VIDEO O poveste nespusă: sărăcia cruntă din celebrul Gangnam, cel mai luxos district din Coreea de Sud
0
Lee Ha-soong, în vârstă de 82 de ani, ştie că locuieşte în cel mai scump district din Coreea de Sud, dar zonă sărăcăcioasă în care îşi duce traiul nu face decât să accentueze prăpastia dintre clasele sociale.
Casa ei este o baracă din lemn, împărţită în două camere. Atunci când ninge sau plouă, apa se infiltrează atât de tare în locuinţă, încât bătrâna este nevoită să se mute în altă parte.
Lee trăieşte în această zonă în care împarte toaleta cu alte sute de vecini, de 30 de ani, şi spune că a văzut preşedinţi care au venit şi au plecat de la putere, dar situaţia ei a rămas aceeaşi.
„În fiecare an de Crăciun şi la fiecare alegeri, politienii vin şi mă întreabă cum mă simt şi cum îmi pot fi de ajutor; întotdeauna pun aceleaşi întrebări. Le răspund că dacă nu-mi pot schimba cu nimic situaţia, atunci de ce mai pun aceste întrebări inutile”, a declarat Lee în cadrul unui reportaj realizat de CNN.
Soţul ei a murit în urmă cu 30 de ani, iar ea trăieşte acum din economiile pe care le are din vremea când muncea ca dădacă. Nu primeşte absolut niciun ajutor din partea Guvernului. Dincolo de baraca în care locuieşte, priveliştea pe care o vede în fiecare zi este zona exclusivistă cu zgârie-norii Gangnamului, cunoscut ca fiind Beverly Hillsul capitalei Seul.
Districtul Gangnam, în traducere „sudul râului“, se întinde pe circa 40 de kilometri pătraţi. Aproximativ 1% din populaţia Seului locuieşte acolo, iar rezidenţii sunt foarte bogaţi. Cel mai ieftin apartament din acest district se ridică la 1,2 milioanede dolari şi, nicăieri în Coreea de Sud, nu mai există un decalaj atât de mare între cei săraci şi cei bogaţi.
Gangnam este cea mai invidiată zonă din Coreea, deşi în urmă cu câţiva ani nu era decât o adunare de case părăsite înconjurate de teren arabil. Preţul apartamentelor a început să crească în timpul freneziei imobiliare de la începutul anilor 2000, când proprietarii de apartamente şi speculanţii imobiliari s-au îmbogăţit peste noapte, iar familiile bogate au devenit şi mai bogate.
Cei mai mulţi dintre rezidenţi s-au mutat în zona de pe periferia districtului la sfârşitul anilor ’80, iar acum numărul lor se ridică la aproximativ 2.000. Un lucru pe care toţi îl au în comun este că au fost uitaţi în timpul evoluţiei economice miraculoase a Coreei de Sud.
Dar nici locuinţele improvizate nu mai reprezintă un adăpost sigur. Autorităţile au pus deja plăcuţe prin care sunt anunţaţi că vor fi evacuaţi: Consiliul oraşului are în plan dezvoltarea zonei şi promite că rezidenţii vor fi mutaţi în apartamete pentru persoane cu venituri foarte mici. Unii dintre ei abia aşteaptă să plece, dar alţii nu vor ca mica lor comunitate, oricât de săraca ar fi, să fie desfiinţată.
Foarte puţini cred că un nou preşedinte, indiferent dacă orientarea lui politică va fi conservatore sau liberală, va reuşi să facă o diferenţă majoră pentru îmbunătăţirea situaţiei lor.
Lee Woon-chul este unul dintre rezidenţii micii aşezări, care s-a oferit voluntar să patruleze pe alei pentru a verifica securitatea şi siguranţa zonei. Sursa principală de încălzire a multor case este cărbunele, aşa că focul este principalul pericol pentru mulţi rezidenţi.
„În perioada alegerilor, toţi candidaţii au spus că vor încerca să elimine decalajul dintre săraci şi bogaţi, dar nu s-au ţinut niciodată de promisiuni“, spune Lee Woon-chul.
Se încarcă comentariile...
