Fuga unui fotbalist din România comunistă

Fuga unui fotbalist din România comunistă

După 20 de ani, ex-dinamovistul Marcel Sabou povesteşte despre plecarea sa. Fostul fotbalist de la Dinamo, Marcel la Dinamo, Marcel Sabou, stabilit în Gijon, Spania, povesteşte cum au reuşit el şi colegul său Viscreanu să scape de regimul lui Ceauşescu.

În august 1989, Marcel Sabou, pe atunci fotbalist la Dinamo, dărâma barierele comunismului, hotărând să rămână în Spania împreună cu Gheorghe Viscreanu, colegul său. Cei doi se aflau în turneu cu Dinamo şi, la 12 august, au fugit din hotelul în care era cazată delegaţia.

„În ziua aia aveam liber după-amiază. Am fugit din hotel cu intenţia de a merge în Republica Federală Germania (RFG), la o cunoştinţă. Am luat avionul până la Frankfurt, dar am fost întorşi din drum la graniţă şi am cerut azil politic în Spania“, îşi aminteşte Marcel.

Echipa Dinamo era însoţită în deplasările în străinătate de un delegat al Ministerului de Interne. Acesta aduna paşapoartele tuturor membrilor delagaţiei şi le ţinea asupra sa. „Ieşisem cu toţii la plimbare, dar eu şi Viscreanu ne-am întors la hotel, am intrat în camera lui şi ne-am luat paşapoartele. Nu ştiu cât rău i-am făcut, dar fiecare îşi vrea binele“, afirmă Sabou.

Cu paşapoartele în mână, cei doi „rebeli“ au mers la aeroport. Aveau asupra lor 1.000 de dolari. Întreaga sumă au dat-o pe biletele de avion pentru RFG. Ajunşi pe aeroportul din Frankfurt, au fost returnaţi spre Spania. S-au prezentat la secţia de poliţie din Barajas şi au cerut azil politic. „Am fost întrebaţi despre Ceauşescu şi ne-au ajutat, pentru că li s-a făcut milă de noi. Luni dimineaţă, după ce a plecat delegaţia dinamovistă, am fost la comisariat, unde ni s-au luat datele. Ni s-a recomandat să avem grijă pe unde mergem că ne caută Ambasada României”.

Soţia ştia de planul evadării

Sabou şi Viscreanu îşi făcuseră planul evadării încă de la plecarea din România. Doar ei şi soţiile lor ştiau de ei. Cu toate acestea, soţia, Liliana, spune că nu l-a crezut pe Sabou. „I-am spus că el se va întoarce acasă chiar şi dacă rămân toţi jucătorii de la Dinamo. L-a vrăjit Viscreanu“, îşi aduce aminte Liliana.

Sabou povesteşte că s-au ferit să le spună altor coechipieri despre intenţia lor. „Nu era un subiect despre care să vorbeşti cu oricine. Fiecare jucător avea relaţiile lui în minister“. Cu toate acestea, Sabou susţine că s-a înţeles bine, atât cu antrenorul Mircea Lucescu, cât şi cu jucătorii din lot. „Nea Mircea mă adusese la Dinamo. Un timp am jucat, apoi am avut şi meciuri în care nu am intrat. Avea ideile lui, probabil avea încredere mai mare în jucătorii de la Corvinul şi am înţeles asta. M-am înţeles bine, atât cu el, cât şi cu colegii“.

Are un mare loc de joacă pentru copii, în Asturias

Decizia luată la 12 august 1989 i-a schimbat complet viaţa lui Sabou. A activat ca jucător la „satelitul“ lui Real Madrid, CD Tenerife, Racing Santander, Sporting Gijon şi Chaves (Portugalia). Acum locuieşte într‑un apartament luxos împreună cu soţia şi cu cei doi copii Alejandro (15 ani) şi Mario (11 ani). Cu banii câştigaţi şi-a dezvoltat o afacere: parcul pentru copii „Indiana Bill“. Valoarea totală a investiţiei se ridică la 700.000 de euro.

Gijon este oraşul în care se simte „acasă“. „În România nu mă mai întorc. Sunt multe lucruri care trebuie să se schimbe, începând de la mentalitate“.

Antrenor, impresar  şi bucătar

Chiar dacă a cochetat un timp cu antrenoratul, acum viaţa lui Marcel Sabou se împarte între familie şi afacere. Îşi ia copiii de la şcoală şi îi duce la antrenamentele de fotbal, trece pe la parc pentru a-şi ajuta soţia şi merge să le facă de mâncare copiilor, obişnuiţi cu „bucătarul“ Marcel. El doreşte să-şi facă un teren de fotbal şi pentru a se dedica antrenoratului şi impresariatului unei echipe de copii.
 
„Întotdeauna când îl antrenam pe fiul meu cel mare veneau 2-3 prieteni. Îmi antrenez copiii, îi antrenez şi pe ei. Nu le voi lua nimic, dar voi semna un contract să-i reprezint eu“, spune românuldespre intenţiile sale de viitor.

A fost locotenent în Miliţie

Sabou povesteşte şi de perioada blaturilor pe care le făceau Steaua şi Dinamo. „Au fost multe blaturi, de unele ştiam doar 5-6 jucători. Dinamo făcea blaturi cu Flacăra Moreni şi cu Victoria Bucureşti; Steaua, cu ASA Târgu Mureş. Când câştigam, nu luam primă de meci. Sau nu ştiu... poate că alţii luau, eu nu“, susţine Sabou, care primise şi gradul de locotenent.
„Fiecare jucător de la Dinamo avea grad în Miliţie. Dacă aveai studii, îţi dădeau grad mai mare. Cât erai la Dinamo, luai bani. Erai trecut pe statul de plată cu patru ore zilnice, dar nu mergeai la muncă”.