Statutul Kosovo ameninţă, prin ricoşeu, stabilitatea Bosniei

> La 12 ani de la semnarea acordurilor de la Dayton, scena politică de la Sarajevo e în continuare agitată. Puzzle-ul bosniac riscă să se spargă. De mai bine de două săptămâni, Bosnia se

> La 12 ani de la semnarea acordurilor de la Dayton, scena politică de la Sarajevo e în continuare agitată. Puzzle-ul bosniac riscă să se spargă.

De mai bine de două săptămâni, Bosnia se confruntă cu o criză politică, probabil cea mai gravă de la încheierea războiului intercomunitar, în 1995. Tensiunea a crescut după ce premierul sârb Nikola Spirici şi-a dat demisia în semn de protest faţă de măsurile impuse de comunitatea internaţională, menite să asigure funcţionarea guvernului bosniac.

Stabilitatea fostei republici iugoslave este pusă sub semnul întrebării pe măsură ce se apropie "ultimatumul" dat în privinţa statutului provinciei vecine Kosovo.

Demisia premierului Nikola Spirici a dat startul unor discuţii dificile în legătură cu formarea unui guvern nou şi cu posibilitatea convocării de alegeri anticipate în ţara divizată. Spirici va rămâne în funcţie cât timp cele trei grupări etnice rivale din ţară - sârbii bosniaci, croaţii şi musulmanii - încearcă să găsească un candidat de compromis pentru a ocupa postul de premier.

Spirici, un sârb bosniac, a demisionat la 1 noiembrie, în semn de protest faţă de "ingerinţele'' externe din Bosnia, după o lege impusă de reprezentantul comunităţii internaţionale, Miroslav Lajcak. Schimbările impuse de Lajcak ar permite membrilor musulmani şi croaţi ai guvernului federal să adopte anumite decizii, în special proiecte de lege, fără consimţământul miniştrilor sârbi.

Lajcak a explicat că a luat această decizie pentru a evita blocajele frecvente între Republica Srpska şi Federaţia croato-bosniacă. Persoana care va fi nominalizată pentru funcţia de premier trebuie să propună un cabinet şi să fie aprobat de parlament.

Dacă nu se ajunge la niciun acord, în ţară vor fi convocate alegeri legislative, ceea ce va întârzia şi mai mult reformele cerute pentru ca Bosnia să avanseze către aderarea la Uniunea Europeană. Blocul comunitar susţine reformele implementate de Lajcak şi a cerut celor trei etnii să dovedească faptul că au depăşit conflictele din timpul războiului şi că pot lucra împreună într-un stat funcţional.

Reforma poliţiei, mărul discordiei

Demisia premierului Spirici reprezintă doar ultimul episod dintr-un lung şir de dispute care macină viaţa politică din Bosnia-Herţegovina. Toate acestea au avut ca punct de plecare reforma poliţiei. În acest moment, forţele de poliţie depind de diferitele entităţi care formează această ţară divizată. Republica Srpska, entitatea sârbă, dispune de propria poliţie, la fel ca şi Federaţia croato-bosniacă. Uniunea Europeană a decis că unificarea poliţiei este o condiţie sine qua non pentru ca Bosnia să poată continua procesul de apropiere de blocul comunitar.

Politicienii locali nu au reuşit însă să se pună de acord asupra acestei reforme, iar Bosnia nu a semnat, astfel, Acordul de Stabilizare şi Asociere (ASA) cu Bruxelles-ul la sfârşitul lunii trecute. Actuala criză se adaugă tensiunilor izbucnite după alegerile desfăşurate în Bosnia în octombrie anul trecut.

Scrutinul a adus la putere doi lideri politici cu viziuni diferite, care au provocat contradicţii printre locuitorii din Bosnia-Herţegovina. Haris Silajdzici, fost premier în perioada mandatului liderului musulman Alija Izetbegovici, le promite alegătorilor dispariţia Republicii Srpska şi o Bosnie unită. Miroslav Dodik, liderul sârb, pledează pentru extinderea influenţei entităţii sale şi ameninţă cu organizarea unui referendum în cazul în care prerogativele sale vor fi diminuate.

"Dormi în pace, EUFOR veghează!"

Preşedintele Comitetului militar al Uniunii Europene, generalul Henri Bentegeat, a dat asigurări că forţa militară europeană în Bosnia ar putea fi triplată, eventual cu cooperarea NATO, aproape instantaneu în cazul unei eventuale ameninţări la adresa stabilităţii ţării.

"Avem în prezent 2.500 de soldaţi în Bosnia, în cea mai mare parte afectaţi misiunilor de culegere a informaţiilor, observare şi de supraveghere, răspândiţi în toată ţara'', dar "în 24 de ore volumul forţei militare europene în Bosnia poate fi triplat fără probleme'', a declarat ofiţerul francez.

Contraamiralul Hans Jochen Witthauer, comandantul EUFOR, a afirmat, la rândul său, că instabilitatea nu este vizibilă doar în Bosnia, ci în toate ţările din Balcanii de Vest.

El a precizat că trupele internaţionale din zonă au fost plasate în stare de alertă şi sunt gata să intervină în cazul în care tensiunile vor degenera.

De altfel, pentru a le reaminti cetăţenilor că nu au motive de teamă, televiziunea din Bosnia difuzează zilnic un filmuleţ despre efectivele europene din zonă, sub sloganul "Dormi în pace, EUFOR veghează!".

Forţa NATO în Kosovo (KFOR) are un efectiv de 17.000 de soldaţi, în componenţa căreia sunt numeroşi europeni, în timp ce efectivele EUFOR în Bosnia au fost reduse de la 6.500 la 2.500 de soldaţi în acest an, dat fiind calmul care se instaurase în zonă.

Un diplomat al UE a confirmat existenţa unor aranjamente de sprijin mutual între cele două organizaţii, în caz de urgenţă putându-se recurge la rezervele strategice ale NATO.
EUFOR a preluat în 2004 sarcina NATO de a veghea la menţinerea păcii şi respectarea acordurilor de pace de la Dayton, semnate la terminarea războiului din Bosnia.

De la stabilizare la tranziţie

La 12 ani de la încheierea războiului, Acordul de la Dayton, semnat în baza aeriană Wright-Patterson din statul american Ohio, reprezintă singurul garant al echilibrului fragil care s-a instalat între diferitele comunităţi din Bosnia-Herţegovina.

Pus în aplicare cu sprijinul a zeci de mii de soldaţi din forţa de pace şi cu finanţări de peste cinci miliarde de dolari, acest acord a reconstruit parţial o ţară devastată psihic şi social de cele 43 de luni de război. Dar în Bosnia, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, diviziunile etnice care au provocat haos în 1995 se fac şi acum simţite.

"Cuvântul de ordine nu mai este stabilizarea, ci tranziţia", afirma, luna trecută, diplomatul britanic Patty Ashdown, fostul reprezentant al comunităţii internaţionale în Bosnia. În prezent, şomajul reprezintă o problemă pentru 40% din populaţia activă a Bosniei, iar aproximativ 18% din cei 3,8 milioane de locuitori ai ţării trăiesc sub pragul minim de sărăcie.

Un proiect eşuat al Uniunii Europene

În cercurile diplomatice internaţionale există temeri că susţinerea secesiunii provinciei Kosovo de către UE ar putea spori instabilitatea în Balcani şi l-ar putea determina pe premierul Republicii Srpska din Bosnia, Miroslav Dodik, să facă presiuni pentru crearea unui ministat independent.

"Imediat ce Kosovo va deveni independent, Dodik va începe la rândul său să invoce ideea independenţei şi ar putea convoca un referendum", a declarat pentru Associated Press un înalt diplomat european, bun cunoscător al situaţiei din Bosnia-Herţegovina.

Sârbii, care controlează jumătate din teritoriul bosniac, au semnalat că ar putea încerca să divizeze fosta republică iugoslavă în cazul în care provinciei Kosovo i se permite desprinderea de Serbia. Or, se ştie că sârbii bosniaci au fost cei care au declanşat războiul din 1992-1995, soldat cu peste 100.000 de morţi şi milioane de refugiaţi - cel mai sângeros din Europa de după al Doilea Război Mondial, menţionează AP.

În perspectiva unei posibile pierderi a Kosovo, premierul Serbiei, Vojislav Kostunica, şi simpatizanţii săi naţionalişti au lansat o campanie împotriva administratorului internaţional al Bosniei şi şi-au oferit sprijinul sârbilor bosniaci în eforturile lor de a destabiliza Bosnia, comentează agenţia citată.

Bruxelles-ul are mâinile legate

Dacă la finele anilor "90 Bosnia se plasa în fruntea ţărilor din Balcanii de Vest în eforturile lor de aderare la Uniunea Europeană, situaţia s-a schimbat radical în 2007, ca urmare a boicotului sârb împotriva guvernului central, care a împiedicat adoptarea şi aplicarea reformelor cerute de Bruxelles. Bosnia este în momentul de faţă singura fostă republică iugoslavă care nu are un acord de preaderare la UE.

Există şi voci care consideră că Uniunea este cea responsabilă de problemele Bosniei, întrucât a fost mult prea preocupată să împingă Kosovo spre un statut de "suveranitate supravegheată", în pofida opoziţiei Serbiei şi Rusiei. Un fost oficial al Departamentului de Stat al SUA care a participat la negocierea acordurilor de pace de la Dayton din 1995 a apreciat că UE a neglijat această ţară şi a dat prea multă atenţie Serbiei şi Kosovo, avertizând totodată împotriva unui "târg" prin care Serbiei i s-ar permite să "influenţeze'' viitorul Bosniei-Herţegovina, în schimbul pierderii Kosovo.

Oficiali şi analişti politici reproşează UE că are mâinile legate în tratativele sale cu Belgradul, care nu va rata ocazia să exploateze mai recenta lipsă de fermitate a Bruxelles-ului. Manifestată cu precădere în trecerea cu vederea a eşecului sârbilor de a-i preda Tribunalului ONU de la Haga pe ultimii - şi cei mai căutaţi - criminali de război din fosta Iugoslavie. "Viitorul este foarte tulbure pentru Bosnia în cazul în care naţionaliştii din Serbia obţin o influenţă prea mare asupra sa'', a avertizat James Lyon, înalt consilier la Centrul pentru crize internaţionale.