Comisia Europeană, în plin scandal identitar înainte să înceapă să funcţioneze

Ursula von der Leyen, primită la Bruxelles de către Jean-Claude Juncker după nominalizarea ei la conducerea Comisiei Europene FOTP EPA-EFE

Scandalul este serios şi important deoarece are semnificaţii care depăşesc doar aparent ciudata denumire aleasă pentru portofoliul grecului Margaritis Schinas, funcţionar cu vechi state de serviciu, corect şi fidel purtător de cuvânt al lui Jean Claude Juncker, recompensat acum pentru devotamentul său în slujba instituţiei.

I-a fost repartizat un domeniu echivalent cu o bombă nucleară de mare putere şi care, chiar înainte de a exploda, a creat tensiuni şi temeri, atât în interiorul instituţiilor europene cât şi la nivelul unor organizaţii internaţionale, lucru deloc obişnuit în tradiţia episoadelor numirilor şi audierilor de comisari-propuşi, perioadă pentru care se păstra faţada unei ape liniştite, ruperile de oase fiind în subteran cu rezultate negociate între grupurile parlamentare ale principalelor partide politice europene. Tocmai pentru a evita ca sensibilitate contribuabilului european, care oricum plăteşte pentru acest nesfârşit circ pe roţi, să nu fie prea tare afectată, netrebuind să ştie toate ce se decid în numele său.

Sigur că au existat oarece semne de întrebare faţă de numele alese de Ursula von Von der Leyen pentru a alcătui Comisia Europeană. A apărut un post nou, cel atribuit lui Schinas: Comisar „pentru protecţia modului nostru de viaţă european“, înlocuind pe cel vechi „migraţie, securitate, afaceri interne şi cetăţenie“. În programul său politic, Ursula Van der Leyen sublinia faptul că „nevoia de a răspunde schimbărilor climatice, tehnologice şi demografice care transformă societăţile şi modul nostru de viaţă va sta în centrul acţiunii sale“. Mai adăuga şi fişă generală a postului pentru cei care, ca Schinas, urmează să fie numiţi în posturi de vicepreşedinte al CE: „ei ne vor ghida acţiunea în ce priveşte problemele globale prioritare precum un Green Deal european, o Europă adaptată la epoca numerică, o economie în serviciul persoanelor, o Europă mai puternică pe scena internaţională şi un nou elan dat democraţiei europene“.

Jawohl! Mai ales că există acum şi asumarea marelui ideal federalist:

Dar, rămâne problema în litigiu: dacă protecţia modului nostru de viaţă european se suprapune oare, şi în ce măsură, temelor centrale de care va trebui să se ocupe comisarul în cauză, adică cele ale migraţiei, securităţii interne şi cetăţeniei, tocmai pentru că ele nu se regăsesc în niciunul dintre portofoliile colegilor săi?

Revolta a început imediat în Parlamentul European, mesajul cel mai clar fiind formulat de Dacian Cioloş, seful grupului parlamentar visat şi realizat de Emmanuel Macron. „I-am spus Ursulei Van der Leyen că diversitatea şi valorile UE ar trebui să apară în mod clar în titulatura portofoliului atribuit comisarului desemnat Margaritis Schinas. “protejarea modului nostru de viaţă european“ este o titulatură totdată înşelătoare şi derutantă. Formulîrea trebuie schimbată“. La fel au reacţionat şi socialiştii şi Verzii (care vorbesc chiar despre o „insultă adusă valorilor europene“). La polul opus fiind reacţia grupului PPE în numele căruia a vorbit Manfred Weber: „Grupul PPE este mai degrabă unit asupra acestei probleme şi estimează că nu e nimic rău să se vorbească despre un mod de viaţă european. Este vorba despre modelul european de societate definit prin libertăţile fundamentale, democraţie, libertatea presei sau drepturile sociale. Nu, noi nu avem un American Way of Life, avem un model european şi trebuie să-l apărăm.“

„Schutzen, was Europa ausmacht“ (Să protejăm ceea ce înseamnă Europa) este titulatura în germană a portofoliului acesta atât de mult discutat, atunci unde este problema?

Ar fi trei la număr.

Prima, politică, priveşte, spun adversarii ideii, o preluare deloc discretă a uneia dintre temele prioritare ale retoricii extremei drepte şi mesajelor populiste din seria Viktor Orban, remodelate pentru a justifica o eventuală schimbare de profunzime a demersurilor europene de până acum în privinţa migraţiei, controlului frontierelor şi securităţii interne. Toate acestea, demult cerute pe un ton din ce în ce mai dur de o parte a opiniei publice, vor deveni oare priorităţi legislative ale viitoarei Comisii Europene? Dacă da, care vor fi pachetele legislative votate până acum şi care urmează să fie modificate sau chiar inversate, dat fiind că ele au fost gerate prin acordul şefilor de state şi guverne reuniţi în Consiliul European? Politic vorbind, se va spune clar, da sau nu, dacă „protecţia modului nostru de viaţă european“ va însemna recunoaşterea valabilităţii şi pe continentul nostru a demersului super-protecţionist al lui Trump şi, ca atare, a nevoii de a trece urgen la construirea „Fortăreţei Europa“ şi, eventual, acolo unde se va simţi nevoia, la construcţia unui Zid de separare, protecţie împotriva migraţiei din su şi est?

A doua problemă este că, cel puţin în acest moment, lipseşte o definiţie clară a „modului nostru de viaţă european“. În consecinţă, pot fi propuse orice măsuri legislative pe care cineva, chiar cu bună intenţie, ar vrea să le vadă funcţionale deoarece aşa i se va părea oportun sau dezirabil. Foarte periculos deoarece, în acest caz, criteriile sunt doar personale sau de grup şi vor stârni haos la implementare. Sau chiar ceva mai mult. Este oare vorba despre recunoaşterea meritelor (care trebuie apărate ca atare) ale unei Europe cu o doctrină economică funcţională (vezi statele nordice şi succesul de odinioară al „statului bunăstării“) şi, ca atare, vor fi penalizate economiile cu probleme din sud? Europa care trebuie protejată este cea a unui spaţiu deschis al diversităţii şi liberei circulaţii sau trebuie introduse criterii stricte şi precise care să precizeze criterii de rasă şi performanţă care pot fi considerate admisibile pentru un clasament al „trăitorilor şi muncitorilor din şi în Europa“. S-a mai încercat.

În fine, dacă ajungem în acest punct, atunci, cu siguranţă, trebuie reînviată dezbaterea asupra rădăcinilor creştine (sau iudeo-creştine) ale acestei Europe care trebuie apărată, definind clar care sunt acestea şi care ar trebui să fie, legal vorbind, mijloacele de protecţie, eventual cu propunerea unui numerus claus pentru locaşurile de cult altele decât creştine autorizate pentru fiecare ţară şi a unei liste scurte care să prevadă numărul de alte culte  decât cele creştine autorizate pentru funcţionare deoarece din acel moment, ele sunt automat şi legal „păgâne“.

Vom vedea rezultatul tratativelor din acest moment deoarece nu pe principii se va juca, ci pe înţelegeri tip cerere/ofertă între jucătorii politici de la Bruxelles. Despre asta e vorba căci, în definitiv, ce sunt principiile? Vreţi un răspuns? Gândiţi-vă că Margaritis Schinas, ani de zile a apărat cu îndârjire şi cu severitate punctul de vedere al lui Jean Claude Juncker şi al Comisiei privind necesitatea impunerii acceptării migranţilor, programul de repartiţie obligatorie per ţări, nevoia ca Europa să-şi tocmai astfel demonstreze profundul ataşament faţă de democraţie şi drepturile omului şi care ar putea ajunge acum să vină să ne spună ce bine va fi cu soluţia inversă, închizând porţile şi jucând cartea „Make Europe Great Again“.

În încheiere, în aşteptarea audierii doamnei Rovana Plumb, cea propusă de Liviu Dragnea pentru a deveni şi dânsa comisar, vă reamintesc învăţătura celebră din seria Murphy: „Ce începe bine, se sfârşeşte prost. Ce începe prost, se sfârşeşte şi mai prost“. Să vedem dacă se va mai verifica din nou.