ANALIZĂ: Economia României în cazul destrămării Zonei Euro

Statele din afara uniunii monetare nu vor să contribuie la salvarea acesteia

Destrămare Zonei Euro ar forţa ţările membre ale regiunii să revină la monedele de dinainte de lansarea euro. Asta ar conduce la o neîncredere totală în ceea ce înseamnă monedă pe mapamond, cu excepţia câtorva valute de refugiu. Pe plan intern, toate creditele şi depozitele în euro ar fi tranformate în moneda locală, iar economia reală, în special exportatorii ar avea serioase probleme cu lichidităţile. Neîncrederea în leu

După Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia şi Spania – state ale căror ratinguri suverane au fost reduse de-a lungul crizei până la nivelul de “junk” (“gunoi” – ceea ce înseamnă că respectivele economii sunt practic în incapacitate de plată, şi nu mai sunt destinaţii potrivite pentru investiţii, adică “non-investment grade”), a venit rândul economiilor considerate până de curând solide. Seria de reduceri de rating suveran a fost începută cu Belgia, iar acum Franţa este deja luată în vizor, împreună cu restul statelor din zona euro.

Seria reducerilor de ratinguri suverane în Europa, este doar un episod din cel de-al doilea val al celei mai severe crize pe care economia mondială a traversat-o vreodată de la cel de-al doilea de-al doilea război mondial, până în prezent. Un val de criză în cadrul căruia Statele Unite şi-au pierdut rating-ul AAA (la începutul lunii august), care în Zona Euro criza a persistat şi s-a intensificat în ultimele luni, propagându-se de la periferie către centru (Italia – l’homme malade de l’Europe  - a devenit ţinta atacurilor pieţelor financiare în vara acestui an). Ca o consecinţă imediată a acestei crize, în ultimele săptămâni am asistat la creşterea generalizată a costurilor de finanţare ale statelor din Zona Euro (până şi Germania a întâmpinat recent dificultăţi în a plasa o emisiune de obligaţiuni pe termen de 10 ani).

O construcţie cu fundaţia nepotrivită

Intensificarea crizei datoriilor suverane în Zona Euro a fost determinată însă de inconsistenţa fundamentală a Uniunii Monetare. Criza finanţelor publice a surprins mecanismele de funcţionare a Zonei Euro. Construcţia monedei unice a exclus scenarii alternative într-un astfel de context: salvarea unui stat membru, ieşirea acestuia din uniunea monetară, falimentul acestuia, sau un mecanism de rezolvare a unei astfel de situaţii. Cu alte cuvinte, putem spune că o astfel de criză a datoriilor suverane nu a fost luată în considerare în momentul creării Zonei Euro.

Iar propagarea crizei în Zona Euro a fost determinată de lipsa uniunii politice. Prin participarea unui stat la o uniune monetară  se pierde atât controlul politicii monetare şi de curs de schimb, dar şi posibilitatea de a controla moneda în care economia respectivă se împrumută. Similar economiilor emergente, care se împrumută în principalele monede internaţionale, dar pe care nu le controlează. Acestea sunt vulnerabile la sentimentul din pieţele financiare internaţionale. O deteriorare a acestui sentiment poate provoca ieşiri de capital (crize de lichiditate), care pot conduce la insolvenţă. Cum s-a întâmplat în Grecia, Irlanda şi Portugalia care se află în faliment de facto.

Testul de stres pentru moneda unică

Practic, în prezent pieţele financiare testează sustenabilitatea Zonei Euro. Iar pentru viitorul zonei euro se pot identifica două scenario: 1. Uniunea politică (acoperişul menit să asigure stabilitatea construcţiei economice şi monetare europene); 2. Destrămarea Uniunii Monetare. (Desigur, se poate menţiona şi scenariul alternativ, al unei perioade prelungite de incertitudine, stagnare economică, şocuri asimetrice, criză socială, etc).

Deşi părea destul de greu de imaginat cu doar unul sau doi ani în urmă, în prezent, un scenariu de destrămare a Zonei Euro nu este imposibil. Mai ales dacă ţinem cont de lipsa voinţei politice a liderilor europeni în procesul de realizare a uniunii politice (votul de la recent încheiatul Summit de la Bruxelles este o dovadă elocventă în acest sens).

Într-un astfel de scenariu, ar avea de suferit în primul rând statele din Zona Euro (poate mai puţin Germania – locomotiva Europei). De asemenea, impactul se va resimţi imediat şi la nivelul statelor pentru care Zona Euro reprezintă principalul partener economic (cazul României).

Iar concretizarea unui astfel de scenariu ar putea aduce continentul european cu câteva decenii în trecut, nu numai din punct de vedere economic, dar şi social. Practic, am asista la momente de panică pe pieţele financiare internaţionale, la distorsiuni importante în fluxurile comerciale intra-europene şi, nu în ultimul rând, la o posibilă destrămare a Uniunii Europene.


Ce se va întâmpla cu România în cazul dispariţiei monedei unice? 1. Credite şi depozite

În analiza efectelor destrămării zonei euro asupra economiei interne trebuie să distingem între canalul financiar şi canalul economiei reale.
O destrămare a Zonei Euro ar presupune ca ţările membre ale regiunii să revină la monedele de dinainte de lansarea euro. Practic, am asista la o neîncredere totală în ceea ce înseamnă moneda pe mapamond, cu excepţia dolarului şi a altor câteva valute de refugiu, precum francul elveţian. Astfel, dolarul ar avea de câştigat ca monedă într-un astfel de scenariu. În sensul că agenţii economici cu lichidităţi în euro vor prefera dolarul american. Prin urmare, şi pe plan intern, am putea asista într-un astfel de scenariu la dolarizarea economiei interne.
Practic pe plan intern, toate creditele şi depozitele în euro ar putea fi tranformate într-un astfel de scenariu în moneda locală (RON). Însă neîncrederea în construcţia europeană ar putea determina şi o neîncredere în moneda locală (mai ales că într-un astfel de scenariu ieşirile de capital străin din economie s-ar intensifica dramatic).

Astfel, agenţii economici (firmele şi populaţia) dominaţi de panică ar putea opta pentru dolarul american ca monedă de refugiu (sau pentru francul elveţian, aurul, etc). Într-un astfel de scenariu am asista la panică generalizată la nivelul pieţei financiare interne: companiile şi populaţia ar retrage fonduri importante din băncile comerciale (fenomenul run on the bank) (cum s-a întâmplat în ultima perioadă cu depozitele la băncile elene), iar unda de neîncredere ar determina un blocaj financiar de proporţii: criză de lichiditate (dobânzile pe piaţa interbancară ar putea atinge valori record), care s-ar putea transforma în criză de solvabilitate pentru unele corporaţii (în principal din sectorul bancar). Iar RON s-ar putea deprecia dramatic în raport cu dolarul într-un asemenea scenariu (cel puţin pe termen scurt).

Ce se va întâmpla cu România în cazul dispariţiei monedei unice? 2. Sistemul bancar

Un astfel de scenariu ar putea depăşi ca intensitate şi consecinţe oricare din crizele cu care s-a confruntat sistemul bancar intern în perioada de după Revoluţia din 1989.

Iar panica din sistemul financiar se va transmite imediat către economia reală (determinând reapariţia blocajelor economice la nivel sectorial). În primul rând, vor avea de suferit exportatorii. Practic, degringolada din pieţele valutare (odată cu revenirea la monedele de dinainte de 1999) ar determina blocaje importante şi de durată la nivelul fluxurilor comerciale internaţionale (inclusiv pentru exporturile româneşti). Astfel, ar putea trece o perioadă de cel puţin câteva trimestre până la semnale concrete de stabilizare pe pieţele comerciale.

Am putea asista la reapariţia şi intensificarea fenomenelor de depreciere competitivă, pentru recâştigarea pieţelor. Cu siguranţă, am asista la reorintarea fluxurilor comerciale în Europa, la fenomene de creare şi deturnare de comerţ (practic, protecţionismul ar reveni în prim plan, mai ales dacă şi Uniunea Europeană se va destrăma odată cu căderea euro). Dar şi la o concurenţă acerbă între statele care în prezent formează Uniunea Europeană (ţările cu produse competitive, cu grad ridicat de calitate vor avea de câştigat).

Ce se va întâmpla cu România în cazul dispariţiei monedei unice? 3. Economia reală

De asemenea, vor avea de suferit imediat şi companiile care au expunere predominantă pe economia internă. În principal, ca urmare a ieşirilor de capital din ţările periferice ale actualei Uniuni Europene se va accelera procesul de pauperizare în aceste economii (cu importante convulsii sociale) (creşterea alarmantă a şomajului). De altfel, deja primul val al crizei economico-financiare mondiale a determinat şocuri asimetrice în Europa (cazul statelor din Europa de Sud). Aceste şocuri s-ar putea intensifica într-un astfel de scenariu.

Iar fără capital străin economia internă nu poate funcţiona (cel puţin dacă îşi va menţine caracteristicile actuale – dependenţa de capitalul străin). Prin urmare, am asista la criza economică prelungită pe plan intern (mai ales în contextul problemelor structurale cu care se confruntă economia internă).
Cu alte cuvinte, per ansamblu, majoritatea agenţilor economici vor avea de suferit într-un astel de scenariu. Am putea asista în cazul unei destrămări necontrolate a Zonei Euro la întoarcerea spre economia trocului (determinată de neîncrederea generalizată în monede). Însă unii speculatori (care vor anticipa la timp acest eveniment) ar putea câştiga imens dintr-un astfel de fenomen.

Potenţiale câştiguri pentru România?

Totodată, trebuie menţinat faptul că dintr-o perspectivă pe termen mediu, un astfel de scenariu de destrămare a Zonei Euro ar putea determina o concurenţă mai aprigă între state pentru atragerea de investiţii străine. România ar putea avea de câştigat în faţa ţărilor din Europa de Sud, dar şi a unor state din Europa de Est (Ungaria) într-un astfel de scenariu.

Andrei Rădulescu este analist financiar, doctor în economie