Ce au adus românilor "băieţii verzi" din energie

Sectorul energiei regenerabile atrage în România cele mai multe investiţii pe timp de criză, însă majorează factura pentru consumatorii finali şi creează dezechilibre în sistemul energetic.

România şi-a asumat în faţa Comisiei Europene ca 38% din consumul intern de electricitate din anul 2020 să provină din surse regenerabile, iar în 2010 a atins deja 35%.

Autorităţile au promovat o schemă foarte generoasă de subvenţii prin certificate verzi pe care producătorii le primesc gratis şi le vând pe o piaţă specializată, unde furnizorii sunt obligaţi să le achiziţioneze. Preţul unui certificat este cuprins între 27 şi 55 de euro, iar în primii ani, când numărul certificatelor este redus, preţul va fi cel maxim.

În 2008, Parlamentul a votat o lege care majora numărul certificatelor primite de producători, însă actul normativ a fost aplicat doar din noiembrie 2011, după ce a fost modificat la solicitarea Comisiei Europene. România are cel mai mare potenţial eolian din sud-estul Europei şi al doilea de pe întregul continent, astfel că trei sferturi dintre investitorii străini care se interesează de oportunităţi la noi în ţară vizează acest sector.

Eolienele, vedetele anului 2011

Anul trecut a fost unul de glorie pentru eoliene, iar capacitatea instalată s-a dublat. Dacă la finele anului 2010 aveam turbine eoliene de 370 de MW, în luna decembrie 2011 am ajuns la 809 MW, potrivit datelor Transelectrica. A crescut, de asemenea, şi capacitatea hidrocentralelor mici, care primesc certificate verzi, de la 75 la 123 de MW.

Parcurile de panouri fotovoltaice (care produc electricitate din surse solare) s-au majorat la 1,011 MW, de la 0,009 MW, iar un avans mai mic s-a simţit în privinţa centralelor pe biomasă (de la 23 la 25 de MW).

Însă, chiar dacă toate aceste proiecte au însemnat investiţii de aproximativ 1,5 miliarde de euro în total, trebuie să ştim că energia eoliană are un preţ de trei ori mai mare decât cea clasică, dacă adunăm şi cele două certificate verzi de 55 de euro fiecare, pe care le primesc producătorii pentru un MWh de energie. Furnizorii care cumpără certificatele transferă aceste costuri în factura finală, iar consumatorii sunt cei care plătesc, de fapt, aceste subvenţii.

Afacerea anului

În primele 11 luni ale anului trecut, producătorii de energie regenerabilă au obţinut venituri de peste 77 de milioane de euro numai din certificate verzi, dublu faţă de 2010 (37 de milioane de euro). Adevăratul boom va veni însă în acest an, când investitorii vor primi subvenţii de peste 300 de milioane de euro, potrivit Autorităţii de Reglementare în Energie.

În următorii 10 ani, românii vor plăti investitorilor din acest sector 10,5 miliarde de euro prin schema de certificate verzi, astfel că, în 2017, preţul energiei va fi cu 30% mai mare decât acum.

Eolienele prăjesc reţeaua

O altă mare problemă pe care o ridică energia regenerabilă sunt dezechilibrele pe care le creează în sistemul energetic, din cauza faptului că sursele eoliene şi solare sunt fluctuante şi depind de capriciile vremii. Mai mult, potenţialul eolian al ţării este concentrat în Dobrogea, unde sunt amplasate şi reactoarele nucleare.

Transelectrica a avertizat că în sistemul naţional pot fi preluate turbine eoliene de maximum 4.000 de MW, în contextul în care a primit cereri de racord la reţea pentru proiecte de peste 30.000 de MW, din care 8.000 de MW au deja contracte semnate.

Astfel că, în urmă cu câteva luni, directorul general al Transelectrica, Horia Hăhăianu, declara că ar trebui stabilită o limită de proiecte care să mai primească avize.

Primăvara trecută, Parlamentul bulgar a adoptat o astfel de lege prin care punea frână proiectelor eoliene, tocmai pentru a evita suprasolicitarea reţelei şi creşterea preţului la electricitate.

Pentru a întări reţeaua, Transelectrica are nevoie de sute de milioane de euro, bani pe care nu îi are. O altă soluţie ar fi realizarea cât mai rapidă a cablului submarin dintre România şi Turcia, ţară unde ar urma să fie exportată electricitatea.

Pro

- contribuie la reducerea poluării
- investiţii uriaşe pe timp de criză
- creează locuri de muncă, în special la nivel local

Contra

- energie scumpă pentru consumatorii finali
- dependenţă de capriciile naturii
- dezechilibre pentru sistem