România nu poate fi sabotată în sectorul energetic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Compania ungară FGSZ a anunţat recent că nu va extinde conducta BRUA până în Austria, deoarece costă prea mult. Cele 4,5 miliarde de metri cubi de gaz românesc ar urma să ajungă în schimb în Serbia, în Slovacia şi în Ucraina. Este acesta un atac la proiectul BRUA? Zădărniceşte această mişcare dezvoltarea exploatării de gaze naturale din Marea Neagră? Are vreo semnificaţie momentul ales de partea maghiară pentru a face acest anunţ?

Cu certitudine, decizia maghiară nu zădărniceşte proiectul din Marea Neagră. Ungaria are nevoie de gazul românesc pentru propria securitate energetică. Budapesta nu are altă opţiune pentru a diversifica sursele de aprovizionare cu gaz natural. 

Şi dacă cineva ar fi plănuit să blocheze exploatarea din Marea Neagră în acest fel (limitând cantităţile de gaze naturale româneşti care pot ajunge în Austria), acest plan ar fi fost unul prost conceput şi prost executat. În primul rând, pentru că interconexiunea România-Ungaria acoperă doar o parte din potenţialul de extracţie din Marea Neagră, iar sabotarea ei nu ar avea un efect hotărâtor. În al doilea rând, pentru că s-ar arunca pe apa sâmbetei o mulţime de bani rezultaţi din taxele de tranzit sau dezvoltarea bursei gazelor de la Budapesta. 

Mai degrabă, asistăm la începutul unui mic război geopolitic între Ungaria şi Austria pentru controlul fluxurilor de gaz natural în Balcanii de Vest şi în Europa Centrală.

Cum prima şansă în acest caz o are piaţa de la Baumgarten, singura opţiune a Ungariei era să-i refuze aprovizionarea cu gaz suplimentar, asumându-şi în schimb distribuirea cantităţilor respective, de la Budapesta, către consumatorii interesaţi din regiune. 

Ungaria a construit încă din 2011 o bursă performantă de gaze naturale, care este astăzi matură din punct de vedere tehnic, dar care nu beneficiază de surse de aprovizionare. Gazul rusesc, care curge încă din belşug, e vândut prin intermediul contractelor bilaterale pe termen lung şi Gazprom nu are motive să schimbe această tactică. Pentru exemplificare, din lipsă de gaze naturale tranzacţionabile, în 2016 la Budapesta s-au vândut pe bursă doar circa 0.5 TW gaze naturale. Pentru a avea un termen de comparaţie, de la începutul anului 2017, pe bursele de gaze din România s-au tranzacţionat circa 44 TW.

Momentul ales de Budapesta pentru a face acest anunţ nu este lipsit de semnificaţii.

Transgaz a găzduit săptămâna trecută semnarea memorandumului de dezvoltare a Coridorului Vertical, care va aduce potenţiale gaze azere sau gaz natural lichefiat din Grecia până la granţia ungară şi mai departe. Partea maghiară a aşteptat ca acestă iniţiativă importantă, la care România şi Transgaz, în mod special, au contribuit semnificativ în ultimii trei ani, să fie definitivată. Ungaria are acum la graniţă, teoretic, două surse de gaze naturale, distincte de Gazprom.

Reacţia maghiară ar putea fi motivată şi de avansul masiv al tranzacţiilor cu gaze naturale din România, care însumează circa 56 TW începând cu toamna lui 2016, când a intrat în vigoare OUG 64/2016, prin care au fost adoptate mecanismele pentru dezvoltarea bursei gazelor la Bucureşti. Dacă luăm în calcul şi eforturile Bulgariei de dezvoltare a unui hub de gaze naturale la Varna, competiţia în regiune devine extrem de interesantă, iar vânzătorii par a fi scos marfa în vitrină cu zile bune înainte de deschiderea magazinului. 

Cumpărătorii de gaze naturale au însă nevoie de timp pentru a judeca fiecare piaţă, pentru a căpăta încredere şi abia mai apoi o să-şi pună banii la bătaie.

României i-au trebuit ani buni să dezvolte o adevărată piaţă a electricităţii. Acum câteva zile, un număr record de 270 de companii cumpărau sau vindeau electricitate la Bucureşti. Aproape că am uitat că acum câţiva ani doar patru mari societăţi controlau aproape exclusiv această piaţă.

Cu sau fără bursa de la Budapesta, cu sau fără o conexiune directă cu Austria, proiectul din Marea Neagră are şanse reale să devină o realitate. Fără construcţia conductei BRUA şi a conductei Tuzla – Podişor, nu va exista însă niciun proiect românesc în Marea Neagră. Omorând bursa gazelor deja funcţională de la Bucureşti, România nu va putea extrage toate beneficii reale generate de noile resurse de gaz natural, întorcându-se la un statut de mâna a doua. 

Poziţia României în domeniul securităţii energetice nu s-a schimbat de ani buni. Poate că nu toată lumea realizează sau nu toată lumea apreciază pe de-a-ntregul cât efort presupune acest lucru. Nu vad motive pentru a face altfel acum. Sprijinind efortul Transgazului şi construirea unei pieţe naţionale competitive pentru gaze naturale servim, de fapt, propriul interes naţional.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite