Adevărata faţă a Rusiei

Carole şi Hadji (Bérénice Bejo şi Abdul Khalim Mamutsiev)

RĂZBOI Regizorul francez Michel Hazanavicius, premiat cu Oscar pentru „Artistul“, realizează un film curajos şi necesar prin „Căutarea“ / „The Search“, reamintind de toate conflictele neglijate care însângerează permanent planeta.

Anul 2014, de care recent ne-am despărţit, a arătat mai mult decât oricând că războiul bate din nou la porţile Europei şi că bătrânul continent, cu toată dezvoltarea la care a ajuns, nu este deloc scutit de insecuritate şi imprevizibil. Din păcate, aceste avertismente continuă să nu fie luate în seamă de occidentalii narcotizaţi de propria îmbuibare şi de o lungă perioadă de pace, fără precedent în istorie. Proiectul acestui nou film al francezului Michel Hazanavicius – turnat în Tbilisi (Georgia), selecţionat în competiţia pentru Palme d’Or la Cannes în mai 2014 şi cu premiera franceză la sfârşitul lunii noiembrie – trebuie să fi fost puţin mai vechi, dar el pică cum nu se poate mai bine în actualul context politic la care mă refeream.

S-a spus că Hazanavicius s-a îndepărtat complet cu acest film de ce a făcut în „Artistul“ – omagiu adus vârstei de aur a filmului mut american –, dar scenariul lui „The Search“ este adaptat liber de însuşi Hazanavicius după cel al unui film american cu acelaşi titlu, regizat de Fred Zinnemann în 1948. Aşadar, regizorul francez se manifestă şi aici, precum mulţi alţi conaţionali ai săi, drept un adept al filmului american clasic, popular, aşa cum făcuse, în alt fel, şi în peliculele sale anterioare, seria de parodii cu spioni „OSS 117“.

Cele două „Căutări“

Urgenţa „Căutării“ lui Zinnemann era dată de situaţia dezastruoasă creată după încheierea devastatorului război cu germanii. În film, în Berlinul distrus de conflict, un soldat american, interpretat de Montgomery Clift, îl ajută pe un băieţel ceh rătăcit, supravieţuitor al Auschwitzului, să îşi găsească mama. Urgenţa „Căutării“ lui Hazanavicius provine din situaţia de care vorbeam, creată în 2014 dar cu rădăcini mai vechi, în care Rusia a arătat că nu a renunţat deloc la planurile sale expansioniste.

Scenariul francezului mută acţiunea în Cecenia anului 1999, sfâşiată de război şi suportând asaltul necruţător al trupelor prim-ministrului Vladimir Putin, iar personajul soldatului american este înlocuit de cel al unei activiste nonguvernamentale franceze, interpretată de soţia regizorului, actriţa Bérénice Bejo. În infernul de la graniţa dintre republicile autonome Inguşeţia şi Cecenia, aceasta se împrieteneşte şi se ataşează de un băieţel cecen de 11 ani, separat de familia sa şi care refuză să comunice. Un alt fir narativ urmăreşte felul în care soldatul rus Kolia (Maksim Emelyanov) îşi pierde inima şi sufletul, în urma durităţii antrenamentului din armata ex-sovietică, transformându-se într-o implacabilă „maşină de ucis“.

Cine e Vladimir Putin

„Adevărata faţă a Rusiei“ (şi a lui Vladimir Putin), s-ar putea intitula filmul, parafrazând titlul legendarului documentar al lui Mihail Romm „Adevărata faţă a fascismului“ (1965). 15 ani au trebuit să treacă pentru ca filmul lui Hazanavicius să facă dreptate şi să aducă aminte de un conflict (prea) repede uitat: războiul din Cecenia (octombrie 1999 – februarie 2000). La un moment dat, eroina este şocată că nimeni din Franţa nu se mai arată preocupat de ceea ce se întâmplă în Cecenia, ci doar de pregătirile pentru revelion (considerat, fals, ca făcând intrarea în noul mileniu), inclusiv colaboratoarele sale localnice, iar discursul său în faţa oficialilor de la Strasbourg se loveşte de un dezinteres tipic occidentalului care nu vede mai departe de propriul confort, fizic şi mental. Sună asemănător cu estul Ucrainei, anul 2014?

Se uită că conflictul dintre ruşi şi ceceni – un popor nord-caucazian de religie musulmană şi cu o extrem de puternică mândrie naţională – datează de secole (vezi celebra nuvelă a lui Tolstoi „Hagi Murad“, dar şi romanul „Un erou al timpului nostru“ al lui Lermontov), şi e puţin probabil să se stingă prea curând. Se uită des că primul act al lui Vladimir Putin, proaspăt numit premier de către preşedintele Boris Elţîn, a fost începerea, în 1999, a aşa-numitului cel de-al doilea război cecen (în urma unei serii de explozii puse în seama teroriştilor ceceni în Moscova şi alte oraşe, dar pe care mulţi le consideră opera serviciilor secrete ruseşti) şi conducerea acestuia cu o atrocitate rară, care a dus la raderea capitalei Groznîi de pe faţa pământului. „Succesul“ acestei ofensive este, de altfel, ceea ce i-a asigurat lui Putin câştigarea primului mandat de preşedinte.

Se uită că o jurnalistă curajoasă precum Anna Politkovskaia, care a dezvăluit abuzurile şi atrocităţile făcute de ruşi în Groznîi şi restul Ceceniei, a căzut victimă represiunii regimului Putin, fiind asasinată în condiţii neelucidate până în prezent. Aşadar, mâinile lui Vladimir Putin sunt pătate de sânge încă de la bun început, mult înainte de conflictele din Georgia (2008) şi Ucraina (2014), iar faptul că poporul rus continuă să-l susţină pe acest criminal nu face decât să întărească, pentru restul comunităţii internaţionale, paralela cu Germania lui Hitler.

Femeia şi copilul

Toposul narativ al filmului lui Hazanavicius este cel al prieteniei adult-copil, al legăturii care se formează între două persoane care aparent nu au nimic în comun. Chiar dacă relaţia dintre Carole şi Hadji nu este analizată foarte minuţios, precum în alte filme de acelaşi gen (exemple: „Kolja“ al cehului Jan Sverák, „Gara centrală“ / „Central do Brasil“ al brazilianului Walter Salles sau „Lungul drum al iertării“ al chinezului Zhang Yimou), ea rămâne una impresionantă şi convingătoare. Nu doar de la Spielberg citire, ştim că dramele de război care au în centru un copil se bucură, de departe, de un impact mult sporit.

Din fericire, „The Search“ nu adoptă un ton patetic, prin care să dorească să-ţi stoarcă lacrimi cu orice preţ, aşa cum ar fi făcut un film american de duzină, prin aceasta Hazanavicius dovedindu-şi calităţile de adevărat regizor european. Pe de altă parte, deşi unii critici mai snobi vor strâmba din nas, „The Search“ – prin faptul că se adresează şi spune ceva important unui public mult mai larg, într-un limbaj corect, dar accesibil acestuia – este mai necesar şi mai important decât multe alte filme „de artă“ cu ştaif, care ar putea fi numite „sofisticate spârcâieli cinematografice“ (parafrazându-l pe un personaj al lui Salinger, care vorbea de „sofisticate spârcâieli lingvistice“).

Info

Căutarea / The Search (Franţa-Georgia, 2014)
Regia: Michel Hazanavicius
Cu: Bérénice Bejo, Annette Bening, Maksim Emelyanov, Abdul Khalim Mamutsiev

4 stele

Citeşte şi: Recviem pentru Uniunea Sovietică