VIDEO Egipt: Revoluţia capetelor sparte

Gamal Mubarak, fiul preşedintelui egiptean, nu-i va succeda tatălui la şefia statului. Poliţiştii îmbrăcaţi în civil care au biciuit demonstranţii vor fi aspru pedepsiţi. Regimul actual de la Cairo promite multe şi pare dispus la orice concesie ca să îmbuneze opoziţia şi să potolească furia mulţimii, care a ieşit, ieri, din nou în stradă.

Compromisurile la care este dispus preşedintele Hosni Mubarak, comparat din ce în ce mai des de presa occidentală cu Nicolae Ceauşescu, au fost transmise de Omar Suleiman, nou-numitul vicepreşedinte şi fostul şef al serviciilor secrete ale dictatorului. Oficialul a anunţat că fiul şefului statului, Gamal Mubarak, nu va candida la alegerile prezidenţiale din luna septembrie. Până acum se credea că Mubarak îl pregăteşte pe fiul său pentru a-i fi succesor.

Citiţi şi:

VIDEO Violenţele în piaţa Tahrir continuă / O maşină de poliţie a intrat în manifestanţi

Poliţiştii au dat bir cu fugiţii

Referindu-se la poliţiştii în civil călare pe cămile care au bătut manifestanţii cu biciul, Suleiman a transmis că persoanele vinovate pentru violenţele de miercuri din Piaţa Tahrir vor fi trase la răspundere. Totodată, vicepreşedintele a cerut şi „eliberarea imediată a tinerilor manifestanţi care au fost arestaţi, deşi nu au comis acte penale", a precizat postul de televiziune de stat. La rândul său, premierul egiptean, Ahmed Shafic, a cerut scuze populaţiei pentru că lucrurile au scăpat de sub control.

„Scopul celor care au atacat Piaţa Tahrir era de a genera tulburări", a declarat el. Şeful guvernului a mai explicat, în cadrul unei conferinţe de presă, că „nu are suficienţi poliţişti" care să asigure securitatea ţării. „Nu am suficienţi poliţişti. Când a ajuns armata, mulţi scutieri s-au întors în satele lor, au plecat şi nu reuşim să-i mai aducem înapoi", a spus premierul.

Un alt gest pe care preşedintele Mubarak l-a făcut să convingă opoziţia să vină la masa dialogului este „sancţionarea" unor apropiaţi ai săi, care se fac vinovaţi de situaţia dificilă în care se află ţara. Mai mulţi oficiali din fostul guvern egiptean, schimbat săptămâna trecută de preşedintele Hosni Mubarak, nu au voie să părăsească Egiptul.

Conturile miniştrilor, blocate

Vizaţi de interdicţie sunt fostul ministru de Interne, Habib al-Adly, fostul ministru al Construcţiilor, Ahmed el-Maghrabi şi fostul ministru al Turismului, Zuhair Garana. Aceeaşi pedeapsă menită să îmbuneze mulţimea furioasă din cauza corupţiei, nepotismului şi sărăciei din ţară a primit şi Ahmed Ezz, un membru important al formaţiunii aflate la conducerea ţării, despre care se spune că are afaceri de miliarde de dolari în domeniul oţelului.

Parchetul egiptean a anunţat că toţi cei enumeraţi, cărora li se adaugă şi alţii, nu au voie să părăsească ţara până în momentul în care securitatea ţării nu va fi restabilită, iar autorităţile abilitate nu-şi vor încheia ancheta.

Anti-Mubarak şi anti-Israel

Vicepreşedintele Suleiman a mai declarat că a început „dialogul" cu opoziţia pentru ieşirea din impas. Potrivit liderului forţelor de opoziţie, Mohamed El Baradei, doar retragerea lui Mubarak de la putere deschide calea negocierilor cu puterea. Nici gruparea islamistă „Fraţii Musulmani" nu vrea să accepte prelungirea mandatului lui Hosni Mubarak. „Noi i-am invitat. Ei ezită", a explicat vicepremierul Suleiman.
Formaţiunea, care se face vinovată de asasinarea predecesorului lui Mubarak, începe să-şi devoaleze intenţiile. Mai mulţi lideri ai „Fraţilor" au cerut ruperea acordului de pace cu Israelul. Şi potrivit „Jerusalem Post", opinia este împărtăşită de numeroşi protestatari. „Egiptul nu s-a eliberat complet de sub ocupaţia israeliană" şi „după căderea lui Mubarak, noul guvern de la Cairo va trebui să rupă acordul încheiat cu Israelul", au declarat mai mulţi manifestanţi pentru jurnaliştii israelieni.

Legat tot de „Fraţii Musulmani" au apărut şi informaţii că Statele Unite ar purta în secret discuţii cu această grupare. Un oficial american de rang înalt, citat de AFP, a negat informaţia. „Ambasada SUA de la Cairo a fost în contact cu un număr mare de oameni, ale căror nume nu le cunosc în totalitate. Dar cu «Fraţii Musulmani», nu", a declarat acesta jurnaliştilor francezi.

Sms-uri de propagandă

În ciuda acestor semne de bunăvoinţă arătate de Mubarak, mii de manifestanţi antiguvernamentali au ieşit, ieri, pentru a zecea zi consecutiv în stradă, cerând demisia imediată a dictatorului. Mulţi dintre ei, răniţi în violenţele de miercuri, cu capete sau mâini bandajate, s-au înarmat din nou cu pietre, bâte şi cocktailuri Molotov pentru a face faţă grupurilor de susţinători ai preşedintelui.

Potrivit presei străine, aceştia din urmă au fost chemaţi miercuri la contrademonstraţii prin SMS-uri propagandistice trimise de guvernul de la Cairo prin reţeaua de telefonie mobilă a Vodafone. Compania a acuzat autorităţile egiptene că au obligat-o să facă acest lucru.

Bilanţul violenţelor

Opt oameni au murit şi aproape 900 au fost răniţi în ciocnirile care au avut loc miercuri şi joi în Piaţa Tahrir din Cairo. Nouă dintre răniţi se zbat între viaţă şi moarte, a anunţat ministrul egiptean al Sănătăţii. Numărul victimelor este însă relativ, mulţi dintre cei răniţi fiind îngrijiţi nu în spitale, ci în moschei.

Revoltă la indigo, în Yemen

Yemeniţii au cerut demisia preşedintelui Ali Abdullah Saleh Foto: Afp

Peste 20.000 de oameni au ieşit, ieri, în stradă în capitala yemenită Sanaa, ca să ceară demisia preşedintelui Ali Abdullah Saleh (de aproape 33 de ani la putere). Scenariul demonstraţiilor antiguvernamentale din cea mai săracă dintre ţările arabe este tras la indigo după cel din Egipt.

Protestatarii, cu precădere oameni tineri, s-au adunat, ieri, cu miile în centrul capitalei yemenite, Sanaa, în Piaţa Tahrir (n.r.- Eliberării) - omonimă locului de desfăşurare a revoltelor anti-Mubarak din Cairo. Ei au răspuns apelului lansat de opoziţie formată din partide de orientare socialistă şi islamistă.

După modelul egiptean, manifestaţiile antiguvernamentale, care au ca scop înlăturarea dictaturii de aproape 33 de ani a preşedintelui Saleh, au fost însoţite de o contramanifestaţie organizată de susţinătorii liderului. Sloganurile celor două tabere, „DA preşedintelui. - NU revoltei" şi „Jos dictatorul. Nu corupţiei", au răsunat până târziu în noapte în Sanaa, iar manifestaţiile s-au încheiat fără victime.

Obama îl sprijină pe Saleh

Liderul de la Casa Albă, care, în ultima vreme, a fost nevoit să poarte convorbiri telefonice cu omologii arabi, l-a sunat şi pe liderul din Yemen. Potrivit agenţiei de presă Saba, Barack Obama l-a asigurat pe preşedintele Ali Saleh de întreg sprijinul Statelor Unite şi şi-a exprimat încrederea că parteneriatul americano-yemenit împotriva terorismului va continua şi în viitor. Liderul SUA a lăudat şi măsurile luate de omologul yemenit pentru a diminua nemulţumirile populaţiei, care a mai ieşit şi luna trecută în stradă pentru a cere o schimbare de regim.
În cadrul unui discurs în faţa Parlamentului, preşedintele Ali Abdallah Saleh a anunţat că renunţă să mai candideze pentru un nou mandat, însemnând că va mai rămâne la putere până în 2013. El a asigurat public că nu este adeptul puterii ereditare.

Preşedinţia, din tată-n fiu

Declaraţia vine în replică la criticile opoziţiei care susţine, că după modelul Mubarak, Saleh ar vrea să-i predea ştafeta fiului său, Ahmed Saleh, în prezent comandant al gărzilor prezidenţiale. Liderul yemenit a amânat şi alegerile legislative prevăzute pentru 27 aprilie, a căror desfăşurare în absenţa unei reforme politice era contestată de opoziţie.

Nu este însă singurul front pe care trebuie să lupte preşedintele yemenit. Triburile din sudul ţării, care nu recunosc nici acum, după 20 de ani, unificarea cu nordul, organizează frecvent revolte. Cel de-al treilea război pe care-l are de purtat Ali Saleh este cel contra Al-Qaida, care a transformat Yemenul în fieful organizaţiei. Acesta este şi motivul pentru care Statele Unite se gândesc cu groază că pierd încă un aliat în lupta contra terorismului.

Greşelile Europei faţă de Egipt

Şefa diplomaţiei UE, Catherine Ashton Foto: Reuters

Membrii Parlamentului European au criticat ieri reacţia Uniunii Europene la evenimentele din Tunisia şi Egipt. Eurodeputaţii consideră că acţiunea UE reprezintă un exemplu clar al lacunelor politicii externe şi au cerut revizuirea urgentă a politicii de vecinătate a UE  în spaţiul sudic. O rezoluţie în privinţa Tunisiei, prin care UE a solicitat blocarea bunurilor achiziţionate în mod necuvenit de familia Ben Ali şi trimiterea unei misiuni europene de observatori a fost adoptată ieri. O rezoluţie referitoare la Egipt va fi discutată la viitorul plen al Parlamentului, din 14-17 februarie.

Vinovate de lipsa de reacţie se fac, în opinia eurodeputaţilor, instituţiile europene şi mai cu seamă nou-creatul Serviciu de Acţiuni Externe, condus de Catherine Ashton. „Uniunea Europeană a fost pur şi simplu prinsă pe picior greşit", a declarat José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, europarlamentar spaniol din partea grupului PPE. Guy Verhofstadt, în numele grupului ALDE, a făcut o paralelă cu evenimentele din 1989 din Europa şi s-a declarat dezamăgit că Europa „a eşuat în a oferi sprijin oamenilor de pe străzi".

Din punctul său de vedere, Europa a făcut două greşeli: „Nu ne-am ridicat la înălţimea acestui moment istoric şi nu am reuşit să analizăm situaţia în mod corect". Reprezentantul grupului socialist, Adrian Severin, a avertizat că, în ciuda faptului că „revoltele sociale sunt o garanţie pentru schimbare, acestea nu sunt o garanţie pentru o schimbare în bine". El a solicitat o analiză profundă a situaţiei pentru a evita ca Europa să încurajeze un nou tip de totalitarism.

Criticile au venit din partea tuturor grupurilor, europarlamentarii cerând o revizuire a politicii de vecinătate în spaţiul mediteranean.
Egiptul şi Tunisia sunt parte a Uniunii pentru Mediterana, o iniţiativă franceză de cooperare, în cadrul Politicii de Vecinătate. Situaţia din Egipt se va afla însă pe agenda Consiliului European de astăzi. Se aşteaptă ca liderii europeni să se pronunţe pentru principiile statului de drept, respectarea drepturilor fundamentale şi o democraţie pluralistă în ţările din nordul Africii. ;„Adevărul Europa"

Manifestaţii anti-Mubarak în Bucureşti

Egiptenii din România susţin manifestaţiile antiprezidenţiale Foto: Mircea Păun

Aproximativ 20 de persoane s-au strâns, ieri, pe strada Polonă, în faţa Ambasadei Egiptului din Bucureşti, pentru a scanda lozinci împotriva preşedintelui egiptean, Hosni Mubarak. Ei au vrut să arate astfel că sunt alături de compatrioţii lor care luptă pe străzile din Cairo pentru înlăturarea regimului actual.

„Vrem ca Mubarak să înţeleagă că poporul nu îl mai vrea la putere şi să plece împreună cu toţi apropiaţii lui. Suntem alături de tinerii care luptă pentru libertatea Egiptului", a spus liderul Asociaţiei Egiptenilor din România, Saleh Wahba. Celor aproximativ 20 de egipteni li s-a alăturat şi un cuplu de români. „Am venit aici să-l susţinem pe veciul nostru egiptean şi pe toţi egiptenii care îşi doresc schimbarea", a spus Ana, din Popeşti-Leordeni.

Ei au scandat împotriva guvernului actual, dar au cerut ca schimbarea să se facă fără vărsare de sânge. „Jos Mubarak, sus Egiptul" şi „Schimbare fără violenţă" au fost cele mai folosite lozinci. Manifestanţii au purtau pancarte pe care scria „Hosni Mubarak get out", „Da schimbării Constituţiei", „Nu violenţei, nu torturii" şi „Protejaţi Egiptul". Protestul a decurs paşnic şi nu au fost înregistrate incidente.

Îngrijoraţi pentru rudele din Cairo

Deşi se află la mii de kilometri de ţara natală, cei aproximativ o mie de cetăţeni egipteni din Bucureşti şi Constanţa stau cu sufletul la gură pentru cei dragi şi reuşesc cu greu să afle cum se descurcă în mijlocul revoltei. „Nu mai ştim nimic de familia noastră de o săptămână! Am auzit vocea fratelui meu, care este actor în Egipt, pe postul Al-Jazeera, dar de pe 25 ianuarie nu am reuşit să mai vorbesc cu ei, pe telefon este doar ton de ocupat!", ne-a povestit Elnagdy Saleh, un egiptean  de 43 de ani care trăieşte în Bucureşti de zeci de ani. ;Dorin Irimia, Emilia Sava

Preţul unei fotografii: bătaia sau arestarea

Prezentarea evenimentelor din Egipt se dovedeşte a fi mai periculoasă pentru reprezentanţii presei chiar decât războaiele din Irak, Afganistan sau revoltele din Sudan. Numeroşi jurnalişti şi fotoreporteri străini au fost bătuţi cu pumnii şi ciomegele de susţinătorii lui Mubarak. Zeci de reprezentanţi ai presei au fost reţinuţi, pentru scurt timp, de forţele de securitate în ceea ce SUA au numit o încercare deliberată de a intimida presa, relatează Associated Press. O echipă de filmare a Reuters a fost agresată în apropiere de Piaţa Tahrir, în timp ce realiza un reportaj despre magazinele şi băncile forţate să-şi închidă porţile din cauza violenţelor. Camera, microfonul şi trepiedul au fost distruse de agresori, dar ziariştii nu au fost răniţi.

În schimb, corespondentul cotidianului grecesc „Kathimeri" a fost spitalizat după ce a fost înjunghiat în picior. Un fotoreporter grec a fost izbit cu pumnii în faţă, iar echipamentul i-a fost zdrobit. Un reprezentant al Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor (CJP), un ONG cu sediul la New York, susţine că printre cei care au agresat ziarişti sunt şi poliţişti în haine civile, care au vandalizat sediul unui ziar din Cairo şi au hărţuit ziarişti americani şi europeni.

Postul de televiziune Al-Arabiya difuzează în permanenţă apeluri către armată pentru apărarea sediului şi a ziariştilor săi. Şi apelul nu a rămas fără răspuns. Armata egipteană a început să-i adune, ieri, pe jurnaliştii prezenţi la Cairo, inclusiv pe trimisul Realitatea TV, Cristian Zărescu. Potrivit Associated Press, este posibil ca o astfel de acţiune să aibă drept scop propria protecţie a ziariştilor, după ce în ajun mai mulţi corespondenţi străini au fost agresaţi şi intimidaţi, în general, de grupurile pro-Mubarak. Al-Arabiya a mai relatat că susţinători ai preşedintelui Hosni Mubarak întreprind raiduri în hotelurile din Cairo, alungându-i pe jurnaliştii străini.

1 Simpatizanţii regimului Mubarak nu renunţă nici ei la proteste
2 Un protestatar anti-Mubarak şi-a improvizat un scut dintr-un semn de circulaţie
3 Oamenii răniţi de pietre şi de arme, trataţi în piaţă
4 Căldările puse pe cap, o metodă bună pentru a atenua efectele tirurilor cu pietre
5 Protestatarii s-au urcat pe tancurile armatei
6 Un poliţist, deghizat în  simpatizant pro-Mubarak, demascat şi interogat de protestatari
7 Stâlpul, un loc bun pentru a promova imaginea lui Mubarak
8 Un protestatar îşi arată palmele însângerate de lovituri
9 Protestatarii dorm câteva ore, înainte de a reîncepe manifestaţia

Presa internaţională despre revolta din Egipt

Dacă presa arabă pune accentul pe mândria faţă de unitatea populară, cea iraniană vorbeşte despre conspiraţii, iar cea israeliană îşi pregăteşte cititorii de ce e mai rău.Ziarele americane vin cu analize şi informaţii „pe surse" de la Casa Albă. Mass-media chineză nu atinge subiectul decât în trecere şi punând în lumină patriotismul cetăţenilor.

„Al Masry Al Youm" (Cairo): „Gravitaţia faraonilor"

„Decăderea rapidă a regimului extrem de stabil al lui Mubarak este o surpriză chiar şi pentru cei mai pricepuţi analişti şi observatori din Egipt. Pentru toţi cei care au speculat că Egiptul nu e Tunisia, care au spus, plini de importanţă, că populaţia sa e vestită prin apatie, că cel mai mare popor al lumii arabe are o aversiune faţă de revoluţii, sau că cele peste 80 de milioane de laşi se tem de Mubarak mai mult decât de foame, ultimele zile au fost umilitoare, arătând că afirmaţiile lor nu au nicio bază".

„Al Jazeera": „A câştigat Mubarak?"

Analistul Teymoor Nabili, prezentator şi corespondent de televiziune din Qatar îl citează pe Robert Springborg, specialist în securitate naţională  şi profesor la Şcoala Avansată Navală din SUA. Acesta a tras o concluzie sumbră:  protestatarii au pierdut deja bătălia pentru democraţie. „Paradoxal, revolta populară a asigurat că un ofiţer îi va succede lui Mubarak. Astfel, nu va fi democraţie, ci acelaşi lucru ca şi până acum. Armata va intra în negocieri cu elementele pe care le alege din rândul opoziţiei. Adevărata opoziţie va fi ignorată şi apoi marginalizată", spune Springborg.

„The Guardian": „Regimul şi-a scos bătăuşii în stradă"

"Tacticile folosite împotriva protestatarilor la ultimele alegeri sunt folosite acum cu şi mai multă răutate. Regimul vrea să arunce răspunderea pe umerii islamiştilor pentru moment, pentru a speria Occidentul, când, de fapt, protestele au fost iniţiate de 11 grupuri de tineri de pe Facebook dintre care numai unul are culoare religioasă", arată  Ahdaf Soueif, o scriitoare de origine egipteană care se află în aceste zile la Cairo.

„Wall Street Journal": „Casa Albă are un plan nou"

„Administraţia Obama insistă acum pentru un transfer rapid de putere către un guvern de tranziţie care „l-ar trece pe linie moartă" pe preşedintele egiptean Hosni Mubarak. Un guvern interimar, alcătuit din partide de opoziţie şi dintr-o parte a regimului actual, ar putea oferi timpul necesar pentru rescrierea constituţiei egiptene, ar permite partidelor de opoziţie să se reorganizeze şi să se pregătească pentru alegerile din acest an", scrie publicaţia. Noul plan al Casei Albe „va crea un potenţial conflict între Washington şi preşedintele Mubarak, care e decis să rămână la putere pe parcursul tranziţiei, dar şi între Washington şi opoziţia egipteană, care insistă pentru grăbirea alegerilor". 

„New York Times": „Ruptură bruscă a relaţiilor SUA-Mubarak"

„După mai multe zile de diplomaţie publică şi privată delicată, Statele Unite s-au despărţit, pe faţă, de cel mai puternic aliat al său în lumea arabă, miercuri, când administraţia Obama a condamnat hotărât violenţa comisă de aliaţii preşedintelui Hosni Mubarak împotriva protestatarilor şi i-a cerut să grăbească plecarea sa de la putere".

„Le Monde": „Egiptul nu va urma modelul iranian"

„Zguduirea autocraţiilor arabe va da naştere, fără dubiu, unor regimuri mai puţin favorabile intereselor americane", scrie analistul francez Alain Frachon. Dar modelul iranian nu e neapărat cel mai probabil. Acesta e înrădăcinat într-un spirit revoluţionar şiit, care nu există în lumea arabă. E mult mai probabil ca clasa mijlocie egipteană să se uite cu mai mult interes către Ankara, decât către Teheran. Între modelul persan şi cel otoman, al doilea va arăta drumul.

„Jerusalem Post":  „Israelul să se pregătească pentru cel mai rău scenariu"  

„Israelul trebuie să se pregătească pentru cel mai prost scenariu posibil  deoarece  nici el nici SUA nu pot exercita niciun fel de influenţă asupra ceea ce se întâmplă acolo", a afirmat Alan Dershowitz,  profesor la Harvard Law School şi cunoscut comentator politic, citat de „Jerusalem Post". Singurul care ar putea menţine statu quo-ul actual ar fi Omar Suleiman, fostul şef al serviciilor secrete, promovat vicepreşedinte. În ceea ce-l priveşte  pe El Baradei, Dershowitz îl  consideră  prea moale, pregătit să servească interesele Fraţilor Musulmani. Alon Liel, un fost diplomat israelian, preconizează ca modele posibile fie cel turc sau chiar iranian. Totuşi, Liel crede că Egiptul nu va renunţa la acordurile de pace cu Israelul, fiindcă aici intră în joc şi SUA. Efraim Inbar, directorul  Centrului pentru Studii Strategice Begin- Sadat de la Universitatea Bar Ilan, subliniază că singura putere politică organizată din Egipt o reprezintă islamiştii.

„Tehran Times": „Generalii israelieni şi americani preiau controlul în Egipt"

„Doi oficiali israelieni de rang înalt şi trei generali americani au sosit la Cairo  pentru a prelua controlul armatei egiptene", scrie publicaţia, citând „o sursă anonimă". „Consiliul de comandă e condus de un general numit Sisson. Una dintre opţiunile cântărite de generali este o lovitură de stat militară în Egipt. Decizia arată că SUA şi Israel sunt foarte îngrijorate privind soarta regimului lui Hosni Mubarak".

„The Jordan Times": „Noua renaştere arabă"

„Spre deosebire de regimurile arabe care nu au reuşit să se unească, popoarele arabe au tânjit mereu după solidaritate şi unitate, deoarece au aspiraţii comune", scrie Randa Habib's Corner. Cauzele, aspiraţiile şi visurile lor comune îi unesc. Au ieşit în stradă şi şi-au făcut vocile auzite. Au dovedit că acolo unde liderii dau greş, oamenii obişnuiţi reuşesc. Şi speranţa a revenit. Speranţa pentru societăţi libere, democratice, pentru reformă şi partide politice diverse, nu numai religioase, dar şi seculare. E vremea renaşterii arabe", continuă ea.

„Vocea Rusiei": „Explozii social-politice în lanţ"

Analizând situaţia din Africa de Nord, politologii ruşi nu-şi ascund îngrijorarea. Ei consideră că acesta este începutul reacţiei în lanţ a exploziilor social-politice ale căror urmări pentru întreaga omenire sunt greu de imaginat. Specialistul rus în problemele legate de Orientul Mijlociu, Evgheni Primakov, fost general KGB, ministru de Externe şi premier al Rusiei, a declarat, citat de Vocea Rusiei: „Noi ne-am concentrat atenţia asupra dezvoltării islamismului radical din lumea musulmană şi am lăsat deoparte posibilităţile exploziilor sociale „tradiţionale".

„China Daily": „Întorşi din Egipt «cu steaguri şi flori»"

Până în ajunul Festivalului Primăverii, cei mai mulţi dintre chinezii blocaţi în Egipt din cauza protestelor naţionale din această ţară au fost aduşi înapoi în China cu avioane charter. Pasagerii care sosesc la Aeroportul Internaţional din Beijing poartă steaguri chinezeşti şi flori". Festivalul Primăverii, sau Anul Nou Chinezesc, este un prilej pentru reuniuni de familie, potrivit tradiţiei.