ANALIZĂ: Unde se află Europa după 10 ani de la lansarea monedei unice?

Pe 1 ianuarie moneda unică europeană sărbătoreşte un deceniu de existenţă (de la introducerea fizică). Încununată cu succes, lansarea euro a îndeplinit obiectivul mitic, care concretizează procesul de integrare economică europeană (iniţiat în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma). Practic, pe 1 ianuarie 2002 visul înaintaşilor procesului de integrare economică în Europa s-a realizat („... L’Europe se fera par la

La începutul lui 2002 euro a început să circule în 12 state europene: Germania, Franţa, Italia, Spania, Olanda, Austria, Belgia, Irlanda, Finlanda, Grecia, Portugalia şi Luxemburg. Ulterior, acestora li s-au alăturat Slovenia, Cipru, Malta, Slovacia şi Estonia. Astfel, în prezent, o populaţie de peste 320 milioane utilizează euro în viaţa de zi cu zi. Totodată, euro a devenit a doua monedă ca importanţă pe pieţele financiare internaţionale, nereuşind însă să detroneze supremaţia dolarului american.
Stabilită prin Tratatul de la Maastricht (1991), introducerea euro prezintă importante consecinţe economice, politice şi sociale. Din punct de vedere economic, prin participarea la Zona Euro, statele europene pierd controlul politicilor macroeconomice (politica monetară şi politica cursului de schimb, instrumente importante de ajustare în momentele de incidenţă a şocurilor economice). Totodată, aceste ţări pierd şi controlul monedei în care se împrumută (similar economiilor emergente, care se împrumută în monede internaţionale pe care nu le controlează).

Euro – un pas pe drumul către Statele Unite ale Europei

Din punct de vedere politic, lansarea euro a consolidat idealul lui Churchill (Statele Unite ale Europei). Moneda unică a contribuit la întărirea vocii europene pe mapamond, în încercarea de a echilibra supremaţia Statelor Unite.

Moneda unică a contribuit la întărirea vocii europene pe mapamond, în încercarea de a echilibra supremaţia Statelor Unite

Din punct de vedere social, moneda unică europeană accentuează importanţa reformelor structurale (în special la nivelul pieţei forţei de muncă), pentru modificarea imaginii prezente (Europa un continent bogat, dar cu mare parte a cetăţenilor săraci). Paradoxal, în ciuda programelor de bunăstare, Europa Socială este mai puţin avansată comparativ cu Europa Economică şi Monetară.

Află de ce este depăşit modelul social european, pe Forbes.ro

Aniversarea unui deceniu de existenţă constituie un moment oportun pentru evaluarea performanţei, dar şi a provocărilor pentru următorul deceniu. În cadrul acestui proces de analiză, trebuie să distingem între perioada premergătoare declanşării celei mai severe crize economico-financiare mondiale de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial şi perioada ulterioară.

Euro – înainte şi după criza financiară

Dacă înainte de declanşarea crizei economico-financiare mondiale moneda europeană era considerată un real succes (de majoritatea economiştilor), în prezent se pune în ecuaţie (mai mult ca oricând) viitorul Zonei Euro. 

Lansarea euro a adus o serie de avantaje imediate, atât pentru populaţie cât şi pentru companiile active în spaţiul european

Fără îndoială, lansarea euro a adus o serie de avantaje imediate, care se răsfrâng la nivelul populaţiei şi companiilor (europene şi nu numai). În primul rând, moneda unică europeană a determinat o creştere a transparenţei preţurilor (este mult mai uşor să faci comparaţie între preţurile din diversele regiuni ale Uniunii Monetare). Concomitent, euro a contribuit la reducerea riscurilor valutare şi de investiţie, dar şi a costurilor de tranzacţionare. Nu în ultimul rând, lansarea euro a contribuit la creşterea gradului de utilitate a monedei (în special pentru economiile cu o dimensiune redusă).

Practic, populaţia a resimţit un plus de confort în tranzacţiile economico-financiare. Iar pentru companiile cu expunere pe economiile din Zona Euro, lansarea euro a contribuit la o alocare mai eficientă a resurselor.
Teoretic, spiritul integrării monetare în Europa a urmărit materializarea tuturor avantajelor potenţiale ale unui astfel de proces: în primul rând convergenţa reală, accelerarea pieţei interne, creşterea gradului de integrare economică şi financiară, reducerea decalajelor economice între regiuni (dezvoltarea economică uniformă). De asemenea, integrarea monetară trebuia să concentreze atenţia autorităţilor responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice (la nivelul ţărilor membre) asupra importanţei reformelor structurale, instrumente importante pentru a face faţă şocurilor economice. Cu alte cuvinte, lansarea euro a vizat ca Uniunea Monetară din Europa să devină în timp (ex-post) o Zonă Monetară Optimă (deşi nu îndeplinea ex-ante criteriile).

Cum a scos criza la iveală slăbiciunile proiectului unic european

În realitate, după introducerea euro am asistat la un proces de divergenţă economică reală în cadrul Zonei Euro. Convergenţa nominală (în sensul criteriilor de la Maastricht) s-a transformat în divergenţă reală în primul deceniu de existenţă a euro.

Politicienii nu au putut lua măsurile necesare pentru a repara slăbiciunile proiectului european

Iar criza economico-financiară mondială a scos în evidenţă structura imperfectă a Uniunii Monetare Europene, care a determinat acumularea unor dezechilibre macroeconomice importante în regiune, taxate în prezent de pieţele financiare. Construcţia monedei unice a exclus scenarii alternative într-un context de criză economico-financiară de proporţii: salvarea unui stat membru, ieşirea acestuia din uniunea monetară, falimentul acestuia, sau un mecanism de rezolvare a acestei situaţii. Cu alte cuvinte, putem spune că un astfel de scenariu de criză de proporţii nu a fost luat în considerare în momentul lansării euro.
Practic, economia Zonei Euro a funcţionat cu mai multe viteze. Diferenţialul de inflaţie între ţările membre a persistat, determinând un cost redus al finanţării în principal în economiile din flancul sudic. Acestea au cunoscut un boom al consumului (Peninsula Iberică), dar şi al preţurilor activelor (imobiliare, piaţa de capital) (Irlanda), finanţate de capitalurile străine (în căutare de economii cu un ritm mai ridicat de creştere). Astfel, am asistat la aprecierea reală a cursului de schimb efectiv şi accelerarea dezechilibrelor de cont curent.

Introducerea monedei unice a adus un cost redus al finanţării în Spania şi Grecia şi un bubble al imobiliarelor în Irlanda

Totodată, nerespectarea Pactului de Stabilitate şi Creştere (adoptat pentru a supraveghea politicile bugetare ale ţărilor din Zona Euro) a determinat comportamentul pro-ciclic al finanţelor publice în regiune după lansarea euro (cazul cronic al Greciei este elocvent).

O Uniune cu dezechilibre din ce în ce mai mari

Cu alte cuvinte, discrepanţele economice reale s-au adâncit în Zona Euro înainte de declanşarea crizei mondiale. Prin urmare, Uniunea Monetară a devenit mai fragilă, mai predispusă la fluctuaţiile de sentiment din pieţele internaţionale. Iar criza economico-financiară mondială a scos în evidenţă şi exacerbat punctele nevralgice ale regiunii.

La moment aniversar Zona Euro se află în derivă, în plină criză a datoriilor suverane, confruntându-se cu o profundă criză politică şi socială. Liderii europeni nu au reuşit să ajungă la soluţii credibile (pentru pieţele financiare) pentru contracararea acestei crize, iar rata şomajului din regiune depăşeşte pragul de 10%. Totodată, Banca Centrală Europeană, prin deciziile luate în ultimele trimestre, şi-a încălcat statutul.
Într-un astfel de context, a căpătat contur posibilitatea destrămării Uniunii Monetare. Practic, pieţele financiare şi-au pierdut încrederea în mecanismul euro, declanşând unde de atacuri speculative în ultimele trimestre. Pieţele de capital au scăzut în 2011 în Europa, iar costurile de finanţare a unor state au atins valori istorice record în ultima parte din acest an. Un astfel de scenariu nu trebuie exclus, dat fiind că au fost încălcate principiile fundamentale care au stat la baza creării Uniunii Monetare: monetizarea datoriei publice de către Banca Centrală Europeană, comportamentul neadecvat al guvernelor statelor membre.

Sunt Euro şi Uniunea Europeană în pragul dizolvării ?

Cu alte cuvinte, Zona Euro se află în faţa unor provocări fără precedent de la creare până în prezent. Se pune în discuţie sustenabilitatea regiunii. Consecinţele unei eventuale destrămări a regiunii ar fi dramatice nu doar pentru Europa, dar şi pentru economia mondială. Şi ar putea afecta mai multe generaţii.

Consecinţele destrămăriI zonei euro ar fi dramatice nu doar pentru Europa, dar şi pentru economia mondială

Pentru a putea depăşi aceste momente dificile, este imperativ necesară realizarea Uniunii Politice, elementul de structură care să asigure stabilitate construcţiei economice şi monetare europene. Iar costurile amânării acestei Uniuni Politice sunt foarte ridicate.Chiar dacă măsurile adoptate şi implementate de liderii europeni pe parcursul ultimelor trimestre sunt paşi mărunţi în sensul realizării acesteia, Uniunea Politică pare un obiectiv îndepărtat încă. Un astfel de proces ar presupune noi eforturi financiare din partea economiilor puternice ale Zonei Euro şi pierdere de suveranitate din partea statelor vulnerabile din punct de vedere economic (în spiritul principiului quid pro quo care a dominat construcţia europeană).

Andrei Rădulescu este analist financiar, doctor în economie