doar că acum este o altă invazie, într-un război intrat într-o nouă fază potenţial imprevizibilă.

O istorie zbuciumată

Coşurile de fum, fabricile şi câmpurile de cărbune au împânzit peisajul Donbasului de când au fost întemeiate cele două oraşe mari ale sale - Doneţk, de către un maestru fierar galez (1869) şi Luhansk, la începutul secolului XIX, de către un industriaş scoţian. Numele Donbas este un derivat al denumirii Bazinului Cărbunelui Doneţ şi, în cea mai mare parte a secolului al XX-lea, a jucat un rol uriaş ca inima industrială a Uniunii Sovietice, spre care a pompat cantităţ uriaşe de cărbune.

„Uniunea Sovietică a dezvoltat intens Donbasul drept centru industrial. A fost un loc care a stabilit ritmul industrializării sovietice”, a declarat pentru CNN Markian Dobjanksi, asociat la Institutul de Cercetare din Ucraina al Universităţii Harvard. 

A fost şi un loc al „producţiei industriale cu mize extrem de mari şi al represiunii”, adaugă specialistul.

„Teroarea a fost prezentă sub stăpânirea sovietică. Reprimarea a avut loc în toată Uniunea Sovietică, dar s-a întâmplat intens în Donbas”. Suspiciunile, arestările şi procesele demonstrative au fost larg răspândite.

Donbasul a rămas centrul industrial al Ucrainei dar economia sa a suferit în primii săi ani de independenţă.Creşterea producţiei de oţel şi metal, crearea unei căi ferate şi dezvoltarea industriei de transport maritim în oraşul-port Mariupol au diversificat Donbasul, dincolo de rădăcinile sale miniere.  

În cele trei decenii de la căderea Uniunii Sovietice, puterea economică a regiunii s-a micşorat, a declarat pentru CNN Rory Finnin, profesor asociat de studii ucrainene la Universitatea din Cambridge.

Scăderea nivelului de trai şi sărăcia fulgerătoare au afectat regiunea în timpul tranziţiei sale de la comunism, a spus Finnin, iar acum Donbas este adesea asemănat cu regiunile Rust Belt din Statele Unite, unde localităţi din inima, cândva înfloritoare, s-au chinuit să se adapteze. Donbasul rămâne epicentrul industrial al Ucrainei. În timp ce prosperitatea în regiune s-a zdruncinat, oamenii din Donbas au rămas „foarte independenţi”, trăind după ritmul impus de ei, spune Finnin. 

Activitatea industrială stabilă a regiunii a atras oameni din toată Europa de Est în ultimul secol şi a creat legături sociale şi economice puternice cu Rusia vecină, precum şi cu restul Ucrainei. Spre deosebire de mare parte din centrul şi vestul Ucrainei, care din punct de vedere istoric şi-a schimbat stăpânii între diferite imperii europene, Donbas a petrecut cea mai mare parte a mileniului trecut sub controlul Rusiei.

În singurul recensământ post-sovietic al ţării, din 2001, puţin peste jumătate din populaţia din Donbas era formată din etnici ucraineni şi o treime din etnici ruşi. Rusa este printre cele mai vorbite limbi în Donbas, spre deosebire de vestul Ucrainei. Dar în general Ucraina are o tradiţie de multilingvism, iar legătura dintre limbă şi identitatea naţională este slabă acolo, spun experţii.

Oraşele Donbasului se află „departe de centrele metropolitane şi  departe de marile oraşe” din centrul şi vestul Ucrainei, spune Dobjansky. „Oamenii ar putea să fugă în Donbas şi să se piardă”. Politica proeuropeană, influenţată de Occident, nu a fost adoptată în Donbas, precum în vestul Ucrainei. Acest sentiment de deconectare de la capitala Kiev şi de alte centre metropolitane a dat naştere la o vastă colecţie de mişcări locale şi a fost fundalul pe care separatiştii proruşi au încercat să preia controlul după anexarea Crimeei de către Moscova.

Dar Finnin şi alţii avertizează că „este important să nu cădem sub impresia că Donbasul este prorus sau antiucrainean”, un concept care a fost agitat fără încetare de Kremlin din 2014, dar dezminţit complet de experţi.

Într-un sondaj exclusiv CNN realizat de Savanta/ComRes, cu puţin timp înainte de începutul invaziei Rusiei, locuitorii din cea mai estică regiune a Ucrainei, care include Donbas, au respins în mare parte ideea că ucrainenii şi ruşii sunt „un singur popor” şi au fost în total dezacord că cele două state ar trebui să deveni o singură ţară.Mai puţin de unul din cinci locuitori erau de această părere, în comparaţie cu aproximativ o treime dintre ruşi, arătând lipsa dorinţei de a schimba loialitatea naţională, în ciuda legăturilor culturale de lungă durată ale regiunii cu Rusia.

„Separatismul (pro-rus) înainte de 2014 era o poziţie clar minoritară”, şi nu exista nicio mişcare organizată, explică Dobjanki. Sondajele de opinie şi votul regiunii pentru independenţă în referendumul din 1991 au afirmat dorinţa regiunii Donbas de a lăsa în urmă credinţele din era sovietică.

„Locuitorii aveau un puternic sentiment de a fi mineri sau muncitori în oţelărie sau de apartenenţă la proletariat”, cum credeau şi că fac parte din Republica ucraineană, însă ideea era că „Donbasul transcendea identităţile naţionale”.

Ce înseamnă Donbas pentru Putin

În ciuda obţinerii independenţei sale, alături de restul Ucrainei în 1991, Donbasul şi-a menţinut un loc în psihicul puterii din Rusia. Un celebru afiş de propagandă sovietic din 1921 poreclise Donbasul „inima Rusiei”, înfăţişând regiunea ca un organ pulsând, cu vase care se întind prin imperiul rus.Până atunci, regiunea era cuprinsă în conceptul de „Noua Rusie”, termen dat teritoriilor înspre vestul cărora imperiul rus avea idei expansioniste.

Oraşe precum Luhansk şi Doneţk sunt din punct de vedere istoric „locuri în care (ruşii) ar putea vedea o anumită versiune a lor”, a spus Finnin. Şi acea imagine istorică ar putea stărui în cadrul viziunii despre lume a lui Putin, sugerează experţii.

Observatorii au sugerat adesea că finalul dorit al lui Putin este reconstruirea Uniunii Sovietice, aceea în care el şi-a început ascensiunea. Anna Makanju, fost director pentru Rusia la Consiliul Naţional de Securitate al SUA, a sugerat luna trecută că Putin „crede că este precum ţarii” , dinastiile imperiale care au condus Rusia timp de secole şi „chemate potenţial de Dumnezeu pentru a controla şi a restabili gloria imperiului rus”.

Dar un asemenea proiect nu poate fi iniţiat fără eforturile de a recaptura Donbas, având în vedere rezonanţa emoţională în calitate de coloană vertebrală industrială a Imperiului.

„Simbolic este foarte important. Donbasul aproviziona întreaga Uniune cu materii brute”, explică Dobczansky.

În acest context. Putin şi-a concentrat invazia împotmolită asupra regiunii unde s-a pornit iniţial conflictul.

„Există toate şansele ca Putin să acţioneze acum pentru a rupe practic Ucraina în două; asta i-ar oferi suficient pentru a putea declara victoria în Rusia, domolind în acest criticii că a fost o invazie eşuată”, a spus Samir Puri, un cercetător la Institutul Internaţional de Studii Strategice (IISS), care a lucrat ca observator al încetării focului în Donbas (2014- 2015).

„Luarea Donbasului (ar fi) un premiu de consolare, pentru că Kievul este acum dincolo de raza militară a Rusiei, dar este un premiu de consolare bun”, a spus Puri.

Opt ani de conflict

Anexarea Crimeei de către Putin şi ocuparea unor părţi din Donbas de către rebelii susţinuţi de ruşi în 2014 au pus capăt unei perioade de prosperitate în regiune.

Războiul a izbucnit în 2014, după ce rebelii susţinuţi de ruşi au confiscat clădirile guvernamentale din oraşele din estul Ucrainei. Luptele intense au lăsat porţiuni din Lugansk şi Doneţk în mâinile separatiştilor susţinuţi de ruşi.

Zonele administrative controlate de separatişti din Donbas au devenit cunoscute sub numele de Republicile Populare Lugansk şi Doneţk. Guvernul ucrainean de la Kiev afirmă că cele două regiuni sunt, de fapt, ocupate temporar de ruşi. Republicile autodeclarate nu au fost recunoscute de niciun alt guvern, cu excepţia Rusiei şi a aliatului său apropiat Siria, iar guvernul ucrainean a refuzat cu fermitate să discute direct cu liderii oricăreia dintre ele.

Dar pe teren, a trăi în mijlocul conflictelor a devenit un mod de viaţă. „Locuitorii din estul Ucrainei trăiau într-o zonă crepusculară - se aflau în prima linie a unei uri geopolitice, şi se crease un sentiment de neputinţă”, a spus Puri, care s-a aflat de fiecare parte a liniei de contact în timp ce monitoriza încetarea focului. 

Înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, conflictul dintre ţări a lăsat clădirile din Donbas în ruine.

De la începutul conflictului, peste 14.000 de oameni au murit în conflictul din Donbas, inclusiv 3.000 de civili prinşi la mijloc. Ucraina spune că aproape 1,5 milioane de oameni au fost forţaţi să-şi părăsească casele, peste jumătate dintre strămutaţii interni înregistraţi alegând zonele din Donbas rămase sub control ucrainean şi aproximativ 160.000 stabilindu-se în regiunea  Kievului.

Între timp, Rusia a încercat în mod agresiv să inflameze sentimentul separatist în regiune, ca apoi să-l indice drept justificare pentru invadare. Din 2019, rezidenţilor li s-au oferit paşapoarte ruseşti, în timp ce mesajele de la Kremlin, atât în Rusia, cât şi în părţile separatiste ale Donbasului, au manipulat puternic ideile despre etnicii ruşi ca ţinte.

„În propagandă, Donbasul a devenit un miel de sacrificiu în naraţiunile ruseşti. Aici ruşii au cultivat un cult al victimizării, reuşind să preschimbe alimentarea unui război într-o naraţiune a victimizării în mâinile naţionaliştilor ucraineni", a subliniat expertul, adăugând că acelaşi lucru au făcut şi în plan intern.

Acest pretext l-a determinat în cele din urmă pe Putin, cu două zile înainte de a-şi lansa invazia pe scară largă a Ucrainei, să declare independenţa regiunilor Doneţk şi Lugansk. 

Un asalt reînnoit

Rămâne de văzut dacă bătălia pentru Donbas va fi ultimul capitol al războiului Rusiei sau doar următoarea sa fază. Dar concentrându-se asupra regiunii, Putin a completat cercul său de atac asupra Ucrainei.

 Într-un interviu acordat recent postului francez TFI,  ministrul rus de externe Serghei Lavrov a afirmat că aşa-zisa „eliberare” a regiunii Donbas reprezintă o „prioritate absolută” pentru Rusia.

,„Donbasul a fost prima linie timp de opt ani, aşa că poziţiile militare de ambele părţi sunt extraordinar de bine fortificate”, spune Dobjansky.

Conflictul secesionist din Donbas a fost costisitor, dar a stagnat de la amplificarea iniţială a forţelor proruse în 2014. Liniile conflictului abia s-au mutat în câţiva ani, cu tranşee de-a lungul punctului de contact, de la coasta de sud până la graniţa ucraineană-rusă la nord de Lugansk.

Dar Rusia a făcut o serie de progrese în anumite părţi ale Donbasului în săptămânile de când a s-a pornit bătălia acolo.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că situaţia din regiune devine din ce în ce mai dificilă din cauza creşterii forţei de luptă a Rusiei, în ultimele zile. „De aceea trebuie să ne sporim apărarea, să ne amplicăm rezistenţa, iar Donbasul va fi din nou ucrainean. Chiar dacă Rusia va aduce suferinţa şi ruina în Donbas, vom reconstrui fiecare oraş, fiecare comunitate. Nu există alternativă", a subliniat Zelensk într-un mesaj video săptămâna trecută.

O parte a oraşului Severodoneţk din estul Ucrainei este „deja controlată de armata rusă”, iar trupele ruse „se îndreaptă spre centrul oraşului Severodoneţk”, a declarat marţi Serhii Haidai, şeful administraţiei militare din regiunea Lugansk.

Armata ucraineană a spus că Rusia se concentrează în prezent pe controlul total asupra oraşului, care se află aproape de graniţa Doneţk-Lugansk. Zelensky a spus că 90% din locuinţele din Severodoneţk au fost avariate.

Rusia a continuat să lovească intermitent oraşele din nordul Ucrainei; în ultimele zile, au fost bombardate Hirsk şi Hrinivka din Cernihiv, respectiv Bachivsk şi Seredina-Buda din Sumî. Analiştii spun că atacurile ruseşti asupra acestor zone sunt menite să împiedice redistribuirea forţelor ucrainene pe fronturile principale din Donbas.

În timp ce Rusia face progrese lente, dar cumulative în anumite părţi din Donbas, ucrainene au avut unele contraofensive de succes. Forţele ucrainene au o cunoaştere aprofundată a localităţilor pe care le apără de aproape un deceniu. 

Zelenski a cerut mai mult ajutor militar occidental şi a avertizat în mod repetat în ultimele săptămâni asupra devastării îndurate de Donbas de când a început noua fază a războiului.

„Ofensiva actuală a ocupanţilor din Donbas poate face regiunea de nelocuit. Vor să ardă până la cenuşă Popasna, Bahmut, Lîman, Lîsîceansk şi Severodoneţk. Cum au făcut cu Volnovakha, cu Mariupol”, a spus Zelenski.