De câţi paşi e nevoie pentru crearea unui stat?

SUA încearcă să reconstruiască Afganistanul şi Irakul de câţiva ani, iar Europa dă acelaşi test în Kosovo. O lume fără conflicte locale şi terorişti, fără arme de distrugere în

SUA încearcă să reconstruiască Afganistanul şi Irakul de câţiva ani, iar Europa dă acelaşi test în Kosovo.

O lume fără conflicte locale şi terorişti, fără arme de distrugere în masă în mâinile unor rebeli, o lume în care să triumfe democraţia şi piaţa liberă. Sunt priorităţile comunităţii internaţionale la început de secol XXI, care nu pot fi realizate decât în urma re-creerii unor state măcinate de lupte. Ceea ce se încearcă în Afghanistan, Irak şi Kosovo.

Ne obişnuisem cu ideea că statele de pe hartă au apărut în urma destrămării imperiilor. Joshua Keating, de la revista "Foreign Policy", remarcă faptul că acum nu mai este atât de greu să îţi construieşti propria ţară şi stabileşte patru paşi uşor de parcurs. În primul rând, trebuie să existe un teritoriu şi o populaţie, un guvern capabil să întreţină relaţii cu alte ţări şi propriile simboluri - steag, imn naţional şi monedă.

Urmează declararea independenţei, obţinerea recunoaşterii internaţionale şi intrarea în "clubul" statelor lumii.
Cel mai nou stat pe harta Europei, Kosovo, s-ar afla la cea de-a treia etapă, una dintre cele mai complicate - dobândirea legitimităţii internaţionale. Dar Kosovo trebuie să îşi creeze instituţiile necesare existenţei, care încă depinde de NATO, UE şi ONU.

Constituţia şi garanţiile privind drepturile minorităţilor lipsesc, economia este gri, iar traficul de arme şi droguri sunt un mod de viaţă. Câtă vreme nu se poate vorbi de o ţară paşnică, democratică şi prosperă, Kosovo intră în categoria statelor slabe, în frunte cu Irakul şi Afghanistanul.

Reconstrucţie sub bombe

Conflictul din Afghanistan care a durat deja mai mult decât al Doilea Război Mondial este departe de a se termina, atâta timp cât talibanii, tot mai bine organizaţi şi înarmaţi, atacă chiar unitatea NATO. Cunoscutul politolog american Francis Fukuyama afirmă în cartea sa "Construcţia statelor.

Ordinea mondială în secolul XXI" că "perspectivele de a instaura un stat modern (şi cu atât mai puţin o democraţie) par destul de şubrede". Deşi au avut loc alegeri legislative libere, partidul politic rămâne o necunoscută într-o societate dominată de lideri tribali.

La şapte ani de la război, instituţiile statului sunt incapabile să răspundă unor nevoi primare ale populaţiei cum ar fi securitatea şi ordinea publică. Situaţia nu este mai bună nici în Irak, unde lipsesc instituţiile politice şi liderii care să capete încrederea unei majorităţi a populaţiei, iar forţele de poliţie nu sunt nici acum suficient de bine instruite pentru a face faţă atacurilor insurgenţilor. În toţi cei cinci ani care au trecut de la încheierea campaniei militare americane, irakienii au trăit în mijlocul bombelor.