4 tipuri de referendum care pot sfâşia Europa. Dar şi România. Asta ne dorim?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pericolul este deja definit. Este aici. Este indiscutabil. Pe plan politic, este cea mai gravă situaţie de tip pericol intern la nivel continental cu care se confruntă Europa de la finele celui de-al Doilea Război Mondial.

Ameninţând să ne arunce direct în situaţia debandadei tragice din anii 1933, în momentul în care, după dispariţia imperiilor, Europa era divizată într-o multitudine de state, fiecare cu apetit de revanşă, pe măsura ambiţiilor lor istorice şi revendicărilor teritoriale subsecvente, cu războiul ca singură perspectivă de afirmare a controlului.

Proiectul european a fost ceea ce „părinţii Europei“ au imaginat drept cea mai bună soluţie pentru evitarea repetării monstruoasei tragedii care redusese continentul nostru la un câmp de luptă pe care avuseseră loc atrocităţi inimaginabile. S-a crezut atunci, iar iluzia a durat mai mult de jumătate de secol, că răspunsul de înţelepciune avea să fie un continent unit prin interesele comune, mai întâi cele economice, cele care aveau, mai apoi, să genereze o conştiinţă comună a “cetăţeanului european”. Vis la care s-au alăturat, cu entuziasmul generat de ieşirea din lumea comunistă, toate statele din centrul şi estul Europei.

Numai că visul s-a osificat sub forma unei birocraţii bruxelleze, din ce în ce mai izolată de procesele sociale care curgeau nestigherite urmându-şi propria lor logică de sistem. Şi nu numai că s-au osificat, ci au început să genereze soluţii din ce în ce mai teoretice, complicate şi generale, încercând să le impună prin deciziile luate de şefii de state şi de guverne. Fără să fie însă atente la semnalele puternice venite din teritoriu, evidente în momentul crizei migraţiei când nici măcar cei care semnaseră la Bruxelles documentele de angajament elaborate de Comisia Europeană nu au ajut nici apetitul şi nici curajul să le aplice odată întorşi acasă. De teama unei opinii publice din ce în ce mai ostilă, cea care, normal, nu pricepe nici măcar o parte din politicile elaborate de la Bruxelles şi trimise în ţările membre pentru aplicare. Nepricepând deoarece nu sunt nici măcar explicate corect....iar asta a dus la o ostilizare treptată dar fermă, proces care a culminat acum cu BREXIT-ul.

Iar lucrurile sunt într-adevăr pe marginea prăpastiei, căci starea de spirit a unei părţi importante a populaţiei s-a schimbat dramatic, aşa cum o demonstredază datele dintr-un sondaj realizat în luna mai de Ipsos MORI . Realitatea dezvăluită era atât de cumplită încât, la momentul respectiv, oficialii pe care i-am contactat la Bruxelles, au încercat constant să minimalizeze gravitatea lucrurilor. Fiind perfect convinşi că totul avea să fie ca mai înainte. Nu a fost să fie aşa. Deci iată cum arată Europa în ochii cetăţenilor săi şi a unora care trăiesc în principalele ţări partenere ale UE.

Prima întrebare: ar trebui ca ţara dvs. să organizeze un referendum privind apartenenţa la UE?

Grafice unteanu

A doua întrebare: aţi vota în favoarea ieşirii din UE?

Grafice unteanu

Jumătate dintre cei chestionaţi au spus că se aşteaptă ca BREXIT-ul să genereze un efect de domino, iar 4 din 10 dintre cetăţenii europeni au spus că se aşteaptă ca, până în 2020, Uniunea Europeană să arate mai mică decât este acum...

Grafice unteanu
Grafice unteanu

Drept pentru care, post-BREXIT, să vedem ce a apărut în materie de oferte de organizare de referendum. Avem 3 tipuri diferite, fiecare cu propriul său potenţial de explozie şi care, separat sau în combinaţie, pot genera situaţii tensionate şi posibil conflictuale, antrenând eventual explozii de violenţă socială internă sau între diverse state.

  • Referendum pentru ieşirea din UE organizat într-un Stat Membru. Sunt deja anunţate intenţii de acest fel în Franţa, Danemarca, Olanda, Suedia, Republica Cehă.
  • Referendum asupra dobândirii independenţei organizat într-o parte componentă a unui stat suveran, în ideea aderării ulterioare la UE. Cazul Scoţiei.
  • Referendum pentru unificarea cu „ţara-mamă”: cazul Irlandei de Nord (posibil de a fi reunită cu Republica Irlanda) şi al Gibraltarului (posibil de reunit cu Spania).
  • Referendum separatist organizat într-o ţară membră UE, de tip stat unitar definit constituţional, care să ducă la naşterea unui stat independent care fie să dorească să adere la UE (ICatalonia), fie să părăsească UE (Italia de Nord).

Din acest moment, haosul care se poate instala poate fi de tip multiplex, ducând la posibila constituire a noi entităţi statale, fiecare în căutare de soluţii de supravieţuire şi, mai ales, de alianţe care să le asigure o formă de coeziune pe plan regional. Fără să existe, tehnic, conform Cartei ONU, posibilitatea ca cineva să poată nega dreptul oricărui popor la autodeterminare, drept extins la cel pe care-l au populaţiile majoritare pe un anume teritoriu de a-şi decide singure destinul. Chiar dacă, în unele cazuri, cum ar fi spre exemplu cel al României, vorbim despre state definite prin constituţie drept unitare...

Închipuiţi-vă dimensiunea coşmarului care are de acum porţile larg deschise pentru a se instala în Europa, realizând ce se poate întâmpla dacă se vor organiza în perioada următoare referendumuri pentru autonomie (cu finalitate înspre sau în afara UE) pentru ceea ce figurează pe această hartă drept “Naţiuni fără stat în Europa” . Şi, doar ca un exerciţiu de imaginaţie în continuare, imaginaţi-vă o Românie care, în urma unui referendum (invocat deja de un partid parlamentar), să decidă ieşirea ţării noastre din UE, situaţie în care este aproape logică presupunerea (despre care am auzit deja vorbe, aseară, la Bruxelles) ca o regiune ca Transilvania, spre exemplu, să poată organiza un al referendum, de data asta pro-UE, cu rezultate uşor de presupus....

Grafice unteanu

Vedem, de ieri dimineaţă, care sunt pierderile enorme pe toate bursele lumii provocate de BREXIT precum şi “gaura” de sute de miliarde provocată deja Regatului Unit în mai puţin de 24 de ore, unii analişti economici echivalând ieşirea Marii Britanii din UE cu un nou moment de tip “Lehman Brothers”, cel care a declanşat precedenta criză globală. Noi, desigur, ne bazăm pe asigurarea dată de Preşedintele Iohannis spre ştiinţa populaţiei, cum că efectele BREXIT asupra României vor fi limitate şi foarte uşor de gerat. Dar cât timp situaţia va rămâne aşa?

Să vedem ce teme de negociere îşi propune să aibă România în momentele imediat următoare, după ce azi, la Berlin, acum când citiţi aceste rânduri, au fost convocaţi miniştrii de Externe din cele 6 ţări fondatoare pentru a discuta despre proiectul franco-german asupra unei “Uniuni flexibile”, cea care, foarte probabil, va instituţionaliza realitatea unei Europe cu mai multe viteze. Şi a unui centru de putere care să fie echivalent cu acceptarea continuării unei politici euruopene de integrare foarte rapidă, urmând ca celalalte ţări să poată vieţui conform propriilor lor apetenţe şi posibilităţi pe ceea ce va fi o Uniune Europeană desigur flexibilă, dar mult mai puţin permisivă şi decisă să supravieţuiască.

Ideea aceasta a supravieţuirii pur şi simplu este acum la ordinea zilei şi se va găsi un răspuns. Sper. Pentru că, între timp, să consemnăm starea de ieri a băncilor europene în cădere uluitor de mare într-un răstimp de 12 ore: Banco Santander -,19,89%, Deutsch Bank -13,92%, Commerz Bank -12,81%. Stoxx Europe a înregistrat o scădere de 7.03%, indicele FTS UK are un -3,15%, indicele Barclays are -17,68%. Şi, prin contaminare, indicii americani au fost şi ei în scădere: DOW cu -3,39%, S&P500 cu -3,59%, NASDAQ cu -4,12% şi GlobalDow cu -5,49%.

Dacă mai durează în aceşti parametri, efectul BREXIT poate să se transforme în criză globală majoră. Timp în care, după cum vedeţi, există o singură explozie de bucurie, cea a partidelor naţionalist extremiste care-şi văd nestingherite de proiect. Într-o teribilă bătălie pentru cucerirea puterii. restul, fie ce-o fi, se va petrece ulerior, într-o Europă care este neaşteptat de aprope de a se transforma într-un câmp de luptă. Din nou.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite