RAPORT Recomandările UE pentru reformarea sistemului universitar

În prezent, în Uniunea Europeană  23% din tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 de ani sunt şomeri     FOTO: Shutterstock

Un raport al Comisiei Europene (CE) arată că numeroase instituţii de învăţământ superior pun accentul prea puţin pe calitatea predării şi mai mult pe cercetare, în condiţiile în care agenda educaţională a Uniunii Europene, Europa 2020, se axează pe promovarea creşterii economice şi a integrării absolvenţilor de facultate în câmpul muncii, însă de cele mai multe ori, pregătirea studenţilor nu corespunde cu cererea de pe piaţă.

Raportul „Strategia universitară 2015“ („Strategy University 2015“), realizat de Grupul Uniunii Europene (UE) la nivel înalt pentru modernizarea învăţământului superior, arată modul în care se pot realiza reforme la nivel european pentru îmbunătăţirea calităţii procesului de predare-învăţare, astfel încât programa de învăţământ să corespundă necesităţilor studenţilor, angajatorilor şi carierelor viitorului, precum şi creşterea numărului de absolvenţi.

În prezent, în Uniunea Europeană 23% din tinerii cu vârste cuprinse între 15-24 de ani sunt şomeri, un fenomen la care oficialii UE se uită cu îngrijorare de ceva vreme.

„Cadrele didactice din învăţământul superior trebuie să beneficieze de formarea profesională şi asistenţa de care au nevoie pentru a-şi îndeplini rolul în condiţii excelente. Raportul nostru arată modul în care se poate realiza acest obiectiv“, a spus preşedinta grupului, Mary McAleese.

Să învăţăm profesorii cum să predea

„Această situaţie trebuie reechilibrată. Rolul predării în definirea meritului academic are nevoie de un accent şi de o recunoaştere mai puternice, în special în termeni de carieră. Sunt total de acord cu propunerea ca toate cadrele didactice din învăţământul superior să fie învăţate cum să predea”, a declarat la rândul său, comisarul european pentru educaţie, Androulla Vassiliou.

Raportul prezintă drept exemple de referinţă sistemele de învăţământ superior din Estonia şi Spania. 

În cazul Estoniei, reforma se face conform proiectului Strategia pentru Învăţământul Superior (2006-2015), care acţionează în anumite puncte cheie, începând de la profesori. Astfel, reforma sistemului începe cu programe de îmbunătăţire a competenţei şi de „teacher training“ (cursuri de pregătire a profesorilor), care se axează pe metode moderne şi interactive de predare şi noi modalităţi de evaluare a competenţelor elevilor.

Al doilea caz exemplar care apare în raport este Spania, cu „Strategia Universitară 2015“, o iniţiativă guvernamentală de modernizare a sistemului de învăţământ superior. Reforma universitară din Spania începe de la agenţia lor de asigurare a calităţii în învăţământ, echivalentul ARACIS-ului de la noi, şi cu pregătirea profesională a profesorilor.

Uniunea Europeană doreşte o cooperare mai strânsă între universităţi, societăţi comerciale şi centre de cercetare. Agenda face parte dintr-o strategie mai amplă a Comisiei, Europa 2020, de promovare a creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă, în care învăţământul joacă un rol esenţial.

În continuare, Grupul UE va lucra la cea de-a doua parte a misiunii sale, punând accentul pe cursurile online cu acces liber (massive open online courses – MOOC), care permit accesul la învăţământ superior de acasă.

De fapt, raportul chiar recomandă ca instituţiile de învăţământ superior, cu ajutorul administraţiilor publice şi al UE, să îşi sprijine profesorii, astfel încât aceştia să îşi dezvolte aptitudinile de predare şi învăţare online şi în ceea ce priveşte alte oportunităţi pe care le oferă era digitală: ar trebui să exploateze oportunităţile oferite de tehnologie în vederea îmbunătăţirii calităţii predării şi a învăţării.

Recomandările Uniunii Europene

Autorităţile publice responsabile pentru învăţământul superior ar trebui să asigure existenţa unui cadru durabil, bine finanţat, care să sprijine eforturile instituţiilor de învăţământ superior în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii predării şi a învăţării.

Mai mult, fiecare instituţie ar trebui să elaboreze şi să pună în aplicare o strategie pentru sprijinirea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii predării şi a învăţării, alocând nivelul necesar de resurse umane şi financiare pentru sarcina respectivă şi integrând această prioritate în misiunea generală, acordând aceeaşi importanţă predării, cât şi cercetării.

Instituţiile de învăţământ superior ar trebui să încurajeze, să aprecieze şi să ţină seama de feedbackul studenţilor, care ar putea detecta din timp probleme în ceea ce priveşte predarea şi învăţarea şi ar conduce la îmbunătăţiri mai rapide, mai eficiente.

Experţii europeni atrag atenţia că, până în 2020, toţi membrii personalului didactic din instituţiile de învăţământ superior ar trebui să fi beneficiat de formare pedagogică certificată. Educaţia profesională continuă a profesorilor ar trebui să devină o cerinţă pentru profesorii din învăţământul superior.

De asemenea, deciziile privind intrarea, avansarea şi promovarea personalului didactic ar trebui să ţină seama de o evaluare a competenţei de predare, pe lângă alţi factori.

Recompensarea profesorilor foarte buni

Directorii instituţiilor ar trebui să recunoască şi să recompenseze (prin intermediul unor burse sau premii) profesorii universitari care aduc o contribuţie semnificativă la îmbunătăţirea calităţii predării şi a învăţării, fie prin practica lor, fie prin intermediul cercetării privind predarea şi învăţarea.

Programele de învăţământ ar trebui să fie elaborate şi monitorizate prin dialog şi parteneriate între personalul didactic, studenţi, absolvenţi şi actori de pe piaţa forţei de muncă, având la bază noi metode de predare şi învăţare, pentru ca studenţii să poată dobândi competenţele relevante care le sporesc şansa de a fi angajaţi.

De asemenea, performanţa studenţilor ar trebui să fie evaluată în funcţie de obiectivele de învăţare clare convenite anterior şi elaborate în colaborare cu toţi membrii facultăţii care au participat la realizarea lor.

Instituţiile de învăţământ superior şi decidenţii politici naţionali ar trebui să realizeze, în colaborare cu studenţii, sisteme de consiliere, de îndrumare, de tutorat şi de urmărire pentru a-i sprijini pe tineri de la intrarea lor în învăţământul superior până la absolvire şi după aceasta.

Materiile transdisciplinare

Instituţiile de învăţământ superior ar trebui să introducă şi să promoveze abordări ale predării, învăţării şi evaluării transversale, transdisciplinare şi interdisciplinare, care să îi ajute pe studenţi să îşi aprofundeze cunoştinţele şi să îşi dezvolte spiritul antreprenorial şi inovator.

Raportul mai recomandă ca instituţiile de învăţământ superior să elaboreze şi să pună în aplicare strategii de internaţionalizare generală ca parte integrantă a misiunii lor şi a exercitării funcţiilor lor.

O mai mare mobilitate a studenţilor şi a personalului, dimensiunea internaţională a programului de învăţământ, experienţa internaţională a membrilor facultăţii, o cunoaştere suficientă a limbii engleze şi a unei a doua limbi străine, competenţe interculturale, cursuri şi diplome transnaţionale şi alianţe internaţionale ar trebui să devină componente indispensabile ale învăţământului superior în Europa şi dincolo de graniţele acesteia.

Fondurile structurale (POSDRU)

Statele membre, în colaborare cu regiunile, sunt încurajate să acorde prioritate, în cadrul acordurilor de parteneriat din cadrul fondurilor structurale, iniţiativelor pentru sprijinirea dezvoltării competenţelor pedagogice, a elaborării şi punerii în aplicare a programelor relevante pentru nevoile sociale şi de pe piaţa muncii şi a consolidării unor parteneriate între învăţământul superior, întreprinderi şi sectorul cercetării.

Uniunea Europeană ar trebui să sprijine punerea în aplicare a acestor recomandări, în special prin promovarea:

• metodologiilor de învăţare şi predare şi a abordărilor pedagogice inovatoare;
• metodelor de orientare, consiliere şi îndrumare;
• îmbunătăţirii elaborării programelor, ţinând seama de cele mai recente cercetări cu privire la învăţarea umană;
• profesionalizării şi dezvoltării cadrelor didactice, a formatorilor şi a personalului;
• mobilităţii şi schimburilor de personal academic pentru misiuni de predare pe termen lung; şi
• colectării sistematice şi periodice de date privind problemele care afectează calitatea predării şi a învăţării.