Absolvenţi români de universităţi britanice, despre cum e să înveţi şi să te descurci pe cont propriu afară

Trei români care au terminat facultatea în Marea Britanie le-au povestit tinerilor despre experienţa lor   FOTO: Adevărul

Toamna este anotimpul aplicării pentru admiterea la universităţile străine, în special cele din Marea Britanie, unde admiterea se termină pe 16 ianuarie. Cu ocazia aceasta, Universalio a organizat o conferinţă cu trei absolvenţi de facultăţi britanice care le-au explicat zecilor de elevi prezenţi la evenimentul de sâmbătă de la librăria Humanitas, cum să aplice la studii în Marea Britanie şi la ce să se aştepte în cazul în care sunt acceptaţi.

Pentru a aplica în marea Britanie, ţara către care se îndreaptă cei mai mulţi studenţi români datorită universităţilor de prestigiu şi a faptului că se predă în engleză, limba străină pe care o cunosc foarte bine cei mai mulţi tineri, este nevoie de un dosar foarte bine pus la punct.

Data limită pentru depunerea aplicaţiilor la universităţile britanice, prin sistemul UCAS, este ora două dimineaţa în ziua de 16 ianuarie 2014, pentru România, dar este de preferat ca elevii să aplice cel târziu cu două zile înainte, pentru a evita posibile probleme cu plata online a celor 23 de lire sterline (19 de euro) pentru aplicaţie. Din păcate, aplicaţiile pentru specializările de medicină, medicină dentară şi medicină veterinară, cât şi la prestigioasele universităţi Oxford şi Cambridge, s-au încheiat.

Un candidat poate să aplice la maximum cinci universităţi pentru care are nevoie de recomandări şi de un eseu de motivaţie, care este este foarte important.  Consilierul Universalio, Arda Antonescu, care a moderat evenimentul, le atrage atenţia tinerilor să fie foarte atenţi în redactarea eseului de motivaţie, care trebuie să aibă în jur de 4.000 de semne şi care durează săptămâni sau chiar luni de scris şi rescris, nu doar câteva zile.

De ce se întorc tinerii în România

Alături de ea au mai fost prezenţi trei tineri care au absolvit facultăţi britanice: Darian Ursu (23 de ani), care a terminat facultatea de management la Universitatea Warrick, Mihai Buda, care este de aceeaşi vârstă şi a făcut tot management, dar la Universitatea din Manchaster şi Mihai Geamănu (27), care a făcut un master în „comparative politics” la London School of Economics (LSE).

Cei trei s-au întors în România din motive personale şi profesionale, au o prietenă în ţară sau au primit oportunitatea de a lucra aici în companii multinaţionale.  Ei spun că mediul universitar, dar şi piaţa muncii din Marea Britanie sunt mult mai competitive decât la noi şi nu poţi rămâne acolo decât dacă munceşti extraordinar de mult, dar există oportunităţi similare şi aici.

Mihai Buda a terminat în vara aceasta studiile de licenţă în Management la Universitatea Manchester. La 23 de ani, s-a întors înapoi în România unde vrea să rămână, şi-a găsit un job la o multinaţională, despre care nu poate să ne dea detalii, dar spune că momentan nu mai pleacă nicăieri. El i-a sfătuit pe cei câţiva zeci de elevi prezenţi la eveniment să participe la cât mai multe activităţi extraşcolare pentru a-şi crea un portofoliu bun cu care să poată aplica la o universitate în străinătate.

„Eu am absolvit Colegiul Naţional „Sf. Sava” şi eram destul de implicat în activităţile extraşcolare care se organizau acolo, am făcut parte din clubul de baschet, spre exemplu. Ideea e că, la interviuri, comisia vrea să vadă că nu eşti limitat în ceea ce gândeşti şi ceea ce faci şi sunt binevenite oricâte elemente în plus aduse unei aplicaţii”, spune el.

Costurile studiilor în Marea Britanie

Mihai Geamănu, care a terminat Academia de Studii Economice la Bucureşti , cu predare în limba germană şi a urmat un master la LSE, le atrage atenţia studenţilor care se gândesc să aplice pentru un master în Marea Britanie că, faţă de taxele de licenţă care nu depăşesc pragul de 9.000 de lire sterline, la master taxele se pot apropia şi de 30.000 de lire, pentru care studenţii nu se pot împrumuta de la statul britanic, cum este în cazul colegilor lor de la licenţă.

În cazul lor, guvernul acoperă integral taxele universitare printr-un împrumut pe care îl returnează sub formă de contribuţie lunară abia după ce încep să câştigi minimum 11.000 de euro pe an, în cazul în care se întorc în România, cum este cazul lui Mihai Buda. El a revenit în ţară şi fiind angajat la o multinaţională, acum, la doar căteva luni de la absolvire, se poate apuca să plătească înapoi statului britanic împrumutul pe care l-a făcut pentru studii.

Întrebat cum s-a menţinut pe linia de plutire din punct de vedere financiar, Mihai Geamănu le-a explicat elevilor că există câteva surse de finanţare pentru studenţii de master, cum ar fi bursa pe care a obţinut-o de la Fundaţia Raţiu, dar a amintit că şi universităţile oferă burse. LSE, spre exemplu, are un fond special pentru aşa ceva. „În general, bursele sunt acordate de universităţi în cazurile acestea. La mine, căminul nu a fost ieftin fiindcă se află în centrul Londrei, unde cazarea poate să coste şi 400 de lire sterline, deci dacă ar fi să estimăm, ai nevoie de peste 1.000 de lire sterline pe lună să supravieţuieşti în capitala Regatului Unit”, a explicat Geamănu.

Cum se predă în universităţile britanice

Cât despre diferenţele de predare dintre universităţile britanice şi cele româneşti, Darian Ursoi spune că la ei se încurajează gândirea critică, un curs la o universitate britanică fiind foarte interactiv.

„Tocmai pentru că se încurajează gândirea asta critică, de multe ori se spun prostii, dar, uneori, cineva vine cu o chestie inteligentă la care nimeni altcineva nu s-a gândit care se poate şi aplica. La ei se dezvoltă mult abilităţile critice şi analitice”, spune Ursoi. El a mai explicat că la şcoală, pentru un proiect, se lucrează de la nouă dimineaţa la două dimineaţa, a doua zi şi că mulţi dintre studenţii români vin la studii în Marea Britanie cu impresia că programul de lucru este de la nouă la cinci după-amiaza.

Studiul intensiv este un efort necesar şi benefic pentru dezvoltarea lor personală, fiindcă învaţă să muncească intens încă din facultate.

„Un an de studiu la Warrick, spre exemplu, înseamnă 20 de credite, pentru fiecare credit sunt necesare 10 ore de muncă. Deci, făcând un calcul simplu, vedem că pe an academic avem nevoie de 1.200 de ore de muncă care includ seminarii cu workshop-uri plus ore de muncă individuală, ca să ai rezultate bune”, spune Ursoi.